PSD se rupe-n bucăţele. Mici, mititele…

PSD se rupe, tot mai vizibil, în bucăţi şi bucăţele mici, tot mai mici, mititele. Mafiile din care e format fug care-ncotro văd cu ochii.

motto: Atunci când răul se dezagregă, zece rele la fel de mari pot apărea, dacă nu sunt identificate, izolate şi apoi eliminate.

PSD nu a fost niciodată un partid politic, ci mafia criptocomunistă care a pus laba pe ţară după fuga lui Ceauşescu. Pentru ca acest lucru să se întâmple, în decembrie 1989 capul mafiei, Ion Iliescu, a organizat un spectacol cu terorişti şi împuşcături, în urma căruia au murit oameni în toată ţara şi în urma căruia mafia, în bulibăşeala creată deliberat, s-a înstăpânit şi organizat.

Apoi, mafia a purtat diferite nume: întâi a fost CFSN, apoi FSN, apoi FDSN, apoi PDSR, apoi PSD. Acum, golanii ăştia încearcă din nou să-şi schimbe pielea cumva. Dacă vor reuşi, se vor întoarce în viitor şi vor face din nou rău ţării.

Forţele de eroziune asupra mafiei sunt însă mai mari decât oricând. Justiţia se pregăteşte să ia la puricat PSD, azi mama corupţilor. Spatele este asigurat, ca niciodată, de SUA. Iliescu nu-şi mai găseşte locul în PSD. Ghiţă şi-a dat demisia.

Şova, Vanghelie şi Geoană au fost concediaţi de mafie şi… surpriză: fac praf şi PSD, şi UNPR, care era până acum, alături de PC, coşul de gunoi unde se refugiau toţi ejectaţii.

Există o falie între gaşca lupilor tineri şi clica bătrânilor. Ea se cască în interiorul actualelor facţiuni vizibile. Toată lumea se ceartă cu toată lumea. Uitaţi-vă bine, bine de tot la actualii membrii ai CExN. În martie, când e anunţat congresul PSD, s-ar putea ca din el să mai facă parte puţini.

Dar cel mai important este ca toate rămăşiţele monstrului acestuia, care ne-a toxifiat încontinuu primii 25 de ani de democraţie chinuită (chinuită în bună măsură din cauza acestei mafii), să fie purjate de Justiţie fără milă, fără ură, fără răzbunare. Cu legea în mână.

Pentru că altfel în locul acestui PSD, vizibil, palpabil, măsurabil, ne vom pomeni cu mai multe vipere, şerpi cu clopoţei, anaconde şi şerpi Boa reacţionari, antidemocratici.

Cu alte cuvinte, aşa cum am mai afirmat, va trebui să curăţăm mizeria, altfel aceasta va mai face multe victime. Iar când spunem asta ne referim la:

România însăşi, care va continua să sufere, atacată în însăşi esenţa sa democratică;

clasa politică, intoxicată în continuare de tot felul de monştri;

partidele politice, care ar putea să se umple de venetici de la fostul PSD;

oamenii politici, care ar putea fi corupţi de sferele de influenţă ale acestei mafii, ce vor începe să migreze haotic spre noi lobby-uri coruptive.

Dar cel mai important este ca noi să profităm de perioada de mare haos ce se declanşează acum, fără putinţă de tăgadă, în PSD, cam cum ar fi trebuit să profităm, ca stat, de haosul instituţional şi criza care a curpins URSS şi apoi Rusia în deceniul nouă al secolului trecut.

Atunci nu am făcut-o. Acum nu trebuie să ratăm. Este o ocazie formidabilă. Istorică.