Regula este ca nu este nicio regula. Si nici macar regula asta nu poate fi aplicata pentru ca asta ar insemna ca exista totusi o regula.
Se tot vorbeste despre a trai in ACUM, fara a te gandi nici la viitor, nici la trecut, doar a fi prezent in ACUM. CARPE DIEM – nu e foarte greu de aplicat, e suficient sa te simti bine, sa te bucuri de oamenii de langa tine in momentul ACUM, sa faci poate ceva ce te bucura, sa traiesti intens clipa. Toti oamenii reusesc sa faca asta pe foarte scurte perioade, altii reusesc chiar sa faca asta pe perioade mai lungi de timp. Bucuria inimiii – mult cautata bucurie care ar trebui sa te mentina prezent in ACUM si care promite iluminarea. O singura problema apare – mintea. Nu vom dezbate despre cum ne trimite in trecut si viitor, ci despre cum reuseste ea sa creeze iluzia ca traiesti in ACUM. De mici am inmagazinat reguli, avem opinii, stim cine suntem, avem o anume experienta in urma careia am tras unele concluzii despre viata, ceilalti si despre noi. Noi STIM! Mai mult sau mai putin, nu conteaza, important e ca stim si am inteles unele lucruri. Dam de spiritualitate, vedem ca lucrurile stau altfel, intelegem si ne adaptam din nou ceea ce stiam la ceea ce stim acum. Toate bune si frumoase, numai ca nu depasim pragul – suntem mereu pe cale. Calea catre ce? Catre intelegerea profunda a universului, a ceea ce suntem etc. Asa se face ca vezi un om azi, il vezi si maine si poimaine si realizezi un singur lucru – E ACELASI!!! Deschide gura si imediat confirma – aceeasi discutie, aceeasi dorinta de a intelege, aceleasi presupuse neintelegeri. Se confirma si reconfirma pe el insusi la infinit cu fiecare vorba, fiecare gest, fiecare privire. Suntem in plin proces de ascensiune si oamenii sunt al naibii de aceeasi! De unde sa vina schimbarea daca nu din interior? Si daca fiecare e acelasi, mai poate fi vorba de schimbare? Dar totusi ascensionam... CU MINTE CU TOT! Ce mentine mintea la oamenii care sunt pe un drum constient si reusesc sa traiasca in ACUM? Dorinta de a intelege, de a sti. Merg mana in mana – daca nu ar fi nimic de stiut, nu s-ar obosi unul sa inteleaga ceva. Cunoasterea spirituala e acolo pentru a intelege ca ceea ce sti nu este valid si a renunta la ce presupui ca stii.Universul este mental, nu exista timp si spatiu, iar tu esti Dumnezeu creator. Cam asta e toata cunoasterea. Mai este si Legea ARMONIEI, nu in sensul ca nu poti fi nearmonios, ci in sensul ca exista consecinte pe care poate vrei sa le iei in calcul inainte. In rest, nu ai decat limitele pe care iti acorzi luxul sa ti le impui. Ce este o limita? Ceva ce tu ai inteles si stii. Daca sti ca banii se fac numai prin munca, cum credinta ta e lege pentru tine, niciodata nu ii vei putea face altfel. Stii cine esti? Felicitari, nu vei reusi sa te schimbi. Si cum pentru a schimba orice e nevoie sa te shimbi tu intai, putem spune ca esti al naibii de ghinionist. Numai ca ghinion nu exista.
Se spune ca nimic nu e intamplator. Daca nimic nu e intamplator, atunci cu siguranta ceva a cauzat intamplarea si prin urmare trebuie studiat, analizat, interpretat, inteles, ca pe viitor sa stii. Oare nu suna prea familiar? Prea a minte? Nici nu ar avea cum sa existe intamplare avand in vedere ca tu esti Dumnezeu creator. Cine in afara de Dumnezeu mai creeaza pe aici? Nimeni. Nu iti recunoasti propia creatie pentru ca dormi!!! Universul e simplu, mintea complicata. Renunta la pretentia absurda ca stii ceva si la dorinta de a intelege totul. Facem exact ca oamenii de stiinta care dau peste un fenomen si trebuie neaparat sa gaseasca o explicatie pentru el, altfel nu mai pot fi oameni de stiinta. Asa si noi, trecem prin diverse experiente, discutam si cu altii, si trebuie neaparat sa intelegem ce s-a intamplat si sa tragem concluzii care vor sta la baza a ceea ce vom face pe viitor, altfel suntem prosti. Si iar ne intoarcem la dualitate. De ce oare parintii, dupa ce tin predici de ore unui biet copil, vor sa se asigure ca a inteles? Se numeste educatie. A intelege ceva si a trage o concluzie in baza a ceea ce ai inteles este exact procesul educativ prin care stricam generatie dupa generatie. Dam de spiritualitate, alta informatie, dar prelucrata in acelasi mod. Tot ceea ce stii creeaza limitele pe care le ai. Unii trec prin pereti, tu dai cu capul. Diferenta consta in modul in care te raportezi la perete – stii ca e perete? Stii ce proprietati are? Felicitari din nou, de aia nu treci prin el, pentru ca stii.
Lucrurile sunt al naibii de la fel pentru ca noi suntem al naibii de la fel. Procesam paradigma noua dupa tiparul vechi. Niciun Dumnezeu constient 100% de el insusi nu va incerca vreodata sa inteleaga sau sa stie ceva – el e CREATOR, NU CONSTATATOR. Fiecare ACUM este unic, cu alte particularitati. Nu poti trai cu adevarat in ACUM daca esti prezent cu mintea, cu ancorele/cunoasterea din ACUM-ul anterior. Experienta este vie, nu se raporteaza la trecut, este pentru ca este si atat. Mintea e cea care o judeca, o intelege, trage concluzii, face asemanari si deosebiri, o vede in dualitate. Numai renuntand la pretentia de a intelege si a sti putem intradevar scapa de minte, de tensiunile interne, si putem vedea fiecare ACUM ca fiind exact ceea ce este – UN MOMENT VIU – si ATAT!