https://www.cotidianul.ro/marele-mut-transformat-in-marele-invizibil/
Motto: „Prostul are un mare avantaj în fața omului cu bun simț; este întotdeauna mulțumit de sine însuși.”
Napoleon Bonaparte
Dintre toți candidații care se vor înghesui la toamnă să ceară votul românilor pentru a se putea așeza în fotoliul prezidențial de la Cotroceni, unul singur ar trebui descalificat din start în opțiunile electoratului: Klaus Iohannis. Cel care, în disperarea lui de a mai prinde încă un mandat de Președinte a dat „Crucea de Fier” pe șapca lui Trump. Motivul este simplu, înscris în Constituție ca un fel de „fișă a postului” pe care însă Iohannis stă cu picioarele, deci nu are cum să o citească:
„(1) Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.
(2) Președintele României veghează la respectarea Constituției României și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.”
Concret, Președintele României este primul diplomat al țării, comandantul supreme al forțelor armate și mediatorul cel mai îndreptățit să aplaneze conflictele dintre stat și societate sau dintre forțele politice.
În acești ultimi 15 ani, am avut adesea motive să mă simt rușinat de cei care reprezentau România. Traian Băsescu, mic, pocit și vulgar, se simțea în inferioritate. Evita reuniunile internaționale unde era complexat și din acest motiv se ținea de o parte, subliniind parcă, la propriu, poziția periferică a României. A venit Klaus Iohannis și lucrurile nu s-au îndreptat, fiindcă, deși de la înălțimea-i corpolentă președintele arunca priviri un jur cu un rictus de autosuficiență pe buze, în relațiile cu străinătatea, s-a comportat ca un lacheu. Dar niciodată nu m-am simțit mai umilit ca acum, după ultima poznă a ocupantului palatului Cotroceni: s-a prezentat în fața președintelui Donald Trump însoțit doar de gașca lui de consilieri și de expiratul „ambasador ” George Maior, care se ascunde de justiția românească la Washington, ca un laș. Iohannis l-a privat pe Trump de plăcerea negocierii, dovedind încă o dată că este gata să dea totul chiar fără să i se ceară ceva.
Primul moment penibil a fost descinderea de la Casa Albă. Telespectatorii români l-au văzut pe Donald Trump așteptând pe peron. Au văzut mașina blindată, „Monstrul”, pusă la dispoziție de Serviciul Secret american, arborând însă drapelul tricolor, oprindu-se în fața covorului și au văzut un militar deschizând portiera. Dar dinăuntru a coborât Nimeni! Marele Mut devenise Marele Invizibil! Abia după ce s-a îndepărtat automobilul am apucat să-l zărim pe președintele american împingând de la spate un individ… Nu tu poză, nu tu schimb de amabilități în fața presei, nimic! Evident Trump se grăbea să termine întâlnirea, având alte treburi mai importante de rezolvat…
Apoi a fost fotografia cu cele două „delegații” la masa „negocierilor”. Fotografia în care Iohannis își înfunda pe cap șapca primită de la Trump, în timp ce George Maior se îndoia de râs la propriu. Inscripția „Make Romania Great Again” i se părea o glumă bună probabil. Cu atât mai mult cu cât, dacă ar fi să aplicăm sloganul așa cum l-a lansat Trump acum patru ani, pentru ca România să redevină măreață, ar trebui să fie pe primul loc în preocupările celor doi, Iohannis și Maior. Președintele țării și ambasadorul care ne reprezintă ar trebui să țină cont in primul rând de interesele României în tot ceea ce intreprind: „Romania First!” Ei au acceptat toate pretențiile americanilor și, la sfârșit, cei doi expirați, Maior și Klemm, au semnat foaia de drum intitulată Memorandum și l-au trimis pe Marele Mut acasă, unde acesta s-a lăsat lăudat de Marele Lătrău al PNL, Rareș Bogdan, de care s-ar rușina până și Cațavencu.
Să ne amintim alți doi președinți români în relația cu Statele Unite. Emil Constantinescu l-a avut oaspete la București, în 1997, pe Bill Clinton, iar „comunistul” Ion Iliescu îl primea pe George W. Bush, care îi vorbea de curcubee și poduri spre Rusia. A venit la Cotroceni „liberalul”, pro-felație Traian Băsescu și nimeni nu l-a mai băgat în seamă. Cum fostul președinte a citit în viața lui numai „Levantul” lui Cărtărescu și nici pe acela nu l-a terminat, nu avea cum să știe ce spunea Napoleon Bonaparte: „Dacă vrei să ai succes în lume, promite totul, dar nu oferi nimic.” România nu mai contează în ochii Occidentului, pentru că îi oferă orice înainte să i se ceară ceva. Băsescu a acceptat instalarea scutului de la Deveselu pe vremea când chiar și Polonia era împotrivă… Și ce mare brânză a obținut? Păi, nimic! În plus, actualul președinte, Klaus Iohannis a fost chemat la ordin la Washington: să mai cumpere niște arme, să mai trimită niște soldați să moară în Irak, Afganistan și în alte „teatre de război” de pe unde se mai retrag americanii… Ba Iohannis a licitat în plus, fiind gata să găzduiască mai multe trupe americane și, eventual, ceva rachete nucleare aduse de la turci. Iohannis, ca și Băsescu, nu ezită să provoace Rusia cu care nu pot fi în relații de bună vecinătate și caută aliați puternici ca să ne apere de ea. Aveam nevoie oare ca Rusia să ne fie dușman? Aveam nevoie să ne transformăm în țintă?
Cum poate să-și imagineze Klaus Iohannis că ar fi „alesul Americii lui Trump” când a împroprietărit Forumul Democrat al Germanilor cu patrimoniul furat de sași de la evrei în timpul războiului, profitând de protecția celei care a fost până de curând Heil… Merkel? Sau când s-a opus mutării ambasadei României din Israel la Ierusalim? Nici până azi nu a numit un ambasador măcar la Telaviv! Probabil că ascultă de niște consilieri pentru care diplomația e tot una cu fățărnicia…
După performanța jalnică de la Washington, Dulapul Săsesc, în loc să se ascundă într-o gaură de șarpe, va cere din nou voturile românilor. Zilele acestea se lăuda în fața diplomaților cu marile lui realizări în politica externă. Făcea un soi de inventar al plimbărilor prin străinătățuri și al oaspeților pe care i-a primit la Cotroceni. Se lăuda cu Summitul de la Sibiu unde — ce surpriză! — a mai promis o dată stăpânilor de la Bruxelles că România este fericită ca membru de rangul doi în Uniunea Europeană, care nu are nevoie să se reformeze, fiindcă noi ne-am obișnuit să ni se comande încă de pe vremea altei Uniuni… În fond, după Marea Îmbulzeală din decembrie 1989, noi nu am schimbat decât punctele cardinale…
Mă îndoiesc că Iohannis va reuși să obțină încă un mandat de moțăit la Cotroceni, deși totul e posibil, deoarece românii se mulțumesc să fie slugi umile pe continent și rămân cu o singură spaimă: că, din cauza guvernanților, s-ar putea să piardă „privilegiul” de a face muncile grele prin țările din Occident. N-a spus ea, Opoziția, că dacă taxăm multinaționalele sau băncile, dacă mărim redevențele și nu aplicăm tot ce ne pretind GRECO, MECO, SCHMEKO și alte mecanisme de control, ne scoate PSD-ul din Europa? Românii ar fi gata să se lase conduși direct de Bruxelles numai să scape de hoți! Poate ne numește direct Comisia un guvernator și economisim banii pentru organizarea alegerilor! Dar pe cine? Candidați gata să promită orice ar fi atât de mulți!