06. Capcanele mintii

Vreau sa intelegi din start ca mintea ta nu este defecta, tu esti. Mintea are rolul ei, rol pe care si-l face foarte bine. Problema este ca pe langa asta tu ai decis sa o folosesti si in alte scopuri. Mintea ta nu este prevazuta sa gandeasca in locul tau, nu e conectata la divin, nu are intuitie si nu stie sa ia decizii. Tu nu esti mintea ta, mintea ta este interfata de care te folosesti pentru a percepe si crea lumea exterioara tie pentru a putea avea experienta. Tu esti o bucatica de Dumnezeu, ai un sine superior superb conectat mereu la mintea universala. Ai toata cunoasterea din univers si toata indrumarea divina pe intuitie. Din pacate ai invatat mintea sa poarte dialoguri si esti atat de captivat de ele incat nu se mai aude, nici macar pe fundal, vocea ta interioara. Mai rau decat asta e ca ti-ai mutat sentimentele in minte. De ce? De frica sa iti deschizi inima, ai pus-o la pastrare pentru eternitate. Daca mintea o folosesti peste masura, inima n-o folosesti deloc.

Daca lumea exterioara este o reflexie a ceea ce esti, cred ca iti e clar ca in tine se afla totul. Tu prin racordarea ta la divin ai acces la creatie si iti aduci in experienta bucatica cu care vrei sa te joci. E o mare minciuna ca trebuie sa trecem prin suferinta, trebuie sa ne curatam de frici prin experimentare si trebuie sa scoatem la suprafata toate problemele din noi. Total gresit. Tu nu poti anula nimic in creatie, nici nu poti crea nimic pentru ca totul exista deja. Tu alegi numai care parte vrei s-o experimentezi. Daca alegi sa-ti experimentezi inca problemele e clar ca nu ai inteles absolut nimic din ceea ce esti. Stii ce fac majoritatea oamenilor cand dau de spiritualitate? Fac din ea un proces. Un proces lung, dureros, de curatare interioara- zic ei. Ti-a zis cineva ca poti da cu matura prin creatie? Sa faci tu ordine? Nu ti s-a spus niciodata asta, dar se pare ca pe tine nu te intereseaza. In tine este totul, si divinul si frica si durerea si orice altceva. TOTUL! Nu se poate sterge nimic, nu se poate adauga nimic. Daca te uiti in tine si vezi frica si o scoti la iveala sper ca iti e clar ca nu o anulezi ci doar o experimentezi. De ce ai vrea sa experimentezi asta? Esti orb? Nu stii sa te uiti? Langa frica din tine zace si divinul. Iti pasa? Oare cat timp vei mai alege frica in locul divinitatii? Prin cata frica vrei sa treci? Prin toata? Succes. Iti va lua o eternitate si o vei putea experimenta la nesfarsit. Frica va exista mereu in stare latenta, va fi posibila mereu ca experienta, chiar si la iluminati. Numai ca ei aleg sa n-o aleaga. Intelegi diferenta? Uite-te bine la ce iti faci. Alegerea asta si conceptia gresita ca prin scoaterea la suprafata si aducerea in experienta a fricii, durerii si altora asemenea le vei anula nu iti permit sa ai viata pe care de fapt ti-o doresti. De fiecare data cand te uiti in tine si scoti o problema latenta spre experimentare dai flit divinitatii. Sa nu te plangi ca inca nu te-ai iluminat, nici nu aveai cum. Si nu te mai minti ca esti pe drum catre iluminare, nu exista drum, exista alegerea. Iar alegerea ta a fost clara: nici azi nu sunt Dumnezeu!