https://inpolitics.ro/doua-partide-in-pericol-sa-fie-impuscate-in-cap-pnl-si-psd_18443914.html
Marele învingător al bătăliei momentului, PNL, dar și marele învins, PSD, se confruntă cu un pericol imens și comun: acela de a se alege cu cîte un glonț în cap. Primul pe mîna altuia, al doilea, pe mîna proprie.Pentru PNL, glonțul în cap ar fi desemnarea oricărei alte persoane în afară de președintele partidului, de către Klaus Iohannis, pentru postul de premier.
În cursul următoarelor zeci de ore, Iohannis va nominaliza un prim-ministru în urma consultărilor parțiale cu partidele, pentru că PSD boicotează dezbaterile.
Chiar dacă Iohannis face nominalizarea, reamintim, nu el e cel care trebuie să realizeze ori să garanteze majoritatea necesară susținerii unui nou guvern, asta fiind treaba candidatului de premier, care are la dispoziție, pentru asta, zece zile, conform Constituției. Dacă nu reușește, urmează altă nominalizare.
În plus, e foarte greu de crezut în acest moment că la Cotroceni se va găsi majoritatea necesară susținerii unui guvern, oricare ar fi el, deci Iohannis ar avea mînă și mai liberă să încerce măcar într-o primă fază cu Ludovic Orban, candidatul unic și de neschimbat al liberalilor.
De altfel, Iohannis a refuzat, ne amintim, să desemneze un premier chiar și cînd acesta avea în spate ditamai majoritatea, imediat după alegeri, deci marja lui de manevră e destul de largă.
În absența acestei nominalizări, PNL se va confrunta cu o situație dramatică.
Ar fi pentru a șasea oară în acest mandat prezidențial cînd fostul președinte al PNL ar putea, dar ar refuza să desemneze un candidat de la propriul partid.
Dacă o face, percepția publică va fi, indubitabil, că Iohannis pur și simplu nu vrea să-și aducă partidul la guvernare. Punct.
Acel partid căruia, în cartea ”Pas cu pas”, îi promitea cel puțin două mandate consecutive de guvernare.
Iar dacă face asta, pe semne că o avea motive, s-ar spune.
Cum ar fi lipsa încredințării că liberalii ar fi capabili să facă ceva cu adevărat bun pentru țară.
Nici nu are sens să mai comentăm ce ar însemna confirmarea unei informații care circulă în cercurile înalte de mai multă vreme, cum că Iohannis preconizează să o aducă în fruntea guvernului, atunci cînd i se va ivi ocazia, pe Astrid Fodor, un fel de Dăncilă a lui. Care a scăpat miraculos, nu demult, de demiterea din funcția de primar al Sibiului într-un mod amintind de spălarea lui Iohannis însuși, din 2014-15.
Orice explicații publice ar furniza Klaus Iohannis unei decizii de a numi alt premier în afara lui Orban, ele nu ar avea nicio valoare. Lumea și-ar aminti, bunăoară, cum Traian Băsescu l-a desemnat premier pe Emil Boc, în 2009, deși acesta fusese demis de parlament cu doar cîteva săptămîni înainte. Asta înseamnă încredere afișată în propriul partid.
PNL s-ar alege cu o ditamai gaura în cap. Malițioșii ar spune că asta nu ar produce deloc daune vitale, dar nu suntem de acord.
Pentru liberali, lovitura de imagine ar fi devastatoare.
Nu stă mai bine nici PSD.
Se vorbește insistent în partid despre nevoia plecării Vioricăi Dăncilă din fruntea partidului și din cursa prezidențială în favoarea unui alt candidat.
Ar fi ultimele uriașe gafe dintr-un șir nepermis de mare.
Viorica Dăncilă a fost aleasă cu un scor masiv președinte al PSD abia acum două luni, la un congres unde s-a modificat statutul tocmai pentru a i se netezi drum cît mai lin.
Viorica Dăncilă a fost aleasă acum cîteva săptămîni, în unanimitate, candidat prezidențial al partidului la un alt congres.
Niciun politician, se prezumă, nu poate furniza rezultate în doar 2-3 luni de la alegere. Mai ales cînd moștenești un partid desenat de unul ca Liviu Dragnea, pe cumetrii și alte criterii oculte.
Iar debarcarea Vioricăi Dăncilă nu s-ar face pe motiv că a comis anumite erori grave, personale, în cele două calități în care a fost aleasă la congrese.
Ci pentru că a fost demisă din fruntea guvernului, inclusiv cu trădarea unora din partid.
Dacă Dăncilă e retrasă din cursa prezidențială, se dă mesajul public că PSD nu poate cîștiga alegerile prezidențiale decît dacă e la guvernare.
Dacă se optează pentru susținerea altui candidat se intră în contradicție violentă exact cu raționamentul care a dus la înlăturarea celui mai bun candidat al PSD-ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, anume faptul că PSD e prea mare și prea respectabil ca să-și permită un candidat din afară.
Dar să te predai, umil, pe ultima sută de metri, unui candidat ”din afară” o da mai bine la imagine?
PSD are obligația față de propriul blazon să meargă cu Dăncilă pînă la capăt, să se mobilizeze pentru un scor cît mai onorabil și să tranșeze reorganizarea internă abia după alegerile prezidențiale.
Altminteri, se va alege și el cu un glonț în cap. (Bogdan Tiberiu Iacob)