De multe ori ma uit cu drag la mine… realizez cu zambetul pe buze cat de mult m-am schimbat. Atat de mult, incat cine eram ramane o vaga amintire, nemaiputand sa imi imaginez viata fiind asa cum eram. Pur si simplu nu mai sunt aceeasi. Ba mai mult, parca ceea ce am lasat in urma nu mai are nimic de-a face cu cea de azi, nu se mai leaga, e o poveste, dar a altcuiva. Nu pentru ca am ales sa fie asa, ci pentru ca devenind alta cu convingere s-a produs de la sine acea ruptura de trecut, de “eul” de ieri. Dar da, ramane o vaga amintire, un zambet si o experienta inteleasa, pe deplin integrata si transceasa.
Daca ar fi sa vorbesc despre catalizatorul schimbarii, ar trebui sa vorbesc despre combinatia perfecta intre vibratia inalta, experienta si bineinteles Octav. Pentru unii nu exista maestrii, pentru altii maestrul nu poate fi decat interior, sunt si cei ce accepta un maestru, dar si cei care alearga dupa orice ce ar putea fi denumit maestru, se plimba peste tot.
Eu fac parte din toate categoriile si din niciuna in acelasi timp. Si da, cred in maestrie, in capacitatea noastra de a deveni maestrii propriilor vieti si a radia inspre ceilalti ceea ce noi suntem… nu ca am putea sa ne ascundem. Fiecare contribuie cu ceea ce el este la Intreg, iar Intregul se revarsa inapoi inspre fiecare. Ponderea contributiei depinde de gradul de armonie, vibratie si constienta – nu ca le-am putea trata separat, sunt interconectate.
Deschiderea mea inspre a intelege mai mult a inceput cu mutarea mea de la Constanta la Bucuresti, cand am intrat la facultate. Aveam un var in Bucuresti, casatorit, si ii vedeam pe amandoi numai pe la sarbatori cand veneau in Constanta. Odata mutata in Bucuresti, i-am vazut mai des. Ambii faceau printre altele Qilingong cu maestrul Lin Kai Ting. Prin ei am ajuns eu la qi-gong… Nu pot spune ca am fost chiar un practicant qi-gong – mi-a lipsit disciplina. Dar pot spune ca pe langa verii mei am vazut multe, de la qi-gong mi-am luat ce mi-a trebuit si ce mi s-a potrivit ca si concepte, si bineinteles mi-am reajustat viziunea despre lume si viata si am sarit pe alt nivel. Bineinteles mi-a crescut si vibratia.
Mai departe, fiind unul dintre adminii voluntari ai unui joc online, inainte jucand si jocul, dau intr-o zi de un jucator foarte furios si obraznic in tichete. Cum il stiam de pe joc, decid sa-l intreb ce l-a apucat asa, dintr-o data. Si stam noi la povesti o noapte intreaga despre lume si viata si filmul Zeitgeist. A doua zi cine vedea filmul? Evident, eu. Intre timp apare pe mess si un alt prieten de pe vremea cand jucam intens si surpriza: discutam despre lume, viata si… spirit. Luni de zile am vorbit despre cate in luna si-n stele si imi tot dadea link-uri cu Osho, Mooji si imi spunea de David Icke. Si din nou, cine s-a lipit de scaun timp de 6 ore si ceva sa se uite la Beyond The Cutting Edge cu David Icke? Din nou, subsemnata. La un moment dat, discutiile noastre il depaseau pe amicul meu virtual, asa ca primesc de la el id-ul unei amice de-a lui care avea o intelegere superioara. Vorbesc putin si cu ea si ma orienteaza inspre Octav. Habar nu aveam cine era Octav. Din cate site-uri are, eu niciodata nu dadusem macar din greseala peste unul. Sa mai spunem ca nu functioneaza rezonanta…
Si uite asa ajunge un copilut ce de abia deschidea ochii la Harman. Alta lume, efectiv alta lume. La prima vizita, vreo 10 zile, m-am simtit mai acasa decat 19 ani la parinti. Am invatat multe, au fost si multe pe care nu le intelegeam, m-am lovit si de ego – al meu propriu, fiecare a contribuit cu cate ceva, inclusiv Crisu, partenera de atunci a lui Octav. Si m-am intors la Bucuresti… CU ALTA VIBRATIE! Cand schimbi vibratia, incepi sa vezi. Am simtit din plin diferenta de vibratie dintre Harman si Bucuresti… deja nu mai eram aceeasi. Aveam alta deschidere, alte orizonturi, si a trebuit sa realizez ca ce aveam in jur era pe o rezonanta veche. Meditam in fiecare seara sincron cu ei, la ora 9, de una singura, cu ochii deschisi, dar fara oglinda. Nu ca intelesesem eu mare lucru vizavi de meditatie, dar eram deschisa inspre a intelege mai mult. Prietenii mei au zis ca am innebunit cand am plecat la 8.30 din mijlocul lor spre casa, ca la 9 meditam. M-au intrebat daca eu toata viata la 9 voi fi acasa. Si am raspuns: Nu stiu ce voi face cu restul vietii, dar eu acum ma duc acasa sa meditez. Si i-am lasat.
Dupa un timp m-am reintors la Harman, mai citisem, mai vazusem cate un film, si mai aveam intrebari. Si din nou, m-am simtit extraordinar, am fost primita cu bratele deschise, mi-am mai lamurit una alta si la un moment dat Octav ma intreaba daca vreau sa fiu partenera lui. Am zis da imediat, dupa care l-am intrebat ce inseamna asta si am discutat. Eu eram aia care vroia eventual un contract din ala beton, cu drepturi si obligatii, si toata viata stipulata dinainte. O relatie era ceva serios si doar nu putea fi lasata la voia intamplarii, libera, necontrolata. Ma bufneste rasul cand imi amintesc vag discutia. Asa am inceput noi relatia.
Cum eram la inceput? Faceam un sex extraordinar, meditam, vorbeam…. Dar eu nu puteam sa-i spun te iubesc, cand imi spunea te iubesc ramaneam muta pentru ca habar nu aveam cu ce se mananca iubirea. Cum sa-i spun te iubesc daca nu stiam eu sigur ca simt asta, sa-l mint? Si ce nasol ma simteam in momentul in care imi spunea ca ma iubeste si nu stiam ce sa raspund… Mi-a luat vreo 2 luni sa pot spune te iubesc inapoi. Nu ca ajunsesem eu la iubire neconditionata sau intelegeam fenomenul, dar eram mai deschisa. Tot dintre inchiderile mele… desi ne intelegeam minunat in pat, eu la baie mergeam mereu separat. Nu vroiam pe nimeni acolo cat stau pe wc, ma spal, fac baie… era intimitatea mea. De fapt, ascundeam ceea ce mie mi se parea anormal ca o femeie sa puna in comun cu barbatul de langa ea: normalitatea vietii. Poza era mai importanta.
Tot la inceputuri, multa vreme m-am simtit tare inadecvata. Daca Harmanul era wow ca musafir, ca partenera a lui Octav stateam intre ei, ascultam discutii si nu numai ca nu intelegeam despre ce vorbesc, dar nu intelegeam cuvintele pe care le foloseau. Ma uitam la mine si ma intrebam: o sa ajung vreodata la nivelul lor? Ma simteam tare proasta… Si ii reprosam lui Octav toate astea, ma simteam inadecvat in multe situatii si chiar nu vedeam ce sa fac sa corespund. Iar Octav imi spunea sa am rabdare, o sa le prind din mers. Da, rabdare de berbec…Pe fondul neincrederii in Sine, logic ca eram si extrem de geloasa. Mai aveam si timiditati si multe altele. Asta era partenera lui Octav, de aici am inceput noi relatia.
Dar da, am prins din mers. Dupa cateva luni deja am simtit sa-mi fac un site si in meditatie primeam efectiv ideile, dupa ma asezam si prin mine curgea articolul. Intelegeam din ce in ce mai mult din meditatie, din sexualitate, din viata, eram din ce in ce mai deschisa si incepusem sa ma simt ca acasa: corespundeam. A urmat bretarianismul, apoi un episod bipolar, am cunoscut multi oameni, ne-am si plimbat un pic, am vazut si auzit multe.
In aproape 4 ani de relatie n-a mai ramas nimic din fiinta care a ajuns la Harman. O alta i-a luat locul, deschisa in fata vietii, capabila sa se bucure de experienta, care stie sa faca diferenta intre Sine si minte, care poate sa discute cu oricine, care mediteaza, intelege rolul vibratiei si rolul sexualitatii, stie ce este transcedenta si are discernamant. Si probabil ca cea de acum ar putea vorbi despre maestrul interior, dar daca ar vorbi NUMAI despre maestrul interior ar minti lamentabil. M-am format langa Octav, am invatat, am crescut si mi-am trezit acel maestru interior langa Octav. Totodata, de cand am deschis ochii si pana la a fi partenera lui Octav, toti cei amintiti mai sus au contribuit. Channelingul facut de Darryl Anka cu Bashar l-am urmarit de la inceput si chiar si acum il urmaresc cu placere – am rezonat permanent cu Bashar. Langa Octav, am urmarit varii mesaje de la Editura For You (cele cu care am rezonat bineinteles, nu toate), am vazut multe filme, am citit mai multe carti. In prezent urmaresc cu drag Adamus si Lauren Gorgo – rezonez cu ideile continute. Eu sunt cea care foloseste atat maestrul interior, cat si maestrul exterior – Octav, cat si orice gasesc in calea mea si cu care rezonez. Le sunt recunoscatoare tuturor celor ce si-au ASUMAT sa se manifeste din Spirit si sa fie deschizatori de drumuri, ridicand totodata si vibratia planului. Rezonez foarte puternic cu ideea de Maestru deoarece STIU ce inseamna sa ai unul. Ador sa pot integra ceea ce el este, ceea ce altii sunt si tot ceea ce se manifesta in viata mea venind din constiinta. Si totodata, sa ma integrez pe mine, amintindu-mi cine sunt.