Embedded Files
La jumătatea lunii aprilie, 2019, Comisia parlamentară de control al SRI a dat publicității un raport cu un titlu extrem de personalizat cu trimitere directă la fostul director SRI George Maior, actualmente ambasador al României în SUA.
Comisia de control al SRI a fost condusă de senatorul PSD Claudiu Manda, un apropiat al lui Liviu Dragnea, președintele PSD.
De asemenea, la scurt timp după publicarea acestui raport, Liviu Dragnea îi oferă senatorului un loc eligibil pe lista candidaților pentru alegerile europarlamentare. Claudiu Manda este căsătorit cu Lia Olguța Vasilescu, deputat PSD, fost ministru al Muncii, la fel, o apropiată a lui Liviu Dragnea.
Imediat după câștigarea alegerilor de către PSD, una dintre strategiile politice ale liderului acestui partid a fost aceea de a prelua controlul politic asupra Serviciului Romând de Informații.
Liviu Dragnea, prin mai multe luări de poziție, l-a criticat pe fostul director al SRI, mai mult a considerat că eșecul său de a stabili o legătură cu administrația americană a fost provocat de George Maior.
“George Maior, în primul rând, nu trebuia numit ambasador în SUA, George Maior nu a lucrat acolo ca un ambasador al ţării, ci ca un instrument pentru el şi pentru Iohannis din când în când”, a declarat Liviu Dragnea, duminică 12 mai 2019 pentru Antena 3.
Raportul Comisiei parlamentare a fost redactat în așa fel încât să creeze o fisură între Klaus Iohannis și George Maior, dar și tensiune între actualul director al SRI Eduard Hellvig și fostul director al acestei instituții.
Pentru a crea această tensiune a fost folosit Horia Georgescu, fostul președinte al Agenției Naționale de Integritate în perioada 2012-2015.
În această perioadă, Agenția Națională de Integritate a fost extrem de activă în a semnala cazurile de incompatibilitate ale parlamentarilor și altor demnitari, dar și funcționari publici. Mai multe procese penale au fost declanșate de către această instituție.
În anul 2015, Horia Georgescu a fost reținut de DNA pentru fapte de corupție în perioada în care a fost membru ANRP (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților). Mai mulți oameni de afaceri, oameni politici și funcționari ai statului ce gravitau în jurul fostului președinte Traian Băsescu au fost implicați într-o schemă de “restituiri” de bani publici, de ordinul sutelor de milioane de euro, prin intermediul ANRP, fonduri care ajungeau la cei aflați în cercul de putere al fostului președinte.
Horia Georgescu a fost condamnat la 4 ani de închisoare în primă instanță în Dosarul ANRP.
Raportul Comisiei SRI se bazează mult pe mărturiile făcute de domnul Horia Georgescu în fața parlamentarilor din această structură.
Efectele raportului
Raportul este folosit de Liviu Dragnea pentru a pune presiune pe Klaus Iohannis ca să-l recheme pe George Maior din poziția de ambasador al SUA.
Ministrul de Externe Theodor Meleșcanu, în urma publicării raportului, a trimis o scrisoare oficială prin care îi cere președintelui României rechemarea ambasadorului din SUA.
“Comisia de politică externă a Senatului a solicitat MAE să facă o analiză referitoare la dl ambasador Maior. În urma acestei solicitări am făcut analiza respectivă şi am trimis şi la preşedinţie propunerea de rechemare a ambasadorului George Maior şi numirea unui nou ambasador la Washington. Analiza noastră s-a bazat şi pe raportul Comisiei SRI legat de folosirea SRI în scopuri persoale de domnul Maior”, a declarat Theodor Meleșcanu, pentru postul de televiziune Antena 3.
Președintele Klaus Iohannis a declarat că a primit scrisoarea de la ministrul de Externe și că o să ia o decizie cât mai curând posibil.
“Pentru mine contează toate datele importante şi o să ţin cont de toate datele care sunt la dispoziţia mea şi vă asigur că sunt multe. Pot să vă spun că nu m-am simţit confortabil în 2014, cum nu m-am simţit nici în 2013, atunci când ANI a decis să înceapă o procedura împotriva mea, o aiureală la acea vreme şi vom mai discuta despre aceste chestiuni”, a declarat domnul Iohannis, citat de Mediafax.
Acesta a făcut referire la informații cuprinse în raportul Comisiei SRI în care George Maior e acuzat că ar fi cerut blocarea asccensiunii politice a actualului președinte al României.
Klaus Iohannis se află într-o situație dificilă. Colaborarea cu George Maior în ce privește relația cu SUA și administrația Donald Trump a funcționat perfect în acești ani cu toate presiunile politice venite dinspre regimul PSD-ALDE.
Pe de altă parte există posibilitatea ca la presiunea lui Traian Băsescu, șefi ai instituțiilor statului de la acea vreme, să fi dezvoltat o strategie de deteriorare a adversarilor politici ai președintelui României de atunci. Și nu erau puțini.
Reamintim că Traian Băsescu a susținut public candidatura Elenei Udrea, liderul PMP, la președinția României.
Elena Udrea a fost condamnată la șase ani de închisoare cu executare, sentință definitivă, pentru luare de mită și abuz în serviciu, în Dosarul Gala Bute. Ea s-a refugiat în Costa Rica pentru a nu executa pedeapsa.
Raportul Manda, pe scurt
Între Agenția Națională de Integritate și SRI a fost încheiat un protocol de colaborare despre care Comisia SRI nu spune că a fost ilegal.
Protocolul nu face nicio referire la transmiterea de note informative de către SRI cu privire la obiectul de activitate al Agenției Naționale de Integritate.
În raport există precizarea că “a existat practica” de transmitere de note informative dinspre SRI către Agenția Națională de Integritate, dar Comisia parlamentară nu aduce nicio dovadă în acest sens.
Mai mult, în raport se scrie că notele SRI nu erau menționate în procedurile interne ale ANI. Deci, nu existau.
Majoritatea reprezentanților din Comisie trag astfel concluzia că “notele SRI se materializau în autosesizări ale ANI”.
Mai clar, Comisia SRI condusă de Claudiu Manda se plânge de faptul că Horia Georgescu, președintela ANI, primea “ponturi” de la George Maior, directorul SRI, cu privire la oficialii aflați în poziții de incompatibilitate, apoi ANI se autosesiza.
OBS. Această constatare, în lipsă de probe, nu poate fi încadrată decât în zona speculațiilor.
În raport, dezvoltând ideea de mai sus apare o altă speculație în legătură cu “relația personală” dintre Horia Georgescu și George Maior, bazată pe faptul că aceștia se întâlneau săptămânal și discutau.
Comisia SRI face referire într-un raport oficial la “suspiciuni” legate de fostul director SRI, fără a aduce nicio probă.
Raportul Manda descrie episodul din 2013 în care președintele Klaus Iohannis a fost acuzat de ANI de incompatibilitatea funcției de primar cu cea de membru în consiliul de administrație a unor companii de utilitate publică, situație în care au fost nenumărați primari din România.
Klaus Iohannis a câștigat procesul cu ANI.
Raportul Manda descrie și cazul Eduard Hallvig, actualul director al SRI, care s-a aflat în situația de incompatibilitate în 2008 când a fost ministrul al Dezvoltării Regionale, dar era și director la o firmă. În urma începerii procedurilor ANI, domnul Hellvig și-a depus demisia.
Acesta a câștigat procesul cu ANI în 2014 la ICCJ, deși fusese declarat vinovat în prima instanță, se arată în raport.
Un alt caz la care face referire raportul este cel al lui Victor Ponta. De această dată, George Maior ar fi încercat să-l salveze pe liderul PSD de la acea vreme, făcând presiuni asupra lui Sorin Blejnar, șeful ANAF, să nu trimită către ANI faptul că fuseseră descoperite “mențiuni false” făcute în declarația de avere de către fostul premier al României.
Comisia de controlal SRI condusă de senatorul Claudiu Manda face un număr de șase propuneri printre care realizarea unei proceduri unitare în ce privește “protocoalele’, obligarea persoanelor de a se prezenta în fața comisiilor parlamentare etc.
OBS. Comisia nu face niciun fel de propunere cu privire la George Maior, fost director SRI.
Raportul Manda, comentat și adnotat
RAPORT PRIVIND FOLOSIREA SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMATII
DE CĂTRE DOMNUL GEORGE MAIOR ÎN SCOPURI PERSONALE
Comentariu: Titlul nu este acoperit de conținutul raportului, unul construit mai mult pe mărturiile lui Horia Georgescu, fost președinte ANI, mărturii neconfirmate de fostul director SRI, dar nici corborată cu alte dovezi sau alte mărturii.
Agenţia Naţională de Integritate a fost înfiinţată în anul 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, fiind considerată o necesitate în condiţiile instituirii Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Menţionăm că, la nivel naţional, la acea dată nu exista o instituţie care să cumuleze toate gama de atribuţii ce au fost conferite Agenţiei Naţionale de Integritate, ci multiple instituţii cu atribuţii distincte.
Agenţia Naţională de Integritate funcţionează în baza Legii nr.144/2007, republicată. Aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.621 din 2 septembrie 2010 şi a intrat în vigoare în data de 05.09.2010, instituţia funcţionând potrivit principiului independenţei operaţionale (art. 15 din Legea nr. 144/2007).
Totodată, Agenţia Naţională de Integritate este definită ca fiind o autoritate administrativă, autonomă, cu personalitate juridică, ce funclionează la nivel naţional, ca structură unică (art. 13 din Legea nr. 144/2007).
Potrivit principiului independenţei operaţionale, preşedintele, vicepreşedintele şi inspectorii de integritate nu vor solicita sau primi dispoziţii referitoare la evaluările privind averea persoanelor, conflictele de interese şi incompatibilităţile de la nicio autoritate publică, instituţie sau persoană (art. 15 alin.( 3)).
Având în vedere existenţa unui Protocol de cooperare dintre Agenţia Naţională de Integritate şi Serviciul Român de Informaţii precum şi datorită faptului că activitatea Serviciului Român de Informaţii este supusă controlului parlamentar efectuat şi prin prisma atribuţiilor Comisiei noastre, s-a recurs la verificările activităţilor desfăşurate de Serviciul Român de Informaţii în relaţia cu Agenţia Naţională de Integritate.
Comentariu. Justificarea comisiei, o încercare neconsistentă de a prezenta raportul ca fiind unul justificat și independent.
În exercitarea atribuţiilor Comisiei, legat de subiectul pe care urmează sa-l prezentăm, au fost analizate stenogramele audierilor şi a acţiunilor de control parlamentar, efectuate la unităţile centrale ale Serviciului Român de Informaţii, precum şi alte documente şi probe depuse în susţinerea celor prezentate Comisiei.
În susţinerea prezentului raport au fost studiate stenogramele şi documentele depuse la Comisie de către domnii: Horia Georgescu (două audieri, însumând 166 de pagini de stenogramă), George Maior (două audieri, însumând 158 de pagini de stenogramă), Sorin Blejnar (14 pagini de stenogramă), Dumitru Dumbravă (171 de pagini de stenogramă), Florian Coldea (249 de pagini), dar şi a acţiunilor de control parlamentar efectuate la unităţile centrale ale Serviciului Român de Informaţii şi a unor sesizări şi documente depuse la Comisie.
Comentariu. E de remarcat aici volumul mare de audieri și acțiunile de control parlamentar care au produs un raport de doar 12 pagini, slab documentat, fără dovezi directe sau indirecte, construit doar în jurul mărturiilor celor care aveau deja probleme cu legea, e vorba de Horia Georgescu și Sorin Blejnar. Punctul de vedere al celor doi ca să devină credibil trebuia asociat cu dovezi, dar și cu mărturii ale unor experți și profesioniști cu probitate morală aflați în afara luptelor politice și care au dat dovadă de responsabilitate și cred în funcționarea corectă a instituțiilor statului.
Teoria protocoalelor dintre SRI și instituțiile statului
Relaţia instituţională Agenţia Naţională de Integritate — Serviciul Român de Informaţii în baza prevederilor art.6 din Hotărârea Parlamentului nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, cu modificările şi completările ulterioare, au fost solicitate Serviciului Român de Informaţii, la data de 16.10.2017, Protocoalele încheiate cu alte instituţii ale statului, începând cu 1 ianuarie 2007 şi până în prezent, atât cele în vigoare cât şi cele care şi-au încetat valabilitatea.
În acest sens, Comisia a fost înştiinţată asupra existentei unui număr de 65 de protocoale printre care nu se regăseşte şi protocolul încheiat cu Agenţia Naţională de Integritate.
În contextul audierii din 15.11.2017 a domnului Horia Georgescu (fost Secretar General al Agenţiei Naţionale de Integritate în perioada 2008-2012, iar apoi Preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate până în 2015), Comisia a aflat de existenţa unui astfel de protocol încheiat între Serviciul Român de Informaţii şi Agenţia Naţională de Integritate.
Observând că nu exista printre protocoalele transmise de Serviciul Român de Informaţii cel încheiat cu Agenţia Naţională de Integritate, Comisia a decis solicitarea acestuia atât de la Agenţia Naţională de Integritate, cât şi de la Serviciul Român de Informaţii.
Astfel, la data de 20.11.2017 a fost făcută o solicitare în acest sens la cele două instituţii, iar el a fost primit de Comisia Parlamentară la data de 22.11.2017 de la Agenţia Naţională de Integritate, şi abia la data de 16.02.2018 de la Serviciul Român de Informaţii.
Protocolul dintre Serviciul Român de Informaţii şi Agenţia Naţională de Integritate are numărul de înregistrare S/19333 din data de 16.03.2011, fiind semnat de către domnul Horia Georgescu, în calitatea sa de secretar general şi şef al structurii de securitate al Agenţiei Naţionale de Integritate, şi de către domnul Dumitru Cocoru, adjunct al Directorului Serviciului Român de Informaţii la aceea vreme.
De asemenea, Protocolul a fost încheiat la iniţiativa Agenţiei Naţionale de Integritate, acesta având la bază aspecte ce ţin de tehnicitatea unor procese IT şi aspecte legate de infrastructura critică. Din discuţiile purtate în cadrul audierilor a reieşit faptul că protocolul în cauză a fost perfectat şi semnat, din partea Agenţiei Naţionale de Integritate, de către secretarul general la acea dată, domnul Horia Georgescu, fără ştiinţa preşedintelui de atunci al instituţiei, domnul Cătălin Macovei.
Comentariu. Se alocă un spațiu foarte larg discuției despre protocoale pentru ca, în final, raportul să nu facă nicio referire la posibilitatea ca acestea să fie ilegale.
Nu se face vorbire în acest protocol de transmiterea de note informative referitoare la obiectul de activitate al Agenţiei Naţionale de Integritate, deşi această practică a existat. Menţionăm că acest protocol nu a fost denunţat şi/sau declasificat.
Evoluţia cronologică a colaborării dintre cele două instituţii:
1. 2007 — înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate
2. 2007 — 2011 — Serviciul Român de Informaţii nu a transmis note informative cu privire la cazuri ce intră în competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate
3. 2011, 2012-2015 — a existat o colaborarea foarte intensă între cele 2 instituţii (din 2012, odată cu numirea în funcţia de Preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate a domnului Horia Georgescu).
Concluzie:
Pentru stabilirea intensităţii cu care s-a colaborat între Agenţia Naţională de Integritate şi Serviciul Român de Informaţii, Comisia a solicitat celor două instituţii, prin adresele nr. 4c-23/129/20.02.2019 şi 4c-23/130/20.02.2019, o situaţie privind numărul total al persoanelor şi numele acestora care au făcut obiectul sesizărilor transmise/primite în perioada 2006-2015. S-a stabilit astfel că în perioada menţionată SRI a trimis către Agenţia Naţională de Integritate un număr de 71 de note de informare (note, note-sinteză şi note speciale), privind aproape 600 de persoane, majoritatea cu funcţii importante în administraţia centrală şi locală (miniştri, europarlamentari, deputaţi, senatori, preşedinţi de consilii judeţene, secretari de stat, primari, viceprimari, secretari de consilii judeţene, consilieri de miniştri, directori de instituţii etc.).
Comentariu. În primii patru ani de la înființare (2007-2011), SRI nu a transmis note către ANI, în următorii patru ani (2011-2015) a transmis 71 de note, adică 20 pe an, mai puțin de două pe lună. De asemenea, s-ar putea ca SRI să nu mai fi trimis nicio notă către ANI între 2015-2019. Asta nu poate însemna că trimiterea de note informative are legătură cu modul de funcționare a SRI și cu strategia națională de luptă împotriva corupției.
Legiuitorul nu avea cum să prevadă în anul 1991, atunci când a fost emisă Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, sau în anul 1992 când a fost emisă Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, înfiinţarea în anul 2007 a Agenţiei Naţionale de Integritate, transformând-o exclusiv pentru perioada 2011 — 2015 în beneficiar legal al Serviciul Român de Informaţii.
În această perioadă legislaţia a rămas neschimbată dar modul de colaborare dintre cele 2 instituţii diferă neavând o bază legală expres prevăzută într-un act normativ.
Notele Serviciului Român de Informaţii nu erau menţionate în procedurile interne ale Agenţiei Naţionale de Integritate şi nici în vreun material din evoluţia dosarelor, acestea materializându-se exclusiv în autosesizări ale Agenţiei Naţionale de Integritate, asumate de personalul acestei instituţii. Persoana în cauză se afla astfel în imposibilitatea de a afla cine a iniţiat demersul împotriva sa, cadrul legal al Agenţiei Naţionale de Integritate lăsând posibilitatea inspectorilor şi conducerii instituţiei „sesizarea din oficiu”.
Conducerea Serviciului Român de Informaţii trimitea către Agenţia Naţională de Integritate inclusiv referinţe privind încadrarea juridică conform căreia persoana care ocupa o funcţie publică se afla în stare de incompatibilitate. În cadrul controalelor la structurile Serviciului Român de Informaţii, s-a constatat că toate notele informative către beneficiari treceau pe la Direcţia Juridică dar, surprinzător, cele transmise către Agenţia Naţională de Integritate nu aveau acelaşi traseu, Direcţia Juridică fiind ocolită, deşi, în conţinutul notelor informative se făcea trimitere inclusiv la încadrarea juridică de care s-ar face vinovata persoana vizată de informările Serviciului Român de Informaţii.
Comentariu. Aici, comisia sugerează că notele SRI către ANI nu aveau același traseu cu celelalte note informative și că acestea, folosind o scăpare a legii, aveau un caracter informal, nefiind vizate de departamentul juridic al SRI. Dar Comisia nu descrie nicio ilegalitate.
Notele de la Serviciul Român de Informaţii se materializau exclusiv prin autosesizări ale Agenţiei Naţionale de Integritate şi se încălcau astfel prevederile art. 12 alin (2) lit. a). din Legea nr. 176/2010 care stipulează:
„ (2) Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalităţi:
- Pe baza unui raport de sesizare, intocmit de preşedintele Agenţiei;
- Pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite preşedintelui Agenţiei, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menţinerea propunerii.”
Notă clasificată ca „Strict Secret” era apoi transpusă într-un document public, ca autosesizare a Agenţiei Naţionale de Integritate, implicit ca document neclasificat.
Comentariu. Comisia nu arată care e ilegalitate. După datele prezentate se pare că în urma notelor, ANI urma procedurile legale de autosesizare.
Procedura de colaborare dintre Serviciul Român de Informaţii şi Agenţia Naţională de Integritate presupunea transmiterea unei note informative, în exemplar unic, asumate de către conducerea Serviciului Român de Informaţii, către Agenţia Naţională de Integritate, urmând ca aceasta, după finalizarea investigaţiei, să returneze Serviciului Român de Informaţii odată cu respectiva notă, menţiuni cu privire la utilitatea/valorificarea informaţiei transmise.
Deşi sesizările către Agenţia Naţională de Integritate nu erau asumate oficial, fostul director al Serviciului Român de Informaţii George Maior era în deplină cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte conţinutul notelor.
Comentariu. Comisia SRI constată faptul că notele SRI erau de fapt “ponturi” oferite agenției și nu aduce nicio dovadă că aceste “ponturi” sunt ilegale.
Odată cu informarea persoanei referitoare la începerea procedurilor specifice Agenţiei Naţionale de Integritate conform procedurilor prevăzute în Legea nr. 176/2010, persoana în cauză avea dreptul de a consulta dosarul, de a vedea cine a făcut sesizarea şi de a aduce, dacă este cazul, lămuriri sau orice alte documente care ar ajuta la soluţionarea cu celeritate a speţei. Comisia a constatat că, în cazul notelor primite de la Serviciul Român de Informaţii, persoana în cauză era în imposibilitatea de a afla cine a iniţiat demersul împotriva sa, acesta fiind un mod netransparent de abordare.
Comentariu. Aici se observă o mare problemă pentru reprezentanții PSD-ALDE din Comisia SRI, faptul că vor să afle cu orice preț cine sunt “turnătorii”, cei care au oferit informații despre cazurile de corupție din rândul aleșilor și ai oficialilor.
S-a constatat totodată că procedurile şi mecanismele de informare ale Serviciului Român de Informaţii în ceea ce priveşte relaţia cu Agenţia Naţională de Integritate erau diferite faţă de alte proceduri stabilite în cu alte instituţii.
Coroborând declaraţiile şi probele deţinute de Comisie putem concluziona, în mod cert şi fără echivoc, că domnul George Maior a minţit Comisia de control, denaturând adevărul cu privire la relaţia instituţională şi personală avută cu fostul şef al Agenţiei Naţionale de Integritate, fiind principalul vector raportat la relaţionarea instituţională cu Agenţia Naţională de Integritate, şi în particular, în plan personal, formal sau informal, cu Horia Georgescu.
Comentariu. În acest raport nu apare nicio declarație a lui George Maior și nicio o declarație contrară venită de la alt martor sau o probă care să susțină “minciuna” fostului director SRI constatată de Comisie. Pentru a acuza pe cineva de minciuna ar trebui să existe un raționament bazat pe declarațiile persoanelor acuzate, raționament care să scoată în evidență declarațiile neadevărate.
Domnul George Cristian Maior a deţinut funcţia de Director al Serviciului Român de Informaţii în perioada octombrie 2006 — ianuarie 2015. Acesta a încălcat legislaţia care reglementează activitatea instituţiei pe care a condus-o şi a angajat instituţia în acţiuni reprobabile, care au lezat interesele partidelor politice sau ale persoanelor fizice sau juridice.
Aceste elemente se circumscriu unor acţiuni de poliție politică, menite să afecteze grav procese democratice, în beneficiul propriu şi personal, pentru a obţine influenţă politică nelegitimă, în vederea obţinerii funcţiei de prim-ministru al României, în eventualitatea câştigării alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta.
De asemenea, domnul George Maior a încălcat şi prevederile art. 15 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, încălcând principiul independenţei operaţionale al Agenţiei Naţionale de Integritate.
Comentariu. Niciuna dintre aceste acuzații nu este justificată în raport printr-o înșiruire de fapte, descrierea lor, prin declarații ale martorilor sau prin referințe.
Între anii noiembrie 2008 – martie 2012, domnul Horia Georgescu a deţinut funcţia de Secretar General al Agenţiei Naţionale de Integritate. incepând cu luna aprilie 2012 până în martie 2015 a deţinut funcţia de Preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate.
Din datele rezultate în urma audierilor, precum şi a probelor depuse la Comisie, putem concluziona că domnii George Cristian Maior şi Horia Georgescu au dezvoltat o relaţie personală, prin întâlniri săptămânale, la care se abordau direcţii de colaborare între instituţiile conduse de cei doi, precum şi alte subiecte cu caracter politic, formal sau informal.
Conform celor relatate în cadrul audierilor a rezultat o serie de suspiciuni legate de faptul că fostul director al Serviciului Român de Informaţii se interesa de stadiul anumitor dosare atât din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, cât şi despre evoluţia unor dosare aflate pe rol în instanţă, interferând cu activitatea instituţiei, precum şi prin influenţarea unor alţi factori de decizie referitoare la investigaţii în curs de derulare.
Discuţiile private dintre George Cristian Maior şi Horia Georgescu erau legate de parlamentari, miniştri, persoane cu funcţii de conducere şi putere de decizie în stat cu privire la sesizările înaintate de Serviciul Român de Informaţii, care să aibă drept consecinţă influenţarea parcursului politic şi/sau a publice.
Comentariu. Ce relevanță poate avea discuția privată dintre doi oameni, fie ei oficiali ai statului român?
O serie de întâlniri au fost prilejuite de diferite evenimente speciale în sedii ale Serviciului Român de Informaţii, la restaurante sau reşedinţa privată a lui Horia Georgescu, cu ocazia Crăciunului, unde participau şi persoane cu funcţii politice sau din justiţie.
Totodată, deşi domnul George Cristian Maior a afirmat iniţial că îl cunoştea vag pe domnul Horia Georgescu, fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate a prezentat Plenului Comisiei o serie de probe care dovedesc contrariul (sms-uri, apeluri telefonice, e-mail-uri etc).
Comentariu. La multe din aceste evenimente a participat și Liviu Dragnea, șeful domnului Claudiu Manda, pe linie politică.
În susţinerea afirmaţiilor că relaţia dintre cei doi era una foarte apropiată, a fost precizat faptul că, în eventualitatea în care ar fi devenit prim-ministru al României, ca urmare a câştigării alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta, domnul George Maior 1-ar fi numit pe domnul Horia Georgescu în funcţia de Ministru al Justiţiei, solicitându-i în acest sens un material privind viziunea acestuia asupra reorganizării sistemului judiciar. Mai mult decât atât, domnul George Maior 1-a rugat pe domnul Horia Georgescu să meargă la Bruxelles, luând în considerare credibilitatea acestuia în raport cu oficialii europeni, la Comisia Europeană pentru a-şi exprima susţinerea în vederea numirii doamnei Laura Codruţa Kovesi în funcţia de procuror şef la DNA.
Comentariu. Atât de multe speculații într-un document oficial nu fac decât ca acesta să-și piardă din relevanță și să poată fi contestat.
În urma audierilor ulterioare de la Comisie, domnul George Maior şi-a menţinut afirmaţiile cu privire la relaţia cu domnul Horia Georgescu, reafirmând că îl cunoştea chiar foarte vag, iar la întâlniri comentau rubrica necrologică, această afirmaţie având un vădit caracter peiorativ, mincinos şi ironic.
Informările de la Serviciul Român de Informaţii au scăzut în frecvenţă în ultimele luni de conducere ale domnului Horia Georgescu.
Klaus Iohannis şi Eduard Hellvig, vizaţi de tandemul Maior – Georgescu
Cazul Klaus Werner Iohannis
Din audierile de la Comisie şi din informaţiile primite din partea Serviciului Român de Informaţii, a rezultat că, în cazul fostului primar al municipiului Sibiu, domnul Klaus-Werner Iohannis, procedura a fost declanşată de către Serviciul Român de Informaţii prin Nota nr. 00983838 din 20.02.2013.
În legătură cu acest caz facem menţiunea că, din datele transmise de către Serviciul Român de Informaţii în urma unor verificări interne, Serviciul avea informaţia referitoare la o posibilă stare de incompatibilitate a domnului Klaus Werner Iohannis încă din luna ianuarie 2013. in data de 20 februarie 2013, în ziva în care domnul Klaus Werner Iohannis s-a înscris în Partidul Naţional Liberal, această notă a plecat de la Serviciul Român de Informaţii către Agenţia Naţională de Integritate, ceea ce denotă un mod de lucru viciat, menit să influenţeze viaţa politică, deoarece decidentul la acest nivel privind transmiterea de informaţii către Agenţia Naţională de Integritate se regăsea în persoana lui George Maior.
Ulterior transmiterii notei de la Serviciul Român de Informaţii, în Iuna martie au existat 4 informări ale Agenţiei Naţionale de Integritate către Klaus Werner Iohannis, urmat de comunicatul de presă al Agenţiei Naţionale de Integritate din data de 24.04.2013 şi de declanşarea procedurilor cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat încă din anii 2009 şi 2010.
Având în vedere presupusa stare de incompatibilitate a domnului Klaus Werner Iohannis, modul în care acesta a ajuns, în 2010, în situaţia considerată incompatibilă cu funcţia deţinută în acel moment (în şedinţă publică de Consiliu Local, afişată pe site-ul primăriei Municipiului Sibiu şi distribuită în presa locală), precum şi activitatea ulterioară a Serviciului Român de Informaţii, care a trimis nota de informare către Agenţia Naţională de Integritate abia după trei ani (deşi informaţia, fiind publică, nu a necesitat munca specifică unui serviciu de intelligence), fix în momentul când acesta urma să ocupe o funcţie politică importantă la nivel naţional, se poate trage concluzia că serviciul condus de domnul George Maior a acţionat vădit pentru influenţarea vieţii politice din România, împiedicând astfel procesul democratic al Republicii.
Cazul de mai sus îl prezentăm ca exemplu, dar în această situaţie au mai fost un număr mare de politicieni locali, parlamentari, primari, preşedinţi de consilii judeţene, miniştri etc.
Potrivit depoziţiilor, rezultă faptul că au existat mai multe discuţii directe sau telefonice despre acest dosar între Horia Georgescu şi George Maior. in particular, s-a făcut referire la convorbirea telefonică dintre cei doi, din data de 19.09.2014, purtată în reţeaua STS (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) cu referire la acest dosar. Momentul coincide cu solicitarea adresată de Agenţia Naţională de Integritate, raportată la devansarea termenului de judecată în 33 de dosare aflate pe rolul ICCJ, inclusiv cel al preşedintelui României, Klaus Iohannis. Comisia a solicitat STS, prin adresa nr. 4c-20/391 din 18.04.2018, date şi informaţii cu privire la această convorbire.
În accepţiunea Comisiei există indicii că George Maior, în calitate de director al S.R.I., a exercitat presiuni asupra lui Horia Georgescu ca acesta să ceară devansarea termenului de judecată pentru acele dosare, să disemineze în presă această informaţie, în special având ca ţintă cauza lui Klaus Iohannis, candidat la funcţia de Preşedinte al României.
Procesul a fost soluţionat în favoarea domnului Klaus Werner Iohannis la Curtea de Apel Alba Iulia, în septembrie 2013, din datele deţinute la nivelul Comisiei rezultând suspiciunea exercitării de presiuni în vederea devansării termenelor în instanţă. in noiembrie 2014, inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis judecarea pe fond a recursului formulat de Agenţia Naţională de Integritate în dosarul de incompatibilitate al lui Klaus Werner Iohannis, în final procesul fiind soluţionat definitiv în favoarea domnului Klaus Werner Iohannis la data de 21.01.2015.
Cazul Eduard Raul Hellvig
În urma unor discuţii apărute în spaţiul public cu privire la posibile stări de incompatibilitate în care s-ar fi aflat domnul Eduard Raul Hellvig, Ministru Dezvoltării Regionale şi Turismului la aceea dată, precum şi alte persoane aflate în funcţii publice, Comisia a solicitat Serviciului Român de Informaţii să ne pună la dispoziţie nota informativă transmisă către Agenţia Naţională de Integritate în speţa respectivă.
Comisia a constatat faptul că nota a fost transmisă Agenţiei Naţionale de Integritate în octombrie 2012 şi făcea referire la o posibilă stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat domnul Eduard Raul Hellvig încă din data de 01.07.2004, deci asupra unei stări de incompatibilitate produsă cu 8 ani înainte.
De menţionat faptul că, în legătură cu nota informativă solicitată, se constată că aceasta nu s-a mai regăsit în format fizic în cadrul Serviciului Român de Informaţii şi a fost reconstituită din sistemele informatice ale instituţiei.
Totodată, Agenţia Naţională de Integritate a anunţat, pe 9 noiembrie 2012, adică în prima zi de campanie electorală, că domnul Eduard Raul Hellvig, la acea dată ministru al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, este incompatibil pentru că, pe lângă funcţia ministerială, a fost director la o firmă, cercetător în ştiinţe politice la o altă societate şi a încasat salariul de la o bancă de celule stem.
Domnul Horia Georgescu susţine că a fost anunţat de către domnul George Maior despre nota pe care urma să o primească din partea Serviciului Român de Informaţii referitoare la domnul Eduard Raul Hellvig, inclusiv cu referiri la ora şi calendarul ce urma a fi parcurs.
În urma declanşării procedurilor specifice Agenţiei Naţionale de Integritate, domnul Eduard Raul Hellvig şi-a depus demisia din funcţia de ministru.
Menţionăm că, în decembrie 2014, Eduard Raul Hellvig a câştigat procesul cu Agenţia Naţională de Integritate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a respins raportul inspectorilor de integritate. De asemenea, de precizat este faptul că la judecarea pe fond a cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a dat câştig de cauză Agenţiei Naţionale de Integritate!
Aceste cazuri se înscriu în seria „coincidenţelor”, ambele persoane aflându-se în momente cheie ale carierelor politice, urmând să ocupe funcţii importante pe scena politică românească.
Cazul Victor Ponta
În urma audierilor de la Comisie ne-a fost prezentat cazul domnului Victor Viorel Ponta, fost Prim Ministru al României, pentru care, conform celor afirmate de domnul Sorin Blejnar, şeful Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la aceea data, domnul George Maior a încercat influenţarea demersurilor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte suspiciunea referitoare la modalităţile de sponsorizare a echipei de raliu din care făcea parte domnul Victor Viorel Ponta. Astfel, cu ocazia unui eveniment găzduit de domnul Gabriel Oprea, la Palatul Snagov,
Sorin Blejnar susţine că a fost abordat de către George Maior, acesta din urmă solicitându-i să tergiverseze dosarul în care era implicat Victor Ponta.
În momentul constatării de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor posibile menţiuni false în declaraţia de avere, s-a luat decizia transmiterii dosarului respectiv de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la Agenţia Naţională de Integritate. George Maior 1-a atenţionat pe Sorin Blejnar cu privire la posibile consecinţe ulterioare sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate, şi a dat de înţeles că, în calitatea sa de director al Serviciului Român de Informaţii, ar avea posibilitatea să influenţeze rezultatele verificărilor în favoarea lui Victor Ponta.
Comentariu. Toate cazurile prezentate au fost descrise in extenso de presă la vremea respectivă. Din păcate, în ciuda gravității lor, Comisia nu reușește să vină cu probe și nu face nicio referire la “posibila” influență pe care ar fi putut s-o aibă fostul președinte Traian Băsescu în ce privește “lupta politică” desfășurată în acea perioadă.
Propuneri:
- întocmirea unei proceduri unitare şi transparente prevăzută prin lege care să reglementeze colaborarea SRI cu alte instituţii;
- întărirea atribuţiilor Comisiei de control parlamentar prin transpunerea în lege a obligativităţii unei persoane de a se prezenta în faţa Comisiei atunci când este invitată la audieri, necesitatea depunerii unui jurământ în ceea ce priveşte prezentarea adevărului complet, precum şi stipularea unor sancţiuni în cazul nerespectării celor de mai sus;
- definirea prin lege a beneficiarilor legali ai Serviciului Român de Informaţii;
- definirea prin lege a ameninţărilor la securitatea naţională, fără decizii CSAT şi protocoale care să adauge la lege;
- întoarcerea Serviciului Român de Informaţii la atribuţiile din lege, interzicând desfăşurarea activităţilor informative şi a sesizărilor ce intră în competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate;
- continuarea corespondenţei cu Serviciul Român de Informaţii astfel încât Comisia să intre în posesia unui răspuns neclasificat ce va cuprinde toate numele celor ce au făcut obiectul notelor informative şi care au intrat sub incidenţa cercetărilor Agenţiei Naţionale de Integritate, in perioada în care George Maior a deţinut funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii.
Comentariu: Propunerile Comisiei sunt generale și vizează instituirea unui control politic de către majoritatea parlamentară asupra SRI.
Reacția lui George Maior la raportul Comisiei de control al SRI, condusă de senatorul Claudiu Manda
Scrisoare deschisă referitor la calomniile şi aserţiunile false incluse în textul emis de comisia parlamentară sub titlul “RAPORT PRIVIND FOLOSIREA SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII DE CĂTRE DOMNUL GEORGE MAIOR ÎN SCOPURI PERSONALE”
Am luat act cu dezamăgire de faptul că în data de 18 aprilie 2019, o parte a membrilor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI a aprobat publicarea unui text sub titulatura oficială „Raport” care, în locul unor concluzii riguroase ale unei serii de audieri cu privire la activitatea Serviciului Român de Informaţii în perioada în care am îndeplinit funcţia de director al acestei instituţii, conţine acuzaţii foarte grave şi complet neîntemeiate, total în afara regulilor comunicării instituţionale responsabile. Pe această cale, doresc să îmi exprim consternarea faţă de faptul că sub egida unei importante comisii a Parlamentului României, o parte a membrilor acestei structuri parlamentare a asumat un text care conţine numeroase aserţiuni false, speculaţii goale de conţinut, afirmaţii trunchiate, precum şi calomnii grave care afectează serios credibilitatea şi probitatea morală a Comisiei şi aduc atingere demnităţii, onoarei şi reputaţiei mele.
Pentru clarificarea multor aspecte cuprinse în acest text care nu au nicio legătură cu realitatea, doresc să fac următoarele precizări:
Agenţia Naţională de Integritate a fost înfiinţată în anul 2007, în urma unui proiect de lege aprobat de Guvernul României în anul 2006 şi înaintat ulterior Parlamentului, având drept scop combaterea corupţiei prin mijloace administrative, obiectiv inclus în Strategia Naţională Anticorupţie adoptată de Guvernul României prin Hotărâre de Guvern în anul 2005.
Agenţia Naţională de Integritate a devenit beneficiar legal al informaţiilor privind securitatea naţională furnizate de Serviciul Român de Informaţii.
Doresc să subliniez că toate informaţiile transmise de către Serviciul Român de Informaţii către Agenţia Naţională de Integritate în calitate de beneficiar legal, au aparţinut unei instituţii constituţionale a statului român, respectiv Serviciului Român de Informaţii, nu directorului acestei instituţii.
Există proceduri care le-am instituit în calitate de director al SRI tocmai pentru a se exclude arbitrariul.
Agenţia Naţională de Integritate a fost o instituţie importantă în arhitectura de combatere a corupţiei, funcţionarea sa eficientă, nu doar formală, fiind o condiţie a aderării şi integrării României în Uniunea Europeană, iar Agenţia şi-a făcut datoria şi cu sprijinul instituţional al Serviciului.
În toată perioada în care am condus Serviciul Român de Informaţii, am pus pe primul loc legalitatea activităţii.
Am studiat în profunzime dreptul şi conceptul extins de drepturi ale omului.
În lumina pregătirii mele academice şi a principiilor care mi-au ghidat viaţa profesională, am fost primul director al Serviciului care a acordat independenţă reală consilierilor juridici ai instituţiei, crescându-le competenţa, tocmai pentru a se respecta integral legalitatea oricărei acţiuni a Serviciului Român de Informaţii.
Cazurile particulare prezentate în textul asumat de o parte dintre membrii Comisiei de control sunt irelevante din punct de vedere al numelor persoanelor menţionate având în vedere că, în activitatea de informare, Serviciul Român de Informaţii nu se raportează niciodată la potenţialul politic prezent sau viitor al unor persoane fizice vizate de informaţiile furnizate.
Textul asumat de o parte a membrilor Comisiei de control vădeşte o lipsă crasă de înţelegere a modului în care funcţionează Serviciul Român de Informaţii.
Mai mult, Comisia demonstrează o lipsă completă de consecvenţă în abordarea şi înţelegerea misiunii importante pe care o are.
Deşi în textul asumat de o parte a membrilor Comisiei se vorbeşte de existenţa unor aşa-zise probe care ar sta la baza acuzaţiilor iresponsabile formulate, lectura documentului arată indubitabil că nu există nicio dovadă, nicio probă, nicio aserţiune şi nicio afirmaţie din partea vreunui lucrător al SRI care să confirme faptul că directorul instituţiei ar fi indicat vreodată ca o anumită informare despre o anumită persoană să fie trimisă beneficiarului legal la un anumit moment.
Este absolut hilar şi ilogic că niciuna dintre supoziţiile şi speculaţiile din aşa-zisul raport privind informările legale ale Serviciului Român de Informaţii către Agenţia Naţională de Integritate nu sunt bazate pe măcar o singura declaraţie, o singură probă, o singură confirmare din interiorul Serviciului, în condiţiile in care am solicitat în mod expres în cadrul audierilor mele în faţa Comisiei să fie audiaţi absolut toţi membrii Serviciului implicaţi în circuitul informaţional, pentru a se verifica autenticitatea acuzaţiilor false la adresa mea.
În acelaşi text asumat de o parte a membrilor Comisiei se sugerează în mod calomnios ideea că aş fi folosit Serviciul Român de Informaţii pentru a evolua în cariera politică, ţintind poziţia de prim-ministru.
Această speculaţie este falsă şi absurdă în condiţiile în am declarat public în data de 4 noiembrie 2014, înainte de alegerile prezidenţiale, că îmi voi prezenta mandatul noului preşedinte al României şi că nu confirm interesul pentru asumarea unei funcţii politice.
Mai mult decât atât, în data de 3 octombrie 2014 am declarat că îmi ofer demisia în alb viitorului preşedinte al României, oricare ar fi el. În acest sens, reiau integral declaraţia mea dată atunci în faţa mass-media:
“În ce mă priveşte, se vehiculează, nu a venit dinspre mine acest lucru, în legătură cu evoluţia mea politică, nu e cazul, nu mi s-a propus niciodată şi nu am discutat cu nimeni ideea de prim-ministru, ba, dimpotrivă, eu cred că e normal ca viitorul preşedinte să decidă în privinţa serviciilor de informaţii. Din punctul meu de vedere, voi merge spre noul preşedinte, îmi voi prezenta demisia şi el va decide dacă activitatea mea în fruntea acestui serviciu să continue sau nu”.
De asemenea, reamintesc faptul că spre deosebire de alte personalităţi ale vieţii publice din România, după ce mi-am încheiat mandatul de director al SRI, nu am fost nici prim-ministru, nici candidat la vreo altă funcţie politică, ci mi-am prezentat în mod corect demisia în faţa noului preşedinte al ţării şi am revenit la cariera mea profesională de bază, aceea de diplomat.
Speculaţiile cuprinse în textul asumat de o parte membrilor Comisiei de control sunt contrazise pe fond chiar de Parlamentul României.
În acest sens, reamintesc faptul că întreaga mea activitate în calitate de director al Serviciului Român de Informaţii a fost evaluată pozitiv de Parlamentul României, sub diverse majorităţi parlamentare, prin rapoarte de activitate succesive aprobate în plen, începând din 2007 până în ultimul an de mandat la conducerea acestei instituţii.
Acestea sunt documente oficiale votate de Parlamentul României, de organul reprezentativ suprem al ţării.
Aşa-zisa evaluare din textul asumat de o parte a membrilor Comisie se află în totală contracţie cu faptul că activitatea Serviciului Român de Informaţii a respectat cele mai înalte standarde de legalitate şi echidistanţă, lucru verificat din interacţiunea îndelungată cu toţi partenerii interni şi internaţionali.
Pe durata mandatului meu de director, Serviciul Român de Informaţii s-a bucurat de respectul deplin al tuturor partenerilor internaţionali, activitatea instituţiei şi a conducerii sale fiind validată prin includerea SRI în formatele de cooperare internaţională cele mai importante. Acest lucru a fost posibil numai ca urmare a îndeplinirii, la cel mai înalt nivel, a standardelor euro-atlantice în derularea întregii activităţi profesionale a unui serviciu care activează într-un regim democratic şi se supune integral reglementărilor specifice unui stat de drept funcţional.
Ţin să menţionez faptul că în perioada mandatului meu de director, Serviciul Român de Informaţii a contribuit major, ca instituţie fundamentală a statului român, la starea de securitate a României, fiind relevant faptul că, în toţi acei ani, ţara nu s-a confruntat cu nicio criză de securitate. Mi-am făcut datoria faţă de cetăţenii României şi faţă de statul român, mi-am respectat jurământul pe care l-am depus la numirea în funcţie, în deplin acord cu normele democratice care guvernează România, iar aceste realizări nu pot fi anulate de un text lipsit de conţinut, abuziv şi scris fără responsabilitate.
Atrag atenţia în modul cel mai serios asupra faptului că niciun element dintre cele afirmate de mine în cadrul audierilor în faţa Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI nu a fost redat în aşa-zisul raport al Comisiei.
În schimb, cuvântul îndoielnic al unui singur cetăţean care s-a aflat la un moment dat la conducerea Agenţiei Naţionale de Integritate este tratat ca adevăr absolut, ceea ce dovedeşte o lipsă flagrantă de imparţialitate pentru o comisie care se numeşte <de control>.
Remarc faptul că deşi în cadrul audierilor în faţa Comisiei am subliniat în mod insistent faptul că nu m-am întâlnit în privat cu preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate în perioada în care am îndeplinit funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii, acest lucru nu a fost inclus în textul aşa-zisului raport.
Având în vedere minima credinţă ca veţi repara aceasta înscenare vă rog să declasificaţi integral toate audierile persoanelor care s-au prezentat în faţa Comisiei pe care s-a bazat textul asumat de o parte dintre membrii acesteia, însumând, conform Comisiei, peste 700 de pagini.
Noţiunea de poliţie politică, utilizată în mod abuziv în textul aşa-zisului raport şi care presupune monitorizarea şi supravegherea unui cetăţean strict pe motive politice şi ideologice, nu are nicio legătura cu elementele cuprinse în textului asumat de o parte din membrii Comisiei de control şi cu atât mai puţin cu întreaga mea activitate în calitate de director al Serviciului Român de Informaţii.
Prin această înşiruire de cuvinte, Comisia de control jigneşte grav memoria eroilor tragici ai României care au îndurat suferinţe cumplite în închisorile comuniste ca urmare a unor acţiuni brutale de poliţie politică. Semnatarii acestui aşa-zis raport nu au nici legitimitatea morală şi niciun fel de argument atunci când utilizează abuziv un concept atât de complex a cărui semnificaţie este evident că nu o înţeleg.“
Concluzii asupra unui raport cu ajutorul căruia Liviu Dragnea vrea să-l doboare pe George Maior
De la înființarea SRI, acesta e primul raport critic al Comisiei parlamentare de control la adresa unui director al instituției.
Din păcate, personalizarea raportului arată tensiunile din interiorul comisiei, frica unor reprezentanți PSD-ALDE de a-și asuma o critică la adresa SRI ca instituție, presiunea făcută de Liviu Dragnea asupra Comisiei și lipsa de probe care să susțină aserțiunile făcute în raport.
Relația dintre SRI și ANI nu este explicată în contextul legii, adică nu este prezentat modelul legal prin care trebuia să se desfășoare această relație și modelul alterat după care s-a desfășurat în realitate, conform cu cele susținute în raport.
Din textul raportului, reiese că nici reprezentanții comisiei nu știu sau nu vor să prezinte opiniei publice cum ar fi trebuit să se desfășoare relația de colaborare dintre SRI și ANI descrisă în protocolul încă “secret”.
Raportul Comisiei parlamentare de control al SRI, forma originală
Raport Comisia parlamentară… by on Scribd
Page updated
Google Sites
Report abuse