De ce nu îl (mai) votez pe „Maus” Werner Iohannis

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/de-ce-nu-il-mai-votez-pe-maus-werner-iohannis

Vă prezentăm astăzi, în „time-out-ul” campaniei electorale, o opinie altfel decât ar dori „KWI-ul de tutti capi” de la Hermannstadt-ul (ne)românesc. Precizăm că poziţia noastră nu se regăseşte pe „eşichierul politic” practicat de trei decenii. Dorim doar emanciparea şi supravieţiurea românilor, luarea lor de poziţie - prin vot. „Noi suntem români !” nu este doar titlul unui îndemn la demnitate, ci un mod de supravieţuire a Neamului şi a Naţiunii Române ! (Redacţia ART-EMIS).

Vreau să vă spun, la modul cel mai serios şi fără nicio glumă, că este impusă cu foarte mare putere o adevărată blocadă media din zona Raul Eduard Hellvig, Klaus Iohannis şi reprezentanţii P.N.L., inclusiv mulţi priteni ai lui Hellvig de la P.N.L., activiştii şi propagandiştii săi pe coco de la cetăţeni, ca ziariştii să nu discute absolut nimic şi nici să nu mai scrie de faptul că Iohannis nu doreşte să participe la o dezbatere publică în cursa pentru al doilea mandat, că fuge de răspunsuri şi argumente şi respectat promisiuni din campania din 2014, şi că aceasta este o atitudine de stat comunist. Asta culmea, în condiţiile în care există unanimitate de opinii în media că trebuie să existe această dezbatere în orice stat democratic. Eu şi alţi ziarişti care m-au contactat şi care mi-au spus ce au păţit azi vrem să-l asigurăm foarte ferm şi sincer pe această cale pe domnul Hellvig și Iohannis că vom continua să scriem şi să vorbim, indiferent what.

Domnule Hellvig şi surogatele din dotare, jurnalismul se face exclusiv prin ziarişti, pe bază factuală, doar pentru public şi pentru informarea corectă a oamenilor. Jurnalismul nu e cu „kiss asses” si nici „pay for play”. Dvs. nu aveţi absolut niciun rol în meseria noastră, eventual sunteţi doar subiecţi de presă pentru informarea oamenilor pe bază factuală. „Over and out”. Voi reveni cu Maus şi da, voi scrie şi de dezbaterea care trebuie să existe în orice democrație. Chiar și în surogate de democrație[1].

De ce nu îl (mai) votez pe „Maus” Werner Iohannis:

- pentru că nu crede în legi, crede în sisteme;

- pentru că nu pune preţ pe oameni şi meserii, preferă doar slugi, cărători de paltoane;

- pentru că n-are respect faţă de Constituţia României, deşi a jurat pe Biblie;

- pentru că nici nu ştie şi nici nu-l interesează nimic decât ce este „al lui”;

- pentru că nu respectă actul de Justiţie decât dacă-i lui personal favorabil;

- pentru că nu e preşedinte, este vătaf, prin excelenţă-boier, stăpân de sclavi;

- pentru că miercurea el joacă golf;

- pentru că are un anturaj sulfuros care oricând poate fi băgat legal în beci;

- pentru că nici luni şi nici vineri el nu munceşte;

- pentru că se piteşte când fuge mereu în vacanţe leisure pe banii oamenilor;

- pentru că este încântat de spaţiile mari, io-s pe spaţiile mici;

- pentru că n-are nici cel mai mic respect faţă de orice este bun sau act public, la el totul

e mai pe secret, subteran, pe sub masă, aşa;

- pentru că n-a muncit niciodată în privat, ci a zăcut exclusiv la stat, nu ştie ce e aia munca, talentul sau meşteşugul, neavând niciun respect faţă de ele

- pentru că blochează de 20 de ani un post de dascăl al unor copii „pentru el”;

- pentru că nu-şi poate justifica de 5 ani nici averea şi nici casele;

- pentru că preocupările tinereţii şi retrocedările rămân un mister;

- pentru că este arogant, suficient, închis, secretos, fixist, sfidător, ranchiunos, vanitos, puturos, laş, oportunist, cinic, încăpâţânat în prostie, gol, lipsit de substanţă, pe defecte de personaj mic;

- pentru că n-are ceva fundamental pozitiv şi nici sclipire, imaginţie, umor

- pentru că e static şi are exageratul simţământ al misecuvinismului

- pentru că nu ştie ce-i aia viziune de ţară, perspectivă şi nici nu-l interesează pentru că nu pricepe

- pentru că nu uneşte, nu temperează, ci adânceşte şi accentuează cu insistenţă divergenţele în societate

- pentru că nu crede în performanţă, valori adevărate şi nici în fair play

- pentru că are o mentalitate de Old Germany, captivă vremurilor apuse

- pentru că „întâlniri secrete cu evreii” mi-a probat ceva înfiorător

- pentru că „a trebuit să moară oameni”… ;

- pentru că este de departe cel mai slab preşedinte pe care l-a avut România după prăbuşirea comunismului;

- pentru că nici nu are nici capacitatea şi nici inteligenţa să înveţe ceva;

- pentru că nu atrage nimic smart în jurul lui, nu clădeşte şi ridică nimic trainic;

- pentru că n-a făcut nimic bun timp de 5 ani în România;

- pentru că n-o să facă nimic nici în următorii 5 ani;

- pentru că în politica externă, la fel ca-n restul domeniilor, este zero barat;

- pentru că nici măcar nu cunoaşte atribuţiile lui constituţionale şi nici nu-l interesează

- pentru că primeşte informări şi se consideră informat;

- pentru că „priveşte cu atenţie şi îngrijorare” copy-paste este pentru cretinii lui de pe net;

- pentru că nu ştie să vorbească corect româneşte şi nici nu vrea;

- pentru că este singurul preşedinte de neurmărit atunci când grăieşte, la 60 de ani nici cuvintele nu vrea să le accentueze corect;

- pentru că este defazat şi sfidează cu tupeu realităţile şi evidenţa;

- pentru că mestecă sloganuri, furaj şi marote goale, oricând şi de orice fel, când vrea, cum vrea şi când îi pică lui bine;

- pentru că discriminează constant pe nedrept oameni şi categorii profesionale;

- pentru că n-are crezuri, valori şi nici principii sănătoase democratice;

- pentru că este în sine transpartinic, premier USL-PSD, PNL şi #rezist;

- pentru că adoră zorzoanele, onorurile, privilegiile şi luxul de orice fel şi la orice oră;

- pentru că îl plac lucrurile fără substanţă, imaginea şi pozele de orice fel;

- pentru că e singurul preşedinte al României disperat în fiecare an să se ducă la ONU ca să facă o fotografie la kilogram, să mănânce sau să dea pe el, să stea în Mandarin şi să facă shopping;

- pentru că este singurul preşedinte pe relax, care nu te ia niciodată prin surprindere şi la care eşti sigur că n-are niciodată nimic important în program;

- pentru că este obsedat de butonul de la haină, neştiind să se îmbrace ca un preşedinte al României nici acum;

- pentru că prima doamnă a ţării şi cuplul Iohannis nu mai vreau să mă facă de râs tot timpul în fiecare deplasare externă;

- pentru că pe mandatul lui, România chiar n-a mai contat pentru nimeni şi nicăieri pe glob;

- pentru că ultima oară a venit de la „stpânire” încântat c-o şapcă „pentru el”, atunci când putea să vină cu „fără vize” pentru oameni;

- pentru că e genul de om care trece degeaba prin viaţă, nu lasă nimic în urmă, nu face istorie de niciun fel;

- pentru că sunt bărbaţi de stat doar cei care se ridică deasupra vremurilor şi lasă ceva în urmă.

Pentru că nu poate la nesfârşit să-mi insulte inteligenţa. Pentru că (dacă aş putea) mi-aş lua votul din 2014 înapoi. Pentru că dacă faci de două ori aceeaşi greşeală se numeşte că eşti idiot. Pentru că l-am numit Maus ca să fac mişto de cât şi cum am greşit. Pentru că la 41 de ani şi la 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ca cetăţean merit ceva mult mai bun. Ceva de votat- nu „de nevotat/imposibil de votat prin excelenţă”. Pentru că votul meu este preţios şi acum el depinde de al meu vot. Pentru că alegerile-s un transfer de încredere şi-n demo-craţie, puterea e la cetăţean, nicidecum la el. Pentru că e pe opţiune liberă şi asumată. Pentru că pot. Dacă aveţi ce, de ce şi pentru ce să-l votaţi, votaţi-l voi. Io nu-l mai votez. Niciodată. Pentru că it’s nothing more dangerous than an honest man (nu este nimic mai periculos decât un om cinstit)[2].

- Klaus Werner Iohannis, pe 21 decembrie 2014, la depunerea jurământului de învestitură ca preşedinte promitea că NU va lua decizii conjuncturale, NU va face calcule de partid, NU va avea interese particulare, NU va distribui funcţii, NU va face strategii pentru următoarele alegeri, NU va avea interese partizane şi de moment.

- Klaus Werner Iohannis, în Noiembrie 2019, chiar şi după primul tur al alegerilor prezidenţiale pentru al doilea mandat de preşedinte şi după un refuz de comunicare constant timp de 4 ani, nu mai doreşte să vină în faţa românilor, acţiunile sale fiind fix pe inversul promisiunilor:

- Klaus Werner Iohannis, 21 decembrie 2014. Discursul Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susţinut în cadrul ceremoniei de depunere a jurământului de învestitură în funcţie: „Înțeleg rațiunile politice, înțeleg mecanismele din interiorul partidelor. Dar vă rog, pe cei din partide, să înțelegeți în egală măsură că nu mai putem lua decizii conjuncturale. Că reconstrucția instituțiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de funcții și nici de la strategii pentru următoarele alegeri. Sper că avem cu toții înțelepciunea de a nu repeta erorile din trecut. Dacă există cu adevărat voință politică și nu doar declarații de intenție, atunci vom lua decizii care conduc la o construcție durabilă, dincolo de interese partizane și de moment”[3].

- Klaus Werner Iohannis, pe 21 decembrie 2014, la depunerea jurământului de învestitură ca preşedinte promitea o nouă Constituţie şi autostrăzi, promitea ca până în 2019 îşi va duce toate proiectele la bun sfârşit pentru că România nu va mai fi ţara rezultatelor mici, aşteptărilor mari, timpului irosit şi oportunităţilor ratate.

- Klaus Werner Iohannis, în Noiembrie 2019, chiar şi după primul tur al alegerilor prezidenţiale pentru al doilea mandat de preşedinte şi după un refuz de comunicare constant timp de 4 ani, nu mai doreşte să vină în faţa românilor şi nici nu poate să identifice ceva concret pe care l-a făcut în ultimii 5 ani. Şi în 2019 promite autostrăzi la fel ca în 2014, deşi preşedintele nu face autostrăzi.

- Klaus Werner Iohannis, 21 decembrie 2014. Discursul Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susţinut în cadrul ceremoniei de depunere a jurământului de învestitură în funcţie: „România nu are voie să rămână țara proiectelor mereu începute și niciodată terminate, de la Constituție la autostrăzi, țara vorbelor frumoase și faptelor puține, țara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. România nu poate să rămână țara așteptărilor mari și rezultatelor mici, țara timpului irosit și oportunităților ratate. Și nu va rămâne. Vreau ca la sfârșitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârșit, că am construit instituții solide, că am făcut legi și reguli durabile. Vreau ca la sfârșitul mandatului meu să avem satisfacția de a fi a valorificat fiecare șansă și de a fi lăsat în urmă o Românie mai puternică și mai unită. Dar pentru asta trebuie să ne apucăm de treabă”.

------------------------------------------------------