https://www.realitatea.net/h-d-hartmann-cine-este-de-fapt-viorica-dancila_2219904.html
Poveste din popor. Viorica Dăncilă. Ca orice fata din poporul sovietizat al anilor 70, pornise cu vitejie spre destinul său de inginer. Nu avea o altă șansă, decât să intre la facultatea din Ploiești si să o termine, cam la limita dintre mediocru și student leneș. Probabil, exact cum se întâmpla pe vremurile lui Ceaușescu a dat de mai multe ori admiterea (sau a studiat la seral căci a cam stat ani buni) pentru a-și schimba destinul său de fată de țărani din Roșiori Teleorman, altădată centru de grâne, sub comunismul sovietic devenit mic oraș industrial. Un editorial scris de H. D. Hartmann.
Cu un dosar beton, de clasă muncitoare, petrolistă deci făcând parte din una din categoriile sociale care, alături de mineri, era cea mai adulată de propaganda comunistă, a învățat cum sa navigheze într-o societate machistă, sexistă și extrem de refractară la dezvoltarea femeilor.
Viorica Dăncilă își va conduce viața după singurul crez pe care l-a putut invăța, fiind femeie, are dreptul de a fi șefă. Un fel de feminism occidental întors pe dos, unde astăzi, dacă ești bărbat alb, creștin și heterosexual sigur pierzi în fața oricărei minorităti de orice tip. Eistein să fii și tot altcineva va fi promovat. Așa și cu doamna Dăncilă. Tiptil, pe furiș, cu mișcarea tipică gospodinelor aflate între zacusca ce fierbe pe foc și țâncul care țipă în curtea blocului, această femeie s-a trezit în saloanele puterii românești și europene, fără ca să facă ceva special, nici profesional, nici social. O femeie cu neliniștile sale, nici mari, nici mici, nici naționale, dar nici planetare. Această mămică, însă, astăzi femeie de putere la București, a reușit să arunce în aer un întreg eșafodaj constituțional, doar pentru că ea vrea să folosească șmecheria tipică țăranilor colectivizați, aceea de a spune mincinos că sunt fericiți că vin comuniștii și le fură recoltele.
Căci șmecherie de câmpie plină de praf se numește ceea ce ea astăzi face.
Să reluăm, simplificând, episoadele politice din ultimile două luni. Șeful ei de partid, căpcăunul, dușmanul poporului și marele corupt pleacă spre pușcărie. În aceeași zi, în doar trei ore, Viorica din Teleorman reușește incredibilul. Din pădurile serviciilor de informații românești, populate cu vajnici membri ai statului paralel, apar, pe categorii sociale atent selecționate (ziariști, sociologi, oameni de afaceri, clerici – exact ca în celebrele imagini teatrale cu poporul strâns în jurul lui Ceaușescu), membrii unui grup care, la un semn, o vor înconjura și o vor conduce. Marele om politic Dăncilă dovedește din chiar primele ore ale acelei zile fatidice pentru democrația românească că este o păpușă cu broșe multe. Atât, și nimic mai mult. Preia cel mai mare partid politic al României, năbădăiosul PSD, prin execuția publică a tocmai acelora din interior care suferiseră datorită statului paralel. Grupurile de presiune ale fostului conducător sunt înlocuite imediat de către grupurile de presiune care acum o sprijineau pe marea doamnă politician. Mafiile unuia erau schimbate cu mafiile alteia. Ceea ce a uluit a fost rapiditatea și exactitatea procesului de înlocuire a mafiilor. Doamna nu a făcut decât să semneze și să execute întocmai ordinile primite.
Nicio inițiativă, nicio formă de celeritate. Programată să execute încă din anii școlii agricole de la ea din orășelul de câmpie, la nivel național doar schimbă marca. Apoi declară, cu o seninătate demnă de minciunile pe care le va susține la liber permanent, că ea, fiind plecată nouă ani de zile, nu prea știe de stat paralel, de securiști, de turnători, de mafii (aia tocmai îi căpușaseră cabinetul cu tot felul de zombies) etc. Ce mai, era sfânta naivitate cu rochie nouă. După săptamâni doar, în numele feminismului revoluționar care a învățat-o că poți fi definiția mediocrității, dar ai dreptul ca femeie să faci ce vrei, tânăra ingineră dintr-un mediu eminamente masculin, devine la rândul ei bărbată. Un an de zile face vals între Bruxelles și Washinton, mințind pe aici, zâmbind amorf pe acolo, moțăind pe dincolo, jucând parade modei din secolul lui Chanel, doar doar supraviețuiește unui dezastru imagologic și de pregătire profesională cum rareori a fost văzut în istoria românescă de după Elena Briceag-Ceaușescu, marele savant cu 3 clase primare neterminate.
Viorica Dăncilă va deveni nu numai erou al umorului popular, dar se transformă într-un simbol al incompetenței majore, atât politice, cât și profesionale. Inginera de petrol și gaze habar nu are de principiile de bază ale chimiei politice, ale legilor și, mai grav decât toate, nu are habar de relațiile umane care stau fundament al oricărei construcții sociale. Iar în România, tocmai aceste realități cotidiene sunt complicate de mafiotizări moleculare ale structurii sociale, de colaborări criminale și inimaginabile pentru o societate civilizată. Și, cum destinul nu iartă, exact din zona adiacentă celei din care provine distinsa doamnă premier, izbucnește un scandal care scoate la iveală putreziciunea statului român. Cazul fetelor din Caracal arată totala dispariție a statului român, condus de aproape o generație de indivizi fară carte, fără educație, fără valori. Caracal este locul pervesiunii totale a complexatului stat român, locul unde imaginea doamnei inginer Dăncilă se suprapune la infinit cu imaginea falsului intelectual, politic și moral al funcționarilor locali. Așa cum este premierul României, așa este și talpa țării. Mincinos, fals, incompetent și nu în ultimul rând escroc.
Drama acelor fete de la Caracal s-a putut dezvolta pentru că escrocheria cu profesionalismul statului a fost atât de mare încât până și crima au putut să o ascundă. La Caracal, i s-a arătat națiunii române dovada vie că nu mai există stat sau agajați ai statului în România. România străfundă este cariată, este coruptă, este efectiv criminalizată. Caracal, prin lipsa de însemnătate ca nume și loc, exprimă lipsa de importanță aproape biologică a celor care se bat cu bolovanul în piept că ei sunt statul român. Și pentru că nu era de ajuns această dinamită care a explodat, un eveniment minor politic, dar cu efecte neașteptate va arăta simetric, în oglinda timpului prezent, caria de la vârful politicii românești.
ALDE, partid creat pentru a ajuta PSD să ascundă imensele sale rezervoare nestinse de comunism ceaușist, părăsește alianța aflată la guvernare. Pentru orice țară civilizată (Italia tocmai a trecut printr-un astfel de eveniment) plecarea unui partid dintr-o guvernare are răspuns imediat și automat în mecanismele legale și constituționale. Ruperea unei coaliții de guvernare nu crează niciun fel de valuri (decât cele fals mediatice), negocierile pentru un nou guvern fiind așezate în cadrul strict legal oferit de Constituție. Numai în România europeană așa ceva nu se întâmplă. Ca și la Caracal, unde polițiștii bâjbâie ca orbii iar procurorii nu reușesc decât să-l scoată pe presupusul criminal la soare și aer curat, doamna noastră ingineră, presupus educată în legile stricte ale științei, începe să caute soluții extra constituționale. Mai mult, grupul de presiune ilegal ancorat din prima zi a sa de premier, produce pe bandă rulantă strategii de păstrare a unei alianțe inexistente, pentru ca să nu se piardă icrele negre ale guvernării.
Doamna intră într-un turbion de minciuni, de inexactități politice, de manipulări, toate culminând cu frauda politică numită Meleșcanu. Căci alegerea lui Meleșcanu la șefia Senatului este o fraudă politică cu semnificații mult mai adânci decât cele pe care ni le servește preopinentul în formă de mesaje morale.
Prin impunerea lui Meleșcanu la sefia Senatului, grupul de influență ilegală din jurul lui Dăncilă a putut lansa pe piața politică teoria că de fapt ALDE nu a părăsit coaliția, astfel neschimbându-se structura politică a alianței, nu este nevoie de trecerea unui nou guvern Dăncilă prin Parlament. Astfel, escrocheria Meleșcanu produce efecte ilegale, căci în loc ca mecanismul simplu și eficient constituțional să fie pus în aplicare, astăzi avem un guvern Dancilă care nu mai are rădăcina în votul primit atunci când era produsul unei alianțe politice. Ilegal astăzi, guvernul Dăncilă încearcă să supraviețuiască, mințind că ALDE este la guvernare. O imensă minciună a fost astfel construită de către tot felul de Micky Șpagă, de tot felul de indivizi cu legături ba cu Moscova, ba cu Beijing, numai pentru a prezerva la guvernare un partid care, vizibil, nu mai are resursele politice și de vot pentru a continua guvernarea.
Tocmai acum escrocheriile ieftine, moscovite ale grupului din jurul lui Dăncilă, bine conexat cu tot felul de umbre orientale și non occidentale, vine să înfrângă legea. Tocmai acum DNA ar trebui să intervină să ceară explicații cu chemarea presei la vorbitor acestui grup ilegal (se înțelege din presă ca sunt maximum 7-10 persoane, bine ancorate în carnetele de membrii de partid comunist de acum 30 de ani). Dăncilă nu face decât să încalce legea, și nu o dată, ci de trei ori. A trebuit ca Tăriceanu, pe care nu îl putem suspecta chiar de democrație cronică, să scrie public că partidul pe care îl conduce legal și legitim, în urma unui vot statutar, a ieșit din alianța care a dat guvernul Dăncilă, ca șmenul politic denumit Meleșcanu să fie decriptat cum trebuie. Practic astăzi Dăncilă ocupă funcția de prim ministru fără substanță legală, căci netrecând prin Parlament formula sa de guvern (unicolor, nu bicolor cum a fost până acum 3 săptămâni) nu poate revendica constituția ca fundament a puterii sale.
Acum când scriu aceste rânduri, un coleg îmi aduce un text scris cu scrâșnit de dinți, în tipica limbă de lemn a partidului comunist, cu duhoarea nemintită a balconului ceaușist, prin care Dăncilă propune un pact cu cetățenii. Va fi prima să îl semneze, ne informează distinsa ingineră, prin care să se asigure că nu se vor tăia salarii și pensii. Lăsând ceaușimul lui “mai dă-le o sută de lei”, Dăncilă nu înțelege că ea nu are nici un fel de orizont moral sau politic până când nu încetează escrocheria Meleșcanu și până nu trece guvernul său impus de grupul ilegal care o înconjoară, prin Parlamentul României. Sunt convins ca nu va apuca sa mai taie salarii și pensii, pentru că nu va fi la guvernare atunci când efectele dezastrului guvernului Dăncilă vor fi decontate de către cetățenii României. Așa cum cetățenii din Carcal au decontat falsul, minciuna și imcompetența funcționarilor pesedizați de la ei din oraș, prin drama inimaginabilă a celor două fete dispărute, așa și România va trebui să deconteze incompetența promovată de grupul mafiot din jurul lui Dăncilă. Jocul cu mărgele de sticlă s-a încheiat.
Un editorial scris de H. D. Hartmann.