ALEGATII BI-ALAEXIENE

1.ALEXA ( NU ) ARE "DISCONFORT TERMIC"

M-am decis sa lamuresc basistii nelinistiti si comentatori despre numirea lui MRU, ca vad ca a fost destrabalare totala pe wal

Am un raspuns pentru cei care simt enorm si vaz monstruos.

Pai, despre MRU e simplu. Am retinut urmatoarele reprosuri: vita kobe, basist, apoi tradator basist, apoi sluga americanilor si cam atat.

Peste faza cu vita kobe trec usor de cand cu vita de Ponta. Apoi chestia cu Basescu, fara Basescu, ba basist ba tradator sa ne aducem aminte ca totusi...nu MRU a daramat soclul lui Base si oricum..l-a injurat cu mult mai putin decat au facut-o niste ziaristi basisti infocati.

Pe de alta parte am o intrebare pentru basistii revoltati: cunoasteti vreun candidat superbasist pentru sefia SIE, pe care l-ar numi sasul si l-ar vota parlamentul USL de azi? Aud? Asta pentru cei care stramba botul la MRU ca nu e suficient de basist si a intinat nobilele idealuri.

Concluzia vine cu chestia cu sluga americanilor. Ador asta cu sluga americanilor. E spusa la nervi de romanii care se cred stapanii rusilor, adica...ei nu pot pricepe cum poate renunta un roman...care ii tine in frau pe rusi, la statutul asta de stapan, pentru a deveni o umila sluga a Americii. Are si-un nume treaba asta - se cheama disonanta cognitiva.

Eu nu stiu ce au in cap oamenii astia, dar eu simt asaaa...un disconfort termic, care ma trimite direct in depresie, care depresie imi altereaza simturile si asta ma face sa simt un alt disconfort termic si uite asa ......

Unii or sa zica ca-s la menopauza si am bufeuri, dar va asigur ca-s din astea proaspete de vara. Merg foarte bine cu joffre de Liege.

A bon entendeur, salut!

2. ALEXA PRITOCESTE

Am stat si-am pritocit.

Am vazut comentariile la ultima mea postare despre numirea lui MRU sef la SIE si m-am distrat. Am observat ca ultimul repros de care se mai agata unii basisti in aceasta speta...este caracterul intimatului. Fratilor, pai seful SIE e seful spionilor, nu? In meseria de spion, de cate ori lucrezi cu caracterul, zic io asa vazand filme multe cu spioni plus 007...unii spioni trebuie, de exemplu, sa faca niste doamne sa se indragosteasca de ei pentru a afla secrete care le pot salva tara, ori vieti, ori ambele. Pai nu sunt cam lipsiti de caracter, nu? Saracele femei chiar ii iubesc. Dar sunt buni spioni si sunt loiali patriei.

Cu alte cuvinte...seful SIE trebuie sa fie loial patriei si poporului. Si e doar un loc de munca, pentru Dumnezeu. Nu il luam de barbat ca e luat deja. Se pare ca multi din SIE sunt ingrijorati de revenirea lui MRU si nu pricep...cum naiba taman basistii care il injura pe MRU, sustin ca SIE e plin de profesionisti, ca stiu ei ca asa este. Eu nu stiu, de exemplu si sunt tot basista. De unde stiu ei cat de profi sunt astia? Eu stiu doar ca avem un roman rapit cam de vreo doua luni si ma intreb daca profesionistii de la SIE...stie? Ca sa ma exprim pe intelesul tuturor...

Tin minte cand a venit Nuland la Cotroceni in ianuarie si primul cu care a dat mana si s-a conversat a fost MRU. O fi si Nuland vreo tampita?

Asa ca nu loialitatea fata de un om politic o cantarim la el ci loialitatea fata de tara, care a ramas constant atlantista, fara echivoc, punct. Si cum naiba o putem evalua altfel decat prin gesturile celorlalti atlantisti fata de MRU si fata de tara?

In filmuletul de atunci, de mai jos, vedeti ca din delegatia sasului au facut parte Bran, Scutaru si Mihalache. Ia vedeti..cati din astia mai sunt pe langa sas? Bran e pa, Scutaru la fel. A ramas doar Mihalache si vom vedea pt cat timp.

Una peste alta, zau ca ador cand oamenii imi opun rezistenta. Ma stimuleaza sa gasesc argumente. Si asta a fost ultima incercare, parol!

CE OMITE DRAGALASA DE ALEXA

1. tinerețea livoluționară a urechistului delator MRU
2. contribuția MRU la înstrăinarea moștenirii GOjdu
3. ILUSTRA ”semnătură” MRU pe tratatul prin care România renunță la solicitarea restituirii tezaurului furat de ruși
4. dezmățul panragruielic pe banii pulimii care înota în sărăcie ( băuturi fine, văcuța KOBE , unguiente scumpe , etc.)
5. momentul de un penibil absolut reprezentat de memorabilul și tragicomicul ”vă chem să fiți ungurenii mei ”
6. jigodismul abject DE CARE A DAT DOVADĂ lingîndu-i sub coadă pe lăbărarii și pedeleii lui Blaga care l-au plesnit peste botul slinos cu moțiunea de cenzură...

Infama presă mercenară despre infectul de MRU

MRU sau MRU?

http://www.amosnews.ro/mru-sau-mru-2012-04-30

Acest articol a fost scris cu cîteva zile înaintea căderii guvernului, dar, conform calendarului editorial, este publicat la cîteva zile după căderea guvernului și instalarea noului guvern Victor Ponta.

De acum mai bine de două luni, de cînd Boc a pierdut la masa verde ce ar fi trebuit să piardă cu multe tururi de masă înainte, în mass-media națională, pentru prima dată, premierului nu i se spune pe nume. Ceva nemaiîntîlnit pînă acum. Chiar surprinzător. Poate doar la începutul vreunui text, după care, constant, autorul/autorii i se adresează utilizîndu-i doar inițialele numelui și prenumelor. Pentru că are două prenume.

Pentru cei apropiați domeniului resurselor umane, fie că au preocupări profesionale directe, fie că sînt lefegii care au nevoie de prestațiile compartimentelor denumite pretențios Managementul resurselor umane (MRU), sau doar Resurse Umane (RU), confuzia s-a produs chiar de la început.

Lumea se întreba cum oare este posibil ca Primul Ministru să se ocupe doar de MRU? Sau, pentru cei neștiutori, întrebarea este dacă țara este condusă de un manager în resurse umane, ocupație atractivă în prezent, dar cu un potențial de ocupare în scădere.

Evident, confuzia este condamnabilă. Și, tocmai de aceea, nu toată lumea a înțeles că în spatele lui MRU stă tocmai Primul Ministru.

Cu siguranță, ar fi extrem de important dacă Mihai Răzvan Ungureanu, într-o prioritizare personală, ar fi acordat o atenție sporită managementului resurselor umane, dacă MRU ar fi interesat de MRU, adică de resursa umană a acestei țări, fie ea cea ocupată, fie cea în formare. Dar, evident, lumea înțelege că, într-un mandat de doar cîteva luni, nu se pot realiza strategii de resurse umane.

Din păcate, în cele două luni și ceva trecute pînă acum, nu s-a remarcat acest interes. Ba dimpotrivă.

Chiar și în vorbirea curentă, la șezătorile de la televiziunile ce se declară a fi de știri, de fapt fiind canale de exprimare politică, cu participarea unor oameni politici declarați sau nedeclarați, și i-am numit laolaltă atît pe moderatori, cît și pe opinioniști, se folosește, obsedant parcă, MRU și nu numele personajului, în oricare din combinații.

Și pînă la actualul Guvern am mai avut premieri chiar și cu mai multe prenume, dar de ce nu au fost abreviați?

Pe de altă parte, pentru că cei de la putere refuză, constant, participarea la acest fel de emisiuni, echilibrul opiniilor fiind, evident, deranjat, totul se transformă, de cele mai multe ori, în spectacole jenante, plictisitoare, previzibile și în care participanții reușesc performanța să se enerveze unii pe alții, pentru ca, spre final, să se unească într-un cor, ce interpretează pe patru, cinci sau șase voci aceeași partitură, enervîndu-se pe putere.

Să nu se înțeleagă, însă, că aș avea ceva împotriva celor doar cîteva canale de televiziune care mai țin încă stindardul opoziției sus.

Fără acestea, nu am fi aflat că Piața Universității și alte piețe din țară au supraviețuit mult mai mult decît ne-au arătat nouă televiziunile puterii, apoi nu am fi știut niciodată de uriașele fraude, despre care se discuta doar în cercuri restrînse, cum nu am fi aflat nici despre oneroasele contracte, cu clauze de confidențialitate, sau de încercările de a semna altele, care devalizează Țara de ceea ce a mai rămas nedevalizat.

Nu am fi aflat nici despre ce se pune la cale în Ardeal, cu complicitatea ticăloasă a celor ce vor, cu orice preț, să mai stea la putere și atunci cînd nimeni nu-i mai vrea.

Nu am fi aflat nici cum se fură în Parlament, nu am fi știut de averile colosale, făcute în fracțiuni de mandate, ale unor funcțioanari publici așezați fără merite pe scaunele puterii, nu am fi știut nici cum se organizează, fraudulos, licitațiile, nici cum se fură bani din diferitele fonduri speciale și foarte multe altele asemenea.

Ceea ce nu a reușit opoziția au reușit televiziunile.

Adevărata opoziție, mai ales în ultimii doi-trei ani, au fost posturile de televiziune.

Pentru că autentica opoziție, cea pe care trebuia să o facă partidele ce nu se aflau în coaliția puterii, a lipsit cu desăvîrșire.

Infatuarea excesivă, autosuficiența, credința că degradarea puterii este de ajuns pentru a accede la putere, lipsa de contacte directe cu realitatea socială, sufocarea liderilor de către cîntăreții de curte ai fiecărui partid, apoi lipsa clarificărilor ideologice care să delimiteze precis stînga de dreapta pentru a nu cădea în ridicol atunci cînd partide de dreapta promovează măsuri de stînga și invers.

La toate acestea, opoziția mai adaugă și teama de posibilele și întrezăritele răspunderi civile sau penale, pentru unii, acolo unde nu se știu imaculați, apoi teama de nu fi fost ascultați la întîlnirile de taină, apoi teama de dosare reale sau închipuite, și, nu în ultimul rînd, la toate se adaugă obligațiile față de puterea, care, poate, a fost generoasă cu ea sau cu apropiații ei, uneori.

Mai trebuie să ținem seama și de manevrele perverse ale puterii, de strategiile, ce se vor subtile, ale experților în tehnici de manipulare, prin care lideri fără charismă, fără forță, fără valoare, fără șanse sînt artificial susținuți, tocmai pentru că nu reprezintă pericol pentru putere într-o viitoare confruntare politică/electorală.

Din nefericire, chiar unul dintre liderii importanți ai opoziției, încurajat de oponentul de atunci, într-o celebră confruntare televizată, și-a pierdut apoi capul și, tot de atunci, are credința că-l desparte de fotoliul Cotrocenilor doar timpul. A fost numai unul din exemple.

Strategia aceasta se poartă peste tot în lume, în zilele acestea și în campania electorală din Franța. La fel și la noi și va produce, cu siguranță, multe victime politice.

Ceva asemănător se produce și cu tînărul, ca vîrstă și experiență administrativă, MRU. Opoziția, chiar din primele zile, îl proclama ca viitor prezidențiabil, deși nimic nu-l recomanda pentru această înaltă demnitate.

Insul nu trecuse prin nicio confruntare electorală, apoi nu însemna nimic în politică. Pretinsa apartenență la PNL este dezavuată constant de liderii importanți ai partidului în discuție.

Apoi, experiența acumulată, după numirea politică în fruntea unuia din servicii, nu i-a adus nici beneficii de imagine, nici experiență în admnistrația de stat.

Coordonarea doar politică a unui serviciu, fie el și de informații, este departe de complexitatea, diversitatea, rigoare, cunoștințele și experiența necesare unui premier ce se dorește eficient.

Și apartenența sa, clamată excesiv, la o intelectualitate și așa, pe nedrept, dezavuată, îi aduce, din nou, bile negre.

Nu în ultimul rînd, nu este recomandat de suficiența, proclamarea cu un aer solemn a unor promisiuni, ce, evident, au fost/vor fi încălcate, apoi aerul flegmatic, debitarea de ficțiuni, ascunderea dialogului direct, deschis sub formulări ce se vor intelectualizate, ce nu prind la un segment de populație cu o configurație intelectuală știută, sau la o populație măcinată doar de grija zilei de mîine, ce nu așteaptă pretinsele iscusințe de limbaj ale unui dascăl de istorie.

Chiar de la începutul scurtului mandat, din vremea zăpezilor și în continuare, pînă azi, la neașteptatele vizite pe la ușile partidelor, mandatul premierului, încă în funcție, se așează într-o zonă a neconvenționalului administrativ.

Starea economică actuală a țării, starea de spirit, tensiunile care mocnesc într-un social zdruncinat de guvernările ultimelor două decenii, cereau o altfel de reacție din partea unui premier, care, evident, urma să aibă un mandat scurt.

Măsurile așteptate trebuiau să fie, în cazul lui, doar de atenuare, de supraviețuire, nicidecum de construcție pe termen mediu sau lung, așa cum clama.

Trimiterea, din ce în ce mai frecventă, cum spuneam, la o pretinsă apartenență politică liberală, nu păcălește pe nimeni și nu induce decît intenția/dorința de a-și perpetua funcția, opțiune ce dovedește, dacă mai era nevoie, lipsa de realism politic.

Opoziția cîștigă, din oră în oră, noi adepți, noi membri, noi senatori și deputați.

În Senatul Parlamentului opoziția are deja majoritate.

În Camera Deputaților, de asemenea, lucrurile se precipită. Se fac și se refac calculele politice. Morala a fost uitată. Fruntași, cum le plăcea să spună pînă mai ieri, ai partidelor de la putere, trec, cu o pradă de primari mai mare sau mai mică, în tabăra, încă actuală, a opoziției.

Se pare că nimeni și nimic nu poate opri procesul.

Și atunci, iată, mandatul actualului Guvern are zilele numărate. Chiar foarte puține zile, dacă moțiunea opoziției va trece.

Și, în acest cadru, politicile de resurse umane, sau de cadre, cum li se spunea înainte, intră în actualitate.

Și tot atunci vom afla, cu certitudine, răspuns la întrebarea din titlu:

MRU sau MRU?

Andrei Sava: MRU atinge o nouă cotă a penibilului prin apelul său la "ungureni"

http://www.amosnews.ro/andrei-sava-mru-atinge-o-noua-cota-penibilului-prin-apelul-sau-la-ungureni-2012-05-06

Deputatul de Prahova, Andrei Sava, consideră că prin discursul rostit astăzi în cadrul evenimentului de lansare a candidaţilor PDL, premierul demis, Mihai Răzvan Ungureanu, s-a descalificat ca promotor al unui nou mod de a face politică în România.

În acelaşi timp, Andrei Sava atrage atenţia că „mesianismul” indus de discursul fostului premier este un produs politic revoltător şi expirat în întreaga Uniune Europeană, iar astfel de derapaje verbale nu fac decât să demonstreze raţionalitatea demersului USL de a-l demite pe Mihai Răzvan Ungureanu din funcţia de şef al Guvernului, prin trecerea moţiunii de cenzură în Parlament.

„Am urmărit cu stupefacţie discursul domnului Ungureanu, un personaj rupt de realitate, care se crede din ce în ce mai mult liderul providenţial de care ar avea nevoie România, după numai 78 de zile de guvernare și cel mai scurt mandat din istoria recentă a României. Mesianismul din discursul domnului Ungureanu este doar o încercare patetică de a manipula opinia publică într-un moment în care o ţară întreagă a spus foarte clar că nu mai vrea la putere lideri care se cred salvarea poporului. Recursul domnului Ungureanu la „un nou mod de a face politică” este cu atât mai scandalos cu cât în cele 3 luni la conducerea Guvernului a apelat la aceleaşi instrumente clientelare de care românii s-au săturat, iar măreţele sale realizări sunt eşecul privatizării Cuprumin şi o rată rușionoasă a absorbţiei fondurilor europene. Domnul Ungureanu a fost, este şi va fi un om al sistemului, iar singura generaţie pe care ar putea să o coaguleze în jurul său este cea a uteciştilor pe care îi reprezintă cu atâta fervoare. Generaţia tânără din care fac şi eu parte merită mai mult decât un lider de carton precum Mihai Răzvan Ungureanu. Invitaţia adresată de a face parte din clubul „ungurenilor” este o tentativă grosolană de a reveni la practicile comuniste, care au adus România în situaţia dificilă de azi, și care întrece orice așteptare. Nici măcar Ceaușescu ori Băsescu nu au mers într-atât de departe încât să-și numească adepții astfel”, a declarat deputatul Andrei Sava.

Punctul pe Y. Nababul bugetofag MRU

http://www.amosnews.ro/punctul-pe-y-nababul-bugetofag-mru-2012-09-21

Nu cred că există, în istoria ultimilor 20 de ani, un bugetofag mai rapace decât Răzvan Mihai Ungureanu. Până când a fost dat jos prin moţiunea de cenzură, omul a trăit exclusiv din banii statului. Şi ca secretar de Stat la Externe (unde dăduse celebra circulară ce instituia obligativitatea scrierii numelui său cu liniuţă între cele două prenume) şi la SECI, la Viena, şi în funcţia de ministru de Externe, ca şi in cea de director al SIE. Tot acest parcurs l-a condus spre atingerea supremului rafinament în tratarea persoanei proprii.

Unul din principiile sale de bază a fost că persoana sa, bunăstarea ei, este atât de importantă pentru funcţionarea statului, încât merită nu orice, ci toate sacrificiile. Pe cât s-a putut, omul n-a scos niciodată vreun ban din buzunar pentru satisfacerea nevoilor şi plăcerilor sale.

S-a îngrijit cu mare atenţie de viitorul său în orice situaţie şi rămâne de pomină tupeul cu care, aflat pe ultimii metri ai mandatului său de ministru de Externe, şi-a dublat prin artificii birocratice leafa de la SECI, în funcţia pe care şi-o păstrase liberă pentru orice eventualitate. Dacă cheltuielile făcute ca director la SIE ar putea fi făcute publice vom vedea că acolo pornirile sale pe trai bun s-au dezlănţuit şi s-au rafinat până la nivelul la care le-a putut pune în valoare ca premier.

Lista obiectelor de uz personal achiziţionate pentru el de către RAPPS spune multe despre personalitatea sa narcisistă, după cum la fel de mult spune şi meniul pe care şi-l alcătuia, compus din cele mai rafinate şi mai scumpe produse alimentare însoţite de băuturile de top. Nimic nu era prea scump pentru stomacul premierului şi pentru buna sa dispoziţie. Nici carnea de vită Kobe (de 35 milioane kilogramul), nici cele mai “vechi” sortimente de whisky. În plină criză şi pe fondul sărăcirii permanente a oamenilor, premierul trăia în huzur ducând o existenţă de nabab bugetofag. Perfect convins că excesele sale erau justificate, califică acum drept “prostioare” dezvăluirile făcute de presă în acest sens. Nu sunt deloc prostioare. Sunt abuzuri incalificabile, tolerate de cei puşi să vegheze la integritatea banului public.

Dacă toate acestea vor rămâne nesancţionate, ca nişte chestiuni anecdotice, înseamnă că drumul mare al abuzurilor rămâne larg deschis putând să devină o regulă.

Stau şi mă întreb doar cum se descurcă acum MRU, când nu mai ia leafa de la stat şi când RAPPS-ul nu-i mai pune la dispoziţie pomezile şi bunătăţile atât de necesare existenţei sale?

Punctul pe Y. Forza, MRU!

http://www.amosnews.ro/punctul-pe-y-forza-mru-2012-09-06

“Iniţiativa” lui Ungureanu devine “forţă”. După ce liderul acesteia – ce candidează de unul singur la unica funcţie de conducere – a constatat ce greu este să pui în circulaţie un partid nou. Câte semnături trebuie să strângi şi de câţi oameni trebuie să te serveşti, ce formalităţi sunt necesare, ce surprize te pot aştepta la verificarea documentaţiei – o tevatură prea mare pentru un scop atât de nobil.

Aşa încât MRU s-a dovedit în cele din urmă pragmatic, preferând ca, în loc să conceapă şi să gesteze o nouă formaţiune, să cumpere una gata făcută din raft. Şi cum “Iniţiativa Civică” a lui Petre Roman, zăcea nefolosită în magazia cu artefacte politice, a fost o adevărată pleaşcă, vorba lui Paleologu, să pună mâna pe ea la un preţ de criză.

Atenţie: Iniţiativa Civică de Centru Dreapta – care în viziunea extrem de personală a iniţiatorului a evoluat ca Făt-Frumos din poveşti, devenind peste noapte “una dintre cele mai mari organizaţii neguvernamentale din România” – nu dispare. Ea supravieţuieşte, bine mersi, doar că îşi asigura un mijloc de transport spre Parlament. Pentru că liderii săi, oricât de faimoşi ar fi, n-au cum să ajungă în forul legiuitor decât printr-un mecanism de partid. Şi cum PDL-ul nu prea e dispus să cedeze colegii oamenilor lui Ungureanu, iar Ungureanu nu este dispus să devină unul dintre oamenii PDL-ului (pretenţiile şi aspiraţiile sale sunt mult mai mari) e nevoie de acest vehicul. Înmatriculat, spălat, uns, acestuia nu-i mai rămâne decât să evolueze cu succesul aşteptat în campania electorală şi să obţină fleacul de 5% necesar săririi pragului.

Cu cine va merge la luptă viitorul preşedinte al Forţei Civice? Deocamdată nu ştim. Cu siguranţă însă că sunt acei oameni capabili să facă ce nu reuşeşte PDL-ul: să coaguleze dreapta şi să o readucă la putere. Culmea ironiei este că tot Ungureanu este cel care a dus dreapta în Opoziţie, fiind răsturnat din trecătoarea funcţie de premier de o moţiune de cenzură.

Fosat ministru de Externe, fost director de Serviciu de spionaj, fost şef al Guvernului, Mihai Răzvan Ungureanu are toate şansele să-şi adauge pe cartea de vizită un nou titlu: fost şef de partid!

Numirea utecistului MRU la SIE: sfârşitul tuturor iluziilor despre „neamţul” Iohannis