Trasee/ marcaje turistice în Munții Bodoc, la 16 mai 2020, potrivit salvamont

extras de la https://www.natcov.ro/index.php?pid=263&newlang=romana, 16 mai 2020

Angheluș – Poiana Răchitei – Poiana Ciomoz – Farcu Mare – Vf. Bodoc –  Vf. Henter – Vf. Sarheghi– Dealul Burdei – Vf. Cărpiniș – Pasul Balvanyos

Marcaj: bandă galbenă * Durata: 15 – 16 h * Dificultate: medie

Plecând de la stația CFR Angheluș se ajunge în satul Angheluș la intersecția cu drumul Moacșa - Ghidfalău, de unde pleacă în direcția nord-est un drum de căruțe. Lăsând valea Bobâlna pe partea dreaptă, drumul conduce pe lângă grajduri. De aici se continuă spre nord prin poiana Jánka spre vf. Tikos (760 m), mai apoi vf. Szemere (861 m). De aici se întoarce spre stânga, în pădure. Urmează o porțiune unde poteca conduce alternativ prin păduri și poieni, după care iar va lua direcția nord-est și se ajunge la vf. Orotvány (986 m). Până la vf. Bodoc (1194 m) drumul de creastă își păstrează caracterul alternativ de porțiuni împădurite urmat de poieni. De aici se merge spre nord printr-o pășune cu copaci până la pasul Turia. Urmează un urcuș prin pădure până la cel mai înalt punct din munții Bodoc, vf. Cărpiniș (1241 m). Prin ultima parte a drumului de creastă, poteca va coborî până la pasul Balvanyos.

Ocolirea vf. Bodoc

Marcaj: cruce galbenă * Durata: 0,5 h * Dificultate: ușor

Marcajul pleacă de la izvorul Zoltán și ocolește spre dreapta (nord) vârful Bodoc. Aproximativ după 15 min. întâlnește marcajul cruce albastră (dinspre Moacșa) și triunghi albastru (dinspre Cernat), cu care ajunge la locul denumit Mocsár.

Stația CFR Arcuş – Ghidfalău – Császármező (795m)

Marcaj: triunghi albastru * Durata: 1,5-2 h * Dificultate: ușoară

Traseul pleacă din stația CFR Arcuș (Ghidfalău) spre Ghidfalău. Părăsește satul în direcția Zoltan, și se întoarce spre est la traversarea podului de peste pârâul Peterke, urmărind valea acestuia. În partea de sus a văii se întâlnește un drum de căruțe, care nu peste mult timp va ajunge într-o pădure de stejari. Locul stejarului va fi luat în curând de fag și după un scurt urcuș se va ieși în poiana Császármező. Aici este legătura cu traseul de creastă..

Pasul Balvanyos (940 m) – băile Hammas, Bükki și Vallató – apa minerală Utász

Marcaj: cruce roșie * Durata: 0,5 – 1 h * Dificultate: ușoară

Poteca pleacă de-a lungul văii Zsombor de la popasul aflat în pasul Balvanyos. În curând ajunge la baia Hammas, apoi urmează o casă ruinată (fosta casă a băii). Puțin mai în sus, pe o vale din stânga este baia Bükki. În continuare pe traseul marcat se ajunge la baia Vallató. De aici se coboară la apa minerală Utász aflat pe lângă pârâul Zsombor.

Stația CFR Bodoc – cimitir – dealul Avas – poiana Vonczmocsár

Marcaj: cruce galbenă * Durata: 2 h * Dificultate: medie

Traseul pleacă de la stația CFR Bodoc și merge de-a lungul drumului care duce la Bodoc. În centrul localității se întoarce spre dreapta și va trece în partea stângă a casei funerare. În curând drumul se va bifurca, poteca marcată continuându-se spre dreapta. După un urcuș accentuat ajunge pe vf. Avas. De aici prima parte a drumului este o coborâre lină, după care urmează o ascensiune până la creastă unde se întâlnește cu traseul bandă galbenă.

Stația CFR Bodoc – stația de îmbuteliere Bodoc – izvorul Zoltan – Creasta munților Bodoc

Marcaj: cruce galbenă – punct  galben * Durata: 3 h * Dificultate: medie

Traseul cruce galbenă pleacă de la stația CFR Bodoc și merge de-a lungul drumului care duce la Bodoc. Din centrul localității se desparte din traseul cruce galbenă drumul marcat cu punct galben. Trece prin sat și ajunge până la stația de îmbuteliere a apei (momentan închisă). Sub aceasta va intersecta pârâul Borviz, pe malul căruia este un izvor de apă minerală.  Urmează o lungă porțiune prin pădure, după care poteca va urmări un drum forestier. Trece printr-o poiană și după o ascensiune abruptă ajunge la picioarele vârfului Kincsás. De aici deja se vede vf. Bodoc (1194 m), la care va ajunge străbătând pășunea alpină.

Olteni  –  Centrul de  tratament balnear Olteni  –  sub Cetatea Leanyka  –  Izvorul Salus  –  Poiana Bodoc  –  Cetatea Kincsás (1053 m)

Marcaj: triunghi roșu *  Durata: 3 h *  Dificultate: medie

Poteca marcată pornește din Olteni, de la intersecția DN 12 cu str. Morii. Traversează râul Olt, trece pe lângă centrul de tratament balnear – realizat prin proiectul „Drumul Apelor Minerale” și traversează calea ferată, după care se va întoarce spre dreapta. După 700 m se întoarce la stânga spre apele minerale Salus. Băile publice au fost reabilitate de localnici și voluntari. De aici se continuă prin pădure într-un urcuș constant până ajunge pe platoul Kincsás. Poteca înconjoară vârful și urcă din partea opusă. Pe interiorul cetății azi se regăsește o pășune.

Cetatea Kincsás: „Fortificația are formă triunghiulară, suprafața de 400×300 m. Nu se observă rămășițe ale zidurilor, interiorul este mărginit de un terasament trapezoidal asigurat din exterior de un șanț. Pe cel mai înalt punct al fortificației se găsește o groapă adâncă, despre care nu se știe dacă este rămășița unui turn sau a fost făcută de căutătorii de comori. Cu ocazia cercetărilor arheologice din 1950 terasamentul a fost secționat, înăuntru fiind găsit un zid realizat din piatră fără mortar. Materialul ceramic găsit a fost datat din epoca fierului, nefiind găsite urme din epoca medievală. Chiar și așa fortificația este considerată o fortificație din epoca medievală din Trei Scaune, deoarece în împrejurimi s-a găsit o sabie cu lamă dreaptă, cu două tăișuri. După unele opinii denumirea cetății provine în urma căutărilor de comori (”kincs”– comoară în limba maghiară). Singurul document în care este menționată cetatea este scrisoarea de donație a principelui Transilvaniei, Zsigmond Báthori datând din 1592, scrisă la Alba Iulia, unde locația este menționată sub numele de ”Kincsásás vára”, adică cetatea căutărilor de comori. Fortificația a fost construită în prima jumătate a primului mileniu înaintea erei noastre, în epoca fierului timpurie. Nu se poate exclude faptul că atunci în zonă a existat o putere centrală care de aici ținea sub observație drumul din valea Cernat peste munții Bodoc până în valea Oltului.” (Bordi Zsigmond: Cetățile munților Bodoc (lb. magh.), ziarul Háromszék, 07.09.2013, Sf. Gheorghe)

Poiana Leanyka – Cetatea Leanyka

Marcaj: cruce roșie * Durata: 10 min *  Dificultate: ușoară

Se ramifică din drumul care merge spre izvorul Salus, de la care după aproximativ 200 m se desparte spre stânga și ajunge prin pădure la cetatea Leanyka.

„Legenda cetății Leányka (leány – fată, lb. maghiară) am notat de la răposatul Ferenc László: domnii cetăților Kéncsás și Herecz aveau fete frumoase. Le și prețuiau mult și le păzeau de la străini, le ascundeau. Aceste fete trăiau acolo sus, în cetatea Leányka, și de aici i-a rămas și în zilele noastre numele.” (Zoltán Kisgyörgy: Căutări de comori la Olteni (lb. magh.) ziarul Háromszék, 6.03.2012, Sf. Gheorghe)

Cetatea Fetei: „Staţiunea este menţionată pentru prima dată de Orbán Balázs în lucrarea sa despre ţinuturile secuilor. Partea superioară a sitului, compusă dintr-un platou și cel puțin o terasă spre sud, măsoară  60 m (est-vest) x 40 m (nord-sud). La Cetatea Fetei a funcționat o așezare eneolitică (Ariușd) consistentă ce a fost suprapusă de o locuire din perioadă dacică.” (Atlasul siturilor dacice din estul Transilvaniei: http://ironageatlas.net4u.ro/index.php/situri/18-olteni-cetatea-fetei)

Stația CFR satul Malnaș – Cetatea Herec – Cetatea Kincsás – izvorul Zoltán – vârful Bodoc – Ködmönös – pârâul Herec

Marcaj: punct albastru * Durata: 5 – 5,5 h * Dificultate: medie

La stația CFR Malnaș intersectează DN 12, pe care îl urmărește până la barieră. Pe culmea Vártető aflată în față se găsește cetatea. Se pleacă în direcția estică pe drumul forestier care urmărește pârâul Herec. După un scurt timp poteca urcă abrupt până la cetate. Drumul marcat trece prin centrul cetății și o părăsește prin fosta intrare principală. Urmează o mică coborâre, după care o ascensiune pe curmătură, trece prin vf. Herec, și se continuă prin pădure. Din dreapta i se alătură traseul triunghi roșu, care conduce pe ”drumul Trăsuri”. Iese din pădurea de fag și ajunge între brazi, sub culmea Kincsás. În cetate conduce traseul triunghi roșu. Sub Kincsás i se alătură din dreapta traseul punct galben dinspre Bodoc, trece deasupra izvorului Zoltán și ajunge la traseul de creastă. Ajunge pe vf. Bodoc, și va coborî spre vest pe o curmătură în direcția vârfului Ködmönös. De aici urmează o continuă coborâre spre satul Malnaș până la vf. Hegyes (Ascuțit). De aici traseul se întoarce spre valea Herec, unde ajunge la locul de pornire.

Herec-vár: „Pe vârful muntelui se găsesc rămășițele unui zid oval, cu suprafața de 185×75 m. Zidul inițial înalt de 5-6 m, realizat cu mortar, azi are înălțimea de 1,50 m, grosimea de 2 m și a fost realizat din piatră exploatată local. Partea superioară a fost dotată cu hublouri și posibilitate de acces în jur. Intrarea în cetate a fost din partea spre est, dinspre curmătură, și a fost dotată cu un turn pătratic, cu suprafața de 9×9,50 m. Turnul cu pereți groși de 2,50 m, care mai există până la înălțimea de 2,50–3 m, a fost construit odată cu cetatea, și bazându-se pe mormanul uriaș, se poate concluziona că avea mai multe etaje. În afară de partea nordică, unde este protejat de muntele abrupt, cetatea este înconjurat de un șanț lat de 10 m, adânc de 3,5 m. În partea din nord și sud acesta a fost dublat de un șanț mai mic. După cunoștințele actuale cetatea a fost folosit în prima parte a sec. XIII. Dacă a fost construit în a doua parte a sec. XII, sau deja în anii 1220-1230, după colonizarea scaunului Sepsi, încă nu se poate preciza cu certitudine.” (Zsigmond Bordi: Cetățile munților Bodoc (lb. magh.), ziarul Háromszék, 7.09.2013, Sf. Gheorghe)

Stația CFR Malnaș Băi– pârâul Száldobos – piatra Egricskő – poiana Henter – Creasta munților Bodoc

Marcaj: punct galben * Durata: 4 h * Dificultate: medie

Traseul începe la stația CFR Malnaș Băi și merge în direcția sudică pe o potecă aflată lângă calea ferată. Se ajunge la fosta fabrică de lichioare, unde se traversează calea ferată, se lasă fabrica în stânga și se ajunge la un podeț peste râul Olt. Se traversează, ajungându-se la drumul național. Se merge spre sud de-a lungul acestuia până la valea Szaldobos. De aici începe un drum de căruțe în sus pe valea pârâului. Ajungând în pădure drumul devine mai abrupt, părăsește valea și în curând se ajunge la piatra Egricskő. De aici urmează o pășune până la poiana Henter, și de aici la creasta Munților Bodoc.

Malnaș Băi s-a format pe teritoriul comunei Malnaș la sf. sec. XVIII. Folclorul zice că un cioban i-a făcut baie caprei bolnave, care s-a vindecat, și astfel oamenii au aflat puterea miraculoasă a apei minerale. Inițial aici s-a îmbuteliat apa minerală Perla Covasnei; azi o apă minerală cu această denumire este îmbuteliată la Sânzieni, lângă Tg. Secuiesc.

Stația CFR Malnaș Băi – Micfalău – vf. Szilas (1133 m) – Kövesponk (1135 m) – vf. Barát (1160) – vf. Bojtorjános (1217 m)

Marcaj: cruce roșie * Durata: 3,5 – 4 h * Dificultate: medie

Traseul marcat începe la stația CFR Malnaș Băi și se continuă spre nord de-a lungul drumului paralel cu calea ferată. Trece în fața carierelor de piatră, traversează calea ferată și merge pe pod peste râul Olt. Ajunge pe DN12, pe care se întoarce la stânga și îl urmărește o scurtă perioadă. Trece peste podețul pârâului Mare și se va continua pe drumul care merge pe malul acestuia. La ieșirea din sat se continuă încă o scurtă perioadă împreună cu marcajul cruce albastră, dar se va desparte de aceasta la dreapta și urcă din vale. Urmărește această culme până la vf. Szilas. De aici drumul devine mai lin spre vest, și urmărind o culme subțire se ajunge pe un vârf acoperit de pădure, Kövesponk (1135 m). Poteca va ajunge la traseul de creasta prin vârfurile Barát (1160 m) și Bojtorjános (1217 m).

Stația CFR Malnaș Băi – Micfalău – drumul Turiei – vf. Burda (1198 m)

Marcaj: cruce albastră * Durata: 3,5 – 4 h * Dificultate: medie

Traseul marcat începe la stația CFR Malnaș Băi și se continuă spre nord de-a lungul drumului paralel cu calea ferată. Trece în fața carierelor de piatră, traversează calea ferată și merge pe pod peste râul Olt. Ajunge pe DN12, pe care se întoarce la stânga și îl urmărește o scurtă perioadă. Trece peste podețul pârâului Mare și se va continua pe drumul care merge pe malul acestuia. La ieșirea din sat se continuă încă o scurtă perioadă împreună cu marcajul cruce albastră. Va trece în fața taberei Ajutorului Maltez, și se continuă spre est. Păstrând această direcție se desparte de vale. De aici drumul care lega cândva Turia de valea Oltului devine mai abrupt. La aprox. 1000 m altitudine se ajunge în pădure. Deja este aproape marcajul de creastă.

Turia – pârâul Iaidon – Herkókert (750-850 m) – vf. Burda (1198 m)

Marcaj: punct albastru * Durata: 3,5 – 4 h * Dificultate: medie

Drumul pleacă de la primăria comunei Turia în direcția Balvanyos. La ieșirea din localitate face la dreapta, trece peste pod și merge de-a lungul pârâului Iaidon. După aprox. 3 km începe un drum lateral marcat cu punct dublu în valea pârâului Begyenkő, care duce pe platoul Herkókert și înapoi în zona mofetelor numit Valea Iadului. Urmează o intersecție, drumul din dreapta urmărește pârâul Halaság, cel din stânga pârâul Iaidon. Pe cel din urmă se continuă poteca marcată până la creastă.

Stația CFR Moacșa – Eresteghin – Moacșa – vf. Csobot (731 m) – Csihányos (868 m) – Berzéte (928 m) – poiana Mikocsa – Mocsár (1100 m)

Marcaj: cruce albastră * Durata: 6 h * Dificultate: medie

Este creasta secundară, care urmărește pârâul Pădureni.

Pleacă de la stația CFR Moacșa, traversează DN 11 și merge de-a lungul acestuia pe partea stângă prin Eresteghin până la Moacșa. De aici se întoarce spre Pădureni, trece pe lângă biserica reformată și se continuă în sat până la a doua străduță din dreapta pe care o va urma pe lângă cimitir. Din stânga va primi traseul cu marcajul cruce roșie. Urmează o porțiune unde alternează zonele împădurite cu poieni până la poiana Mikocsa. Aici se alătură poteca marcată cu triunghi albastru care vine din Cernat. Drumul se continuă printr-o pășune în sus și ajunge pe vf. Bojtorjános (1217 m). De aici se întoarce spre nord-vest pe pășunea Fövényes. Din stânga i se alătură crucea galbenă care vine de la izvorul Zoltán cu care ajunge la cerasta principală în locul numit Mocsár situat între vf. Bodoc și poiana Henter.

DN1 – Dalnic – Kenyérbérc – Csihányos (868 m)

Marcaj: triunghi albastru *  Durata: 3 h *  Dificultate: ușoară.

Traseul începe la intersecția DN11 cu drumul de legătură spre Dalnic. Trece prin localitate și urmărește pârâul cu același nume. După cca 1,5 km începe un drum de căruțe care urcă pe colina Kenyérbérc. Traseul se continuă prin pădure până la vf. Csihányos (Dalnicului) (868 m).

Cernatul de Jos – Cernatul de Sus – Cetatea Ika – Gyertyános – poiana Mikócsa – vf. Gyökeres (1087 m) – Creasta principală

Marcaj: triunghi albastru * Durata: 5,5 – 6 h * Dificultate: medie

Traseul începe la primăria comunei Cernat și merge de-a lungul drumului comunal până la cetatea Ika. De aici se continuă pe drumul din stânga, nu trece peste pod ci rămâne pe aceeași parte a pârâului. Drumul de căruțe începe să urce și se îndreaptă spre vest. Curând ajunge în pădure și urmărește colina dintre Valea Mere și pârâul Tőr. Se ajunge pe Gyertyános (985 m). De aici urcușul se domolește și conduce în poiana Mikócsa. Din stânga se alătură traseul cruce albastră care urmărește creasta secundară a munților Bodoc. O culme mai mică este vf. Gyökeres, după care în locul numit Mocsár poteca ajunge creasta principală în șaua dintre vf. Bodoc și poiana Henter.

Cetatea Ika: „Lungimea suprafeței îngrădite de ziduri este de 169 m, lățimea în partea de sud 15 m, în mijloc 24 m, la nord 15–16 m. Cândva cetatea putea fi accesat din partea sudică (…) Turnul din sud având un diametru de 7,50 m, ziduri cu grosime de 2 m, interior de 3,25–3,40 m, înălțime inițială cu acoperiș cca 20 m, este o construcție mai nouă. Inițial avea 6 nivele. La nivelul superior era un coridor de protecție tip terasă în jurul turnului. Intrarea se făcea de la primul etaj, care azi, datorită ridicării terenului azi este parterul. Locul turnului din nord estre marcat de un morman de pământ cu diametrul de 22–25 m, înălțimea de 2,5–3 m. Din cauza lipsei documentelor, nu se știe exact cine a fost primul proprietar, se poate presupune că este vorba despre András, fiul lui Udvar, cine a vândut proprietățile din Turia familiei Apor.” (Bordi Zsigmond: Cetatea Ika din Cernat (lb. magh.), ziarul Háromszék, 13.07.2013, Sf. Gheorghe)

Pivnițele Mari – Pădureni – creasta secundară

Marcaj: cruce roșie * Durata: 2,5-3 h *  Dificultate: medie.

Traseul începe din parcarea DN11 de lângă Eresteghin din traseul cruce albastră. Urmărește un drum de căruțe care urcă pe dealul Pivnițele Mari. Ajuns sus spre dreapta se vede locația Galopiadei Secuiești organizat anual în iulie, poteca aici se continua spre stânga, până la memorialul realizat în 2007 cu ocazia Întâlnirii Maghiarilor Covăsneni. Construcția realizată din grinzi de lemn simbolizează o iurtă. Mergând mai departe pe vârf găsim un tumul. Traseul coboară spre Pădureni, traversează o pășune folosită și ca loc de pus corturi, după care intră în sat. Trece prin localitate, coboară la nivelul lacului Pădureni, traversează pârâul cu același nume și urcă pe deal până la întâlnirea cu traseul cruce albastră care merge până la vf. Bodoc.

de la http://www.salvamontharghita.ro/salvamont-harghita/ro/trasee-turistice, 16 mai 2020

De la https://www.natcov.ro/index.php?pid=267&newlang=romana, 16 mai 2020, trasee în Mestecănișul de la Reci

1. Drumul Homárka (punct galben):

Lungimea: 4,4 km; *  Durata: 1-1,5 h; * Dificultatea: ușoară

Pleacă din fața restaurantului Palma spre sud-vest și merge de-a lungul digului Homárka (marcaj de graniță din perioada avară) intrând în rezervație. După aprox. 1 km traseul se deviază spre dreapta și se continuă prin pădure până la drumul de exploatare Reci-Măgheruș. Continuă pe acesta spre nord până la limita pădurii. Aici se întoarce spre dreapta și traversează pășunea în direcția mestecănișului, urmând limita acestuia până drumul național lângă pensiunea Mestecăniș. Traversează șoseaua și merge pe lângă acesta aprox. 100 m după care va intra între casele de vacanță. De aici ajunge la complexul turistic Nufărul, și mai apoi spre sud la locul de pornire.

2. Drumul Zânelor (punct albastru):

Lungimea: 7 km; *  Durata: 1,5-2 h; *  Dificultatea: ușoară

Pornește din fața restaurantului Palma, și merge de-a lungul digului Homárka (marcaj de graniță din perioada avară) intrând în rezervație. După aprox. 150 m se întoarce la dreapta spre vest. Merge prin pădure pe lângă mici lacuri până la ieșirea dintre copaci. Traversează pășunea și se continuă printre mesteceni până la locul numit ”opt copaci”. De aici se continuă conform stâlpului-indicator spre sud pe drumul de exploatare Reci-Măgheruș. Traversează digul Homárka, și spre sud-est merge în direcția pădurii de pin. Va merge la limita acestuia spre est și la liziera pădurii de pin negru se întoarce spre nord urmând un drum agricol până la locul de pornire.

3. Drumul Mestecenilor (cruce albastră):

Lungimea: 1,5 km; * Durata: 0,5 h; * Dificultatea: ușoară

Variantă din drumul Zânelor (punct albastru). Pornește din locul numit ”opt copaci” pe marginea nordică a pădurii de mesteceni. După 400  m ajunge la monumentul restaurat în 2010 aflat lângă drumul național care duce la Covasna. De aici după 0,5 km parcurși în direcția sud-est se reîntoarce în marcajul punct albastru, oferind posibilitatea unui circuit de 1,5 km.