Peştera din Valea Clenjii, Munţii Şureanu, explorări an 2011, speologie

Mircea Vlădulescu  (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)

In vara anului 2011, impreuna cu Clubul de Speologie Vulcan Craiova, am facut doua ture la Pestera din Valea Clenjii (Muntii Sureanu; vezi descrierea si harta pesterii la ; 82 de pagini A4, 136 de imagini si harti, numeroase planuri la scara mare, atasate). Cu aceasta ocazie s-au constatat modificari majore in zona Cascada Sica - Tirbuson, schimbari care fac parcurgerea retelei de-a lungul paraului subteran mult mai dificila la debite normale si chiar imposibila la debite mai mari.

Prima tura a avut loc intre 15-17 iulie 2011. Au participat: Stefan si Iulia Andreescu, Georgiana Busuioceanu, de la Vulcan Craiova; Mircea Vladulescu, de la Clubul „Emil Racovita” Bucuresti; Horia si Mura Mitrofan, din Bucuresti. Drumul forestier intre Crivadia si Poiana Bojita este foarte prost, asa ca Loganul venit din Bucuresti a ajuns cu greu pana la o balta de noroi care trona in mijlocul drumului. Acolo a fost parcat. Iulia, Mircea si Fane Andreescu la volan au plecat mai departe cu Lada Niva venita de la Craiova. Dupa circa 2 km de aici ajungem la cabana Bojita (mai este in picioare, dar cam darapanata), dupa ce ne impotmolisem in namol pe o ramura a drumului. De aici continuam sa mergem cu masina spre Valea Clenjii si gasim loc de tabara pe malul unui parau firav (Valea Bojita).

    Intindem corturile, apoi vizitam zona Rachiteaua - Clenjii, pentru ca sa o vada cei care nu au mai fost si sa isi aminteasca de ea cei care au umblat prin zona cu mult timp in urma. (La este articol cu harti de mari dimensiuni pentru Ponorul, Pestera, Avenul Rachiteaua: 219 (-212; +7) metri denivelare, 1312 metri lungime totala.)

    A doua zi dimineata ne echipam si intram in Pestera din Valea Clenjii: Fane, Mircea, Iulia, Georgiana. Ceilalti au plecat intr-o tura de suprafata. Intrarea pesterii arata spectaculos. Dupa saritoarea de 1,6 m din apropierea intrarii, pe care o coborim la liber, inaintarea pe activul A0 ( vezi aici) este lejera si trecem fara probleme de zona in care se merge in ramonaj (unde am observat in pereti spituri fara placute, ramase probabil de la o echipare cu balustrada). Noi nu am folosit nici un echipament si am ajuns la activul principal (A). (denumirile sunt de pe harta publicata la)

Aici au inceput surprizele. In documentatie si in amintiri aceasta se cobora la liber. Ne uitam in jos pe cascada si nu ne prea vine sa incercam aşa ceva. Ne uitam in jur dupa vreun amaraj dar nu gasim. Gasim o clepsidra de stanca, scormonim nisipul si argila din spatele ei (ceea ce arata ca nu a fost folosita), amaram o scarita cu ajutorul unei bucle, ne gandim ca nu mai suntem atit de agili ca in tinerete si coborim  cascada. Urmam cursul paraului si conform amintirilor acesta trebuia sa dispara in stanga pe o galerie stramta iar noi trebuia sa urcam o panta cu pamint ce ne conducea la un tiris descendent care dadea in celebrul Tirbuson (vezi harta 4). In pestera nici urma de aşa ceva. Paraul subteran merge drept si se arunca pe aceeasi directie intr-o stramtoare verticala, cu trepte si bolovani incastrati intre pereti, ceea ce face ca apa sa fie improscata pe toata sectiunea galeriei. Nici pomeneala sa intri pe acolo fara sa faci o baie completa. Fiind singurul care am mai fost prin aceasta pestera caut insistent intrarea in Tirbuson dar nu gasesc nici o trecere penetrabila. Oricum, obiectivul turei era vizitarea pesterii pina la Tirbuson si executarea de fotografii. Iesirea a decurs fara incidente majore; la urcarea pe scarite a fost nevoie de asigurare pentru unii membri ai echipei. Spre seara a venit in tabara noastră Adrian Sopincean, de la Clubul Sporturilor Montane Hunedoara.  

          Duminica strangem tabara, facem o scurta vizita in Pestera Tecuri si plecam spre casa.

           Incepem sa studiem harti si articole publicate  pe România-natura, discut cu Ică Giurgiu care intareste informatia extrasa din harta despre saritoarea Sica, anume ca aceasta avea o singura treapta, de 2,6 metri si ca piriul subteran se pierdea apoi in stanga si exista dupa pierderea respectiva o panta de pamint (vezi harta 4). Am hotarit sa mai facem o deplasare in zona.

           A doua tura a avut loc pe 26-28 august 2011. Au participat Stefan si Iulia Andreescu, Codrut si Cristina Cosmeleata, Marius Popescu, de la Vulcan Craiova; Mircea Vladulescu de la Clubul „Emil Racovita” Bucuresti; Laurentiu Marin, din Bucuresti. Drumul fiind mai uscat am ajuns cu toate masinile la locul taberei din tura trecuta; Skoda de la Bucuresti a fost ajutata de masinile de teren de la Craiova. Am constatat ca Piriul Bojita era sec dar fiind noapte si cum aveam apa la noi am montat tabara pe vechiul amplasament.

Simbata 27 august 2011 am intrat in Pestera din Valea Clenjii: Mircea, Fane, Marius si Codrut. Am echipat cu scarite; paralel cu cea de 20 metri am pus o coarda, pentru colegii mai familiarizati cu aceasta tehnica. Debitul paraului subteran era mai mic si dupa ce coborim Saritoarea Sica constatam ca apa se pierde in albie si pasajul in care nu aveai cum sa nu te uzi este acum sec. Intru in el, cobor cam 12 m denivelare, relativ usor prin galeria stramta dar cu trepte si prize din belsug si ajung la o gaura strimta (cam 0,5 metru diametru) care pornea orizontal, la nivelul podelei. Nu am loc sa mă intorc ca sa bag capul in gaura si sa vad ce este mai departe aşa ca intru cu picioarele inainte, pipai o verticala, gasesc prize la picioare, cobor pina cind trec cu totul de strimtoare, sunt in opozitie si vad ce este sub mine. Recunosc un pasaj vertical din Tirbuson, care se facea la liber, in opozitie; jos se aude activul si ii comunic lui Marius care era dincolo de strimtoare ca ar fi indicat sa echipam pasajul cu o scarita. El răspunde ca nu este dispus sa treaca mai departe aşa ca vin inapoi prin strimtoare, ceva mai greu la urcare si urcam inapoi pasajul puternic denivelat. La circa 4 metri denivelare sub podeaua galeriei, pe stanga, o gaura pare ca continua. Cer colegilor ciocanul si dupa ce sparg citiva colti de stinca trec cu picioarele inainte, cobor o verticala de 2 metri si ajung pe o podea cu pietris marunt. Continuarea este o verticala clopot de maximum 3 metri pina la alta podea; se aude activul, deci exista probabilitatea sa se poata ajunge si pe aici in partea profunda a pesterii. Aceasta laterala ar putea fi o cale mai usoara (cu mai putina udeala) in cazul debitelor mai mari, cind apa curge prin pasajul ingust. Noi am iesit din pestera fara probleme; Fane a făcut fotografii.

Duminica 28 august 2011 am făcut o vizita la Tecuri. Am intilnit trei localnici din Baru care coborau in pestera. Echipamentul lor consta intr-un topor - cu ajutorul caruia au mai bagat pe putul de intrare inca un brad proaspat pe linga cei vechi in diferite stadii de putrezire - si o cordelina de 6 mm, din aceea care se folosea pe vremuri la lucrarile miniere. I-am lasat sa foloseasca scarita noastră. După amiaza am plecat spre casa.

Cu ocazia acestor doua ture in Pestera din Valea Clenjii am constatat modificari majore in portiunea Saritoarea Sica - Tirbuson. O cantitate mare de aluviuni (pietris, pamint) a fost spalata de apa si paraul si-a modificat cursul. Daca parcurgerea pesterii pina la Saritoarea Sica a rămas la fel (incitanta si pentru speologi cu experienta), trebuie luata in considerare echiparea Saritorii Sica macar pentru a evita contactul prelungit cu apa căci nu este imposibila parcurgerea la liber. Pasajul Tirbuson s-a transformat dintr-o trecere uscata intr-una cu parau imposibil de parcurs la debite mari si normale si foarte greu la debite mici (eventual prin gaura laterala de la -4 m). Noi am parcurs acest pasaj in conditiile unei secete exceptionale.

      Modificarile mai sus mentionate duc la ideea ca s-ar putea sa fi aparut transformari si in partea profunda a pesterii, adică cantitatea mare de aluviuni sa fi creat un dop pe zona strimta terminala sau debitele foarte mari care, probabil, au modificat Tirbusonul au modificat si galeria de la -104 si se poate trece mai departe. Cred ca aceste ipoteze pot fi verificate prin parcurgerea pesterii printr-o galerie superioara (vezi harta de pe România-natura), la care se poate ajunge doar prin escalada artificiala.

Donează 30 de lei

vezi și

Marile peșteri din versantul stâng geografic al Streiului

Cascade şi peşteri spectaculoase la Şipot

Canionul cu cascade mari de la Şipot

Peştera 600 metri cubi de la Şipot, capătul unei mari reţele subterane

Iunie 2018, continuare importantă în Peștera 600 metri cubi de la Șipot

Peştera lui Cezar Manea de la Şipot are formaţiuni excentrice

Peştera Tecuri aşteaptă exploratori

Peștera Tecuri - Peștera Gaura Boului, enigme hidrologice, speranțe pentru alte explorări

Intrarea în Peștera Tecuri a fost eliberată de stiva de brazi putreziți

Noua cabană forestieră Tecuri

Avene în perimetrul carstic Comarnice - Tecuri

Peșteri și avene în perimetrul Tecuri - Șomârdale, din Munții Șureanu

Avenul de la rampa 2B

Peştera din Valea Clenjii, 1778 metri lungime, monografie; un labirint uriaş, pe orizontală şi verticală

Peştera Răchiţeaua, 219 metri denivelare, adâncă şi dură

Peștera/ Ponorul Răchiţeaua, 219 metri denivelare, file din istoricul explorărilor 

Râul secat, sus în perete: Peştera Pălăriei, Munţii Şureanu

Peștera Pălăriei, profil termic pentru un an de zile

Peștera Capetelor de la Șipot

Peșterile de la Șipot și Valea Lola, în 1884 și în prezent