Ziua în care nu îți vei putea privi copilul în ochi

http://politicata.wordpress.com/2014/11/16/ziua-in-care-nu-iti-vei-putea-privi-copilul-in-ochi/

Viata este o insiruire de alegeri.

Nu am copii, regret dar asa a fost sa fie si cred cu tarie nimeni nu ar trebui sa dea socoteala pentru asta. Dar stiu ca vine o vreme cand copiii cresc si uneori se intampla sa isi chestioneaze parintii despre alegerile facute de-a lungul existentei. Nu e un moment usor nici macar din postura copilului, credeti-ma. Nu e vorba de raspundere, cat de sinceritate. Been there, done that.

Ma gandesc ca totusi as fi putut face fata acestei situatii.

- Am incercat, mai copile, am facut tot ce am putut. Am iesit in strada pentru Coposu, ei au adus IMGB. Am iesit in camasi albe cu flori, ei au adus minerii. Am iesit cam un milion sa-l vedem pe Mihai I, ei s-au ascuns. Ne-am batut cu ei dar nu am izbandit. Era mai greu, nu aveam smartphones, twitter sau facebook. Nu s-a putut mai mult, imi pare rau.

Tu, prietene, s-ar putea sa te afli peste vreo zece ani in fata aceleiasi probleme

- Tati ce erau oligarhii, sigur trebuie sa stii, te-am vazut langa ei in poze pe net ? Tati, de ce ai ales acum 10 ani sa fii alaturi de prietenul coruptilor, nu cumva m-ai trimis la scoala din banii primiti de la ei ? Tati, de ce nu erau buni romanii care nu aveau copii ? Tati, cine a fost mai rau, Iliescu, Nastase sau Ponta ? Tati, m-ai invatat ca nu e bine sa minti…

In ziua aceea, prietene, cum nu vei gasi nici un raspuns, vei lasa privirea in pamant dar nu va fi nici o gaura disponibila, no place to hide.

Cum ziceam, viata este o insiruire de alegeri.