“Do You Want a War Between Russia and NATO?” By Pepe Escobar

http://www.informationclearinghouse.info/56994.htm

Without deeper understanding of Chinese and Russian civilizations, and their way of thinking, Westerners simply are not equipped to get it, Pepe Escobar believes.

February 13, 2022: Information Clearing House -- "SCF" ISTANBUL – Emmanuel Macron is no Talleyrand. Self-promoted as “Jupiterian”, he may have finally got down to earth for a proper realpolitik insight while ruminating one of the former French Minister of Foreign Affairs key bon mots: “A diplomat who says ‘yes’ means ‘maybe’, a diplomat who says ‘maybe’ means ‘no’, and a diplomat who says ‘no’ is no diplomat.”

Mr. Macron went to Moscow to see Mr. Putin with a simple 4-stage plan in mind. 1. Clinch a wide-ranging deal with Putin on Ukraine, thus stopping “Russian aggression”. 2. Bask in the glow as the West’s Peacemaker. 3. Raise the EU’s tawdry profile, as he’s the current president of the EU Council. 4. Collect all the spoils then bag the April presidential election in France.

Considering he all but begged for an audience in a flurry of phone calls, Macron was received by Putin with no special honors. Comic relief was provided by French mainstream media hysterics, “military strategists” included, evoking the “French castle” sketch in Monty Python’s Holy Grail while reaffirming every stereotype available about “cowardly frogs”. Their “analysis”: Putin is “isolated” and wants “the military option”. Their top intel source: Bezos-owned CIA rag The Washington Post.

Still, it was fascinating to watch – oh, that loooooong table in the Kremlin: the only EU leader who took the trouble to actually listen to Putin was the one who, months ago, pronounced NATO as “brain-dead”. So the ghosts of Charles de Gaulle and Talleyrand did seem to have engaged in a lively chat, framed by raw economics, finally imprinting on the “Jupiterian” that the imperial obsession on preventing Europe by all means from profiting from wider trade with Eurasia is a losing game.

After a strenuous six hours of discussions Putin, predictably, monopolized the eminently quotable department, starting with one

Have you seen "Help Tom with medical expenses to fight leukemia"?

I thought you might be interested in supporting this GoFundMe,

https://gofund.me/8b902e5a More details here

Please share the fundraiser on your social media to help spread the word.

that will be reverberating all across the Global South for a long time: “Citizens of Iraq, Libya, Afghanistan and Yugoslavia have seen how peaceful is NATO.”

There’s more. The already iconic Do you want a war between Russia and NATO? – followed by the ominous “there will be no winners”. Or take this one, on Maidan: “Since February 2014, Russia has considered a coup d’état to be the source of power in Ukraine. This is a bad sandbox, we don’t like this kind of game.”

On the Minsk agreements, the message was blunt: “The President of Ukraine has said that he does not like any of the clauses of the Minsk agreements. Like it, or not – be patient, my beauty. They must be fulfilled.”

The “real issue behind the present crisis”

Macron for his part stressed, “new mechanisms are needed to ensure stability in Europe, but not by revising existing agreements, perhaps new security solutions would be innovative.” So nothing that Moscow had not stressed before. He added, “France and Russia have agreed to work together on security guarantees.” The operative term is “France”. Not the non-agreement capable United States government.

Anglo-American spin insisted that Putin had agreed not to launch new “military initiatives” – while keeping mum on what Macron promised in return. Kremlin spokesman Dmitry Peskov did not confirm any agreement. He only said that the Kremlin will engage with Macron’s dialogue proposals, “provided that the United States also agrees with them.” And for that, as everyone knows, there’s no guarantee.

The Kremlin has been stressing for months that Russia has no interest whatsoever in invading de facto black hole Ukraine. And Russian troops will return to their bases after exercises are over. None of this has anything to do with “concessions” by Putin.

And then came the bombshell: French Economy Minister Bruno Le Maire – the inspiration for one of the main characters in Michel Houellebecq’s cracking new book, Anéantir – said that the launch of Nord Stream 2 “is one of the main components of de-escalating tensions on the Russian-Ukrainian border.” Gallic flair formulated out loud what no German had the balls to say.

In Kiev, after his stint in Moscow, it looks like Macron properly told Zelensky which way the wind blows now. Zelensky hastily confirmed Ukraine is ready to implement the Minsk agreements; it never was, for seven long years. He also said he expects to hold a summit in the Normandy format – Kiev, the breakaway republics of Donetsk and Luhansk, Germany and France – “in the near future”. A meeting of Normandy format political advisers will happen in Berlin on Thursday.

Way back in August 2020, I was already pointing to which way we were heading in the master chessboard. A few sharp minds in the Beltway, emailing their networks, did notice in my column how “the goal of Russian and Chinese policy is to recruit Germany into a triple alliance locking together the Eurasian land mass a la Mackinder into the greatest geopolitical alliance in history, switching world power in favor of these three great powers against Anglo-Saxon sea power.”

Now, a very high-level Deep State intel source, retired, comes down to the nitty gritty, pointing out how “the secret negotiations between Russia and the US center around missiles going into Eastern Europe, as the US frantically drives for completing its development of hypersonic missiles.”

The main point is that if the US places such hypersonic missiles in Romania and Poland, as planned, the time for them to reach Moscow would be 1/10 the time of a Tomahawk. It’s even worse for Russia if they are placed in the Baltics. The source notes, “the US plan is to neutralize the more advanced defensive missile systems that seal Russia’s airspace. This is why the US has offered to allow Russia to inspect these missile sites in the future, to prove that there are no hypersonic nuclear missiles. Yet that’s not a solution, as the Raytheon missile launchers can handle both offensive and defensive missiles, so it’s possible to sneak in the offensive missiles at night. Thus everything requires continuous observation.”

The bottom line is stark: “This is the real issue behind the present crisis. The only solution is no missile sites allowed in Eastern Europe.” That happens to be an essential part of Russia’s demands for security guarantees.

Sailing to Byzantium

Alastair Crooke has demonstrated how “the West slowly is discovering that that it has no pressure point versus Russia (its economy being relatively sanctions-proof), and its military is no match for that of Russia’s.”

In parallel, Michael Hudson has conclusively shown how “the threat to US dominance is that China, Russia and Mackinder’s Eurasian World Island heartland are offering better trade and investment opportunities than are available from the United States with its increasingly desperate demand for sacrifices from its NATO and other allies.”

Quite a few of us, independent analysts from both the Global North and South, have been stressing non-stop for years that the pop Gotterdammerung in progress hinges on the end of American geopolitical control over Eurasia. Occupied Germany and Japan enforcing the strategic submission of Eurasia from the west down to the east; the ever-expanding NATO; the ever de-multiplied Empire of Bases, all the lineaments of the 75-year-plus free lunch are collapsing.

The new groove is set to the tune of the New Silk Roads, or BRI; Russia’s unmatched hypersonic power – and now the non-negotiable demands for security guarantees; the advent of RCEP – the largest free trade deal on the planet uniting East Asia; the Empire all but expelled from Central Asia after the Afghan humiliation; and sooner rather than later its expulsion from the first island chain in the Western Pacific, complete with a starring role for the Chinese DF-21D “carrier killer” missiles.

The Ray McGovern-coined MICIMATT (military-industrial-congressional-intelligence-media-academia-think tank complex) was not capable to muster the collective IQ to even begin to understand the terms of the Russia-China joint statement issued on an already historic February 4, 2022. Some in Europe actually did – arguably located in the Elysée Palace.

This enlightened unpacking focuses on the interconnection of some key formulations, such as “relations between Russia and China superior to political and military alliances of the Cold War era” and “friendship which shows no limits”: the strategic partnership, for all its challenges ahead, is way more complex than a mere “treaty” or “agreement”. Without deeper understanding of Chinese and Russian civilizations, and their way of thinking, Westerners simply are not equipped to get it.

In the end, if we manage to escape so much Western doom and gloom, we might end up navigating a warped remix of Yeats’ Sailing to Byzantium. We may always dream of the best and the brightest in Europe finally sailing away from the iron grip of tawdry imperial Exceptionalistan:

“Once out of nature I shall never take / My bodily form from any natural thing, / But such a form as Grecian goldsmiths make / Of hammered gold and gold enameling / To keep a drowsy Emperor awake; / Or set upon a golden bough to sing /To lords and ladies of Byzantium / Of what is past, or passing, or to come.”

Pepe Escobar is correspondent-at-large at Asia Times. His latest book is 2030. Follow him on Facebook.

The views expressed in this article are solely those of the author and do not necessarily reflect the opinions of Information Clearing House.

GOOGLE TRANSLATE

„Vrei un război între Rusia și NATO?” De Pepe Escobar Fără o înțelegere mai profundă a civilizațiilor chineze și ruse și a modului lor de gândire, occidentalii pur și simplu nu sunt echipați pentru a obține acest lucru, crede Pepe Escobar. 13 februarie 2022: Casa de compensare a informațiilor -- „SCF” ISTANBUL – Emmanuel Macron nu este Talleyrand. Autopromovat drept „jupiterian”, este posibil să fi ajuns în cele din urmă la pământ pentru o perspectivă realpolitică adecvată, în timp ce rumina unul dintre cuvintele cheie ale fostului ministru francez al Afacerilor Externe: „Un diplomat care spune „da” înseamnă „poate”, un diplomatul care spune „poate” înseamnă „nu”, iar un diplomat care spune „nu” nu este diplomat.” Domnul Macron a mers la Moscova să-l vadă pe domnul Putin cu un plan simplu în 4 etape. 1. Încheiați un acord cu Putin cu privire la Ucraina, oprind astfel „agresiunea Rusiei”. 2. Bucurați-vă de strălucire ca Făcătorul de pace al Occidentului. 3. Creșteți profilul slăbănog al UE, deoarece el este actualul președinte al Consiliului UE. 4. Strângeți toate prada, apoi puneți în bagaj alegerile prezidențiale din aprilie în Franța. Având în vedere că aproape că a implorat o audiență într-un val de telefoane, Macron a fost primit de Putin fără onoruri speciale. Ușurarea comică a fost oferită de istericii mass-media franceze, inclusiv „strategii militari”, evocând schița „castelului francez” din Sfântul Graal al lui Monty Python în timp ce reafirmă fiecare stereotip disponibil despre „broaștele lași”. „Analiza” lor: Putin este „izolat” și vrea „opțiunea militară”. Sursa lor principală de informații: The Washington Post, deținută de Bezos. Totuși, a fost fascinant de urmărit – oh, acea masă grozavă de la Kremlin: singurul lider al UE care și-a dat osteneala să-l asculte cu adevărat pe Putin a fost cel care, cu luni în urmă, a declarat NATO drept „în moarte cerebrală”. Așadar, fantomele lui Charles de Gaulle și Talleyrand păreau să se fi angajat într-o discuție plină de viață, încadrată de economie brută, imprimând în cele din urmă „jupiterianului” că obsesia imperială de a împiedica Europa prin toate mijloacele să profite de pe urma comerțului mai larg cu Eurasia este o joc pierdut. După șase ore obositoare de discuții Putin, previzibil, a monopolizat departamentul eminamente citabil, începând cu unul. Ați văzut „Ajutați-l pe Tom cu cheltuieli medicale pentru a lupta împotriva leucemiei”? M-am gândit că ați putea fi interesat să susțineți acest GoFundMe, https://gofund.me/8b902e5a Mai multe detalii aici Vă rugăm să distribuiți strângerea de fonduri pe rețelele de socializare pentru a ajuta la răspândirea veștii. care va reverbera mult în sudul global: „Cetățenii din Irak, Libia, Afganistan și Iugoslavia au văzut cât de pașnic este NATO”. Mai este. Deja emblematic Vrei un război între Rusia și NATO? – urmat de amenințatorul „nu vor fi câștigători”. Sau luați-l pe acesta, despre Maidan: „Din februarie 2014, Rusia a considerat o lovitură de stat ca fiind sursa puterii în Ucraina. Acesta este un sandbox prost, nu ne place acest tip de joc.” Cu privire la acordurile de la Minsk, mesajul a fost clar: „Președintele Ucrainei a spus că nu îi place niciuna dintre clauzele acordurilor de la Minsk. Îți place sau nu – ai răbdare, frumusețea mea. Ele trebuie îndeplinite.” „Adevărata problemă din spatele crizei actuale” Macron, la rândul său, a subliniat că „sunt necesare noi mecanisme pentru a asigura stabilitatea în Europa, dar nu prin revizuirea acordurilor existente, poate că noi soluții de securitate ar fi inovatoare”. Deci nimic pe care Moscova să nu subliniase înainte. El a adăugat: „Franța și Rusia au convenit să lucreze împreună în ceea ce privește garanțiile de securitate”. Termenul operativ este „Franța”. Nu guvernul Statelor Unite, capabil să nu ajungă la un acord. Întorsătura anglo-americană a insistat că Putin a fost de acord să nu lanseze noi „inițiative militare” – păstrând în același timp ceea ce a promis Macron în schimb. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu a confirmat niciun acord. El a spus doar că Kremlinul se va angaja cu propunerile de dialog ale lui Macron, „cu condiția ca și Statele Unite să fie de acord cu ele”. Și pentru asta, după cum toată lumea știe, nu există nicio garanție. Kremlinul a subliniat de luni de zile că Rusia nu are niciun interes să invadeze de facto gaura neagră Ucraina. Iar trupele ruse se vor întoarce la bazele lor după terminarea exercițiilor. Nimic din toate acestea nu are nimic de-a face cu „concesiunile” lui Putin. Și apoi a venit bomba: ministrul francez al economiei, Bruno Le Maire – inspirația pentru unul dintre personajele principale din noua carte a lui Michel Houellebecq, Anéantir – a spus că lansarea Nord Stream 2 „este una dintre principalele componente ale diminuării tensiunilor. la granița ruso-ucraineană”. Flerul galic a formulat cu voce tare ceea ce niciun german nu a avut gândul să spună. La Kiev, după ce a fost la Moscova, se pare că Macron i-a spus corect lui Zelensky în ce direcție bate vântul acum. Zelensky a confirmat în grabă că Ucraina este pregătită să implementeze acordurile de la Minsk; nu a fost niciodată, timp de șapte ani lungi. El a mai spus că se așteaptă să organizeze un summit în formatul Normandiei – Kiev, republicile separatiste Donețk și Luhansk, Germania și Franța – „în viitorul apropiat”. O întâlnire a consilierilor politici în format Normandia va avea loc joi la Berlin. În august 2020, arătam deja spre ce direcție ne îndreptam pe tabla de șah principal. Câteva minți ascuțite din Beltway, trimițând e-mail rețelelor lor, au observat în coloana mea cum „scopul politicii ruse și chineze este de a recruta Germania într-o alianță triplă care să blocheze împreună masa terestră eurasiatică la Mackinder în cea mai mare alianță geopolitică din istorie. , schimbând puterea mondială în favoarea acestor trei mari puteri împotriva puterii maritime anglo-saxone.” Acum, o sursă de informații Deep State de foarte înalt nivel, pensionată, se reduce la esențial, subliniind cum „negocierile secrete dintre Rusia și SUA se concentrează asupra rachetelor care ajung în Europa de Est, în timp ce SUA se îndreaptă frenetic pentru a-și finaliza dezvoltarea. de rachete hipersonice.” Ideea principală este că, dacă SUA plasează astfel de rachete hipersonice în România și Polonia, așa cum era planificat, timpul pentru ca acestea să ajungă la Moscova ar fi 1/10 din timpul unui Tomahawk. Este și mai rău pentru Rusia dacă sunt plasați în Țările Baltice. Sursa notează că „planul SUA este de a neutraliza sistemele de rachete defensive mai avansate care sigilează spațiul aerian al Rusiei. Acesta este motivul pentru care SUA s-au oferit să permită Rusiei să inspecteze aceste site-uri de rachete în viitor, pentru a demonstra că nu există rachete nucleare hipersonice. Cu toate acestea, aceasta nu este o soluție, deoarece lansatoarele de rachete Raytheon pot gestiona atât rachete ofensive, cât și defensive, așa că este posibil să vă strecurați în rachetele ofensive pe timp de noapte. Astfel, totul necesită observație continuă.” Concluzia este clară: „Aceasta este adevărata problemă din spatele crizei actuale. Singura soluție este interzicerea site-urilor de rachete în Europa de Est.” Aceasta se întâmplă să fie o parte esențială a cererilor Rusiei de garanții de securitate. Navigare spre Bizanț Alastair Crooke a demonstrat că „Occidentul descoperă încet că nu are niciun punct de presiune față de Rusia (economia sa fiind relativ rezistentă la sancțiuni), iar armata sa nu se potrivește cu cea a Rusiei”. În paralel, Michael Hudson a arătat în mod concludent cum „amenințarea la adresa dominației SUA este că China, Rusia și inima insulei Eurasian World a lui Mackinder oferă oportunități de comerț și investiții mai bune decât cele disponibile din partea Statelor Unite, cu cererea sa tot mai disperată de sacrificii din partea NATO. și alți aliați.” Destul de mulți dintre noi, analiști independenți atât din nordul global, cât și din sud, subliniem fără oprire de ani de zile că popa Gotterdammerung în curs depinde de sfârșitul controlului geopolitic american asupra Eurasiei. A ocupat Germania și Japonia, impunând supunerea strategică a Eurasiei de la vest până la est; NATO în continuă expansiune; Imperiul bazelor, mereu demultiplicat, toate liniile prânzului gratuit de peste 75 de ani se prăbușesc. Noul groove este setat pe tonul New Silk Roads, sau BRI; puterea hipersonică de neegalat a Rusiei – și acum cererile nenegociabile pentru garanții de securitate; apariția RCEP – cel mai mare acord de liber schimb de pe planetă care unește Asia de Est; Imperiul aproape alungat din Asia Centrală după umilirea afgană; și, mai devreme decât mai târziu, expulzarea sa din primul lanț de insule din Pacificul de Vest, completă cu un rol principal pentru rachetele chinezești DF-21D „carrier killer”. MICIMATT (complexul militar-industrial-congresional-de-informații-media-academie-think tank), inventat de Ray McGovern, nu a fost capabil să adune IQ-ul colectiv pentru a începe chiar să înțeleagă termenii declarației comune Rusia-China emise pe o perioadă deja istorică. 4 februarie 2022. Unii din Europa chiar au făcut-o – probabil situate în Palatul Elysée.

Această despachetare luminată se concentrează pe interconectarea unor formulări cheie, cum ar fi „relațiile dintre Rusia și China superioare alianțelor politice și militare din epoca Războiului Rece” și „prietenia care nu arată limite”: parteneriatul strategic, pentru toate provocările pe care le are în viitor. , este mult mai complex decât un simplu „tratat” sau „acord”. Fără o înțelegere mai profundă a civilizațiilor chineze și ruse și a modului lor de gândire, occidentalii pur și simplu nu sunt echipați pentru a obține acest lucru. În cele din urmă, dacă reușim să scăpăm de atâta dezamăgire și întuneric occidental, am putea ajunge să navigăm într-un remix deformat al lui Yeats Sailing to Byzantium. S-ar putea să visăm întotdeauna la cei mai buni și mai strălucitori din Europa, care în cele din urmă navighează departe de strânsoarea de fier a excepționalismului imperial: „Odată ieşit din natură nu voi lua niciodată / Forma mea trupească din orice lucru firesc, / Ci o formă ca aurarii greci / Din aur ciocănit şi emailat de aur / Să ţină treaz un Împărat somnoros; / Sau așezat-o pe un ramur de aur pentru a cânta /Domnilor și doamnelor Bizanțului / Despre ce este trecut, sau trece, sau va veni.” Pepe Escobar este corespondent general la Asia Times. Cea mai recentă carte a lui este 2030. Urmărește-l pe Facebook. Părerile exprimate în acest articol sunt exclusiv ale autorului și nu reflectă neapărat opiniile Information Clearing House. Finanțat de cititor - Fără publicitate - Fără subvenții guvernamentale - Fără algoritm - Acesta este independent

Yeats’ Sailing to Byzantium. We may always dream of the best and the brightest in Europe finally sailing away from the iron grip of tawdry imperial Exceptionalistan:

Yeats Sailing to Byzantium.

S-ar putea să visăm întotdeauna la cei mai buni și mai strălucitori din Europa, care în cele din urmă navighează departe de strânsoarea de fier a excepționalismului imperial:

„Odată ieşit din natură nu voi lua niciodată / Forma mea trupească din orice lucru firesc, / Ci o formă ca aurarii greci / Din aur ciocănit şi emailat de aur / Să ţină treaz un Împărat somnoros; / Sau așezat-o pe un ramur de aur pentru a cânta /Domnilor și doamnelor Bizanțului / Despre ce este trecut, sau trece, sau va veni.