De cateva zile imi propun sa scriu despre “crearea de realitati”. Acum sincer, ma vad in pozitia de a-mi reaminti mie si tuturor ca noi efectiv NU AVEM CUM SA INVATAM DESPRE CREAREA PROPRIEI “REALITATI”, DAT FIIND CA TOT CE AM EXPERIMENTAT VREODATA A FOST DEJA CREATIA NOASTRA. Nu putem invata ceva ce facem deja, putem deveni doar constienti de CUM O FACEM. Bineinteles, ca intotdeauna, principalul profesor este experienta, cu conditia sa avem ochii larg deschisi. Iar aici vom deschide ochii pentru a ne vedea pe noi insine cum deja abordam Legile Creatiei, cum ne raportam la iluzie, ce tipare si credinte avem, cum functionam in general si mai ales ce avem de constientizat din toate acestea. Experienta ne ajuta sa ne cunoastem mai bine, sa ne vedem, sa ne recunoastem, prin urmare intotdeauna, indiferent de cum arata, ea isi face menirea. Astfel, nu exista experiente bune sau proaste, exista numai experiente al caror scop l-am descoperit si experiente al caror scop urmeaza sa fie descoperit. Intotdeauna, dar INTOTDEAUNA, in experienta ne vom intalni cu noi insine, va fi DOAR DESPRE NOI, indiferent de cati de ceilalti par a mai fi acolo. Dintr-o experienta comuna fiecare extrage PROPRIA LUI VERSIUNE despre acea experienta, in conformitate cu ceea ce el/ea este, si astfel, pozitionandu-se subiectiv, nu se poate vedea decat pe sine acolo, muland toata aparenta “realitate” dupa CREDINTELE proprii. Desi aparent experimentam o “realitate” comuna, fiecare traieste propria lui versiune a acesteia. Numai intelegand rolul experientei vom putea s-o vedem, s-o intelegem si s-o surclasam. Faptul ca suntem atat de ahtiati dupa ideea de creare constienta de “realitati” ne arunca in iluzia faptului ca inca nu o cream, ca ceea ce experimentam nu ne serveste, ca ar fi trebuit sa fie altcumva si trebuie neaparat ajustata. ORICE EXPERIENTA AVEM ESTE EXACT EXPERIENTA DE CARE AVEAM NEVOIE pentru a merge mai in adancurile noastre, mai in profunzime, mai inspre constientizare. Suntem dispusi sa acordam timp si resurse infinite ca sa aflam cum sa parasim un punct experiential, cand de fapt ar trebui sa ne bucuram maxim de acea experienta, sa ne-o asumam pe deplin, s-o intorcem pe toate partile, pana ce isi reveleaza toate secretele. Ce rost ar avea sa scapam de ea inainte s-o intelegem si sa lasam acea intelegere sa ne imbogateasca? De cele mai multe ori alergam dupa vise ale altora, pe care le copiem cu drag ca fiind reteta magica a unei vieti fabuloase – cred ca nu-i nevoie sa povestesc nimanui despre conceptul mental si pur omenesc al ABUNDENTEI, goana dupa aur a majoritatii celor ce se afla pe un drum al constientizarii. Niciodata poate nu ne-am oprit sa ne gandim ca din iluzia asta numita “VIATA MEA” nu plecam decat cu experienta. Sa fi venit oare pentru experienta? Si atunci de ce ne-am limita numai la una, confortabila, SIGURA, cand am putea avea o varietate imensa de experiente, am putea trai in fel si chip, ne-am putea vedea din diferite unghiuri si ne-am putea distra copios oglindindu-ne? In mintea noastra, conditionata la fel, arata cam asa: am nevoie de siguranta materiala si sunt dispus sa ma oglindesc in cat mai multe fiinte care ma adora. Asa, si? Multitudinea de fiinte nu inseamna diversitate daca toate sunt pozitionate la fel. Printr-o astfel de gandire noi ne inchidem in fata infinitatii de posibilitati, devenim niste chestii mici cu pretentii mari si ni se pare noua ca am dat peste carul cu aur cand am auzit ca suntem Dumnezei Creatori, ca am fost iluminati dintotdeauna si pentru totdeauna, si nici nu ar putea fi altfel. DA, CA POTENTIAL! Spiritul adora orice experienta si se imbogateste din diversitatea de moduri in care poate fi abordata viata, personalitatea/mintea vrea siguranta si o experienta anume. Cand pornesti la drum cu un concept despre ceea ce crezi ca ar trebui sa fie viata ta si ai face orice pentru visul tau cam cu care instanta crezi tu ca te identifici? Te mira de ce nu-ti iese? Ti-a iesit altceva in cale, o experienta menita sa te imbogateasca, de care fugi ca dracul de tamaie pentru ca nu intra in limitele visului mintii/personalitatii tale. Ne jucam de-a Dumnezei Creatori? Poate ar fi cazul sa devenim constienti intai, sa ne trezim si sa realizam ca orice traim nu face decat sa ne serveasca in moduri cu mult peste capacitatea mintii limitate de intelegere, sa ne mutam in acea instanta care este iluminata deja, sa devenim constienti de magia propriilor noastre creatii si de modurile absolut fabuloase in care SUNTEM DEJA SERVITI. Acest punct pana cand nu este integrat pe deplin, pana cand nu ne capatam BUCURIA EXPERIENTIALA, ACEA BUCURIE DE A FI IN EXPERIENTA (ORICE EXPERIENTA!!!), nu vom urca niciodata mai sus, inspre niste viziuni mai inalte de unde lucrurile ar putea arata si altfel. Majoritatea stam poticniti in cate un punct experiential pe care nu-l intelegem, il respingem, si cautam ca disperatii sa-l cosmetizam cumva, sa-l ocolim, sa-l schimbam, fara ca macar sa banuim ca SUNTEM INTOTDEAUNA FIX ACOLO UNDE TREBUIA SA FIM, nu este nicio greseala,si sa ne asumam pe deplin experienta, sa ne imbogatim cu ea, sa-i prindem gustul si sa-i ascultam taina. TOTUL SE INTAMPLA CU UN MOTIV, si din pacate motivul si scopul nu este niciodata cum sa ajungi alergator de performanta din fata experientei. Nici nu are experienta zeci de mii de motive ascunse ce trebuiesc cautate - daca ajungem la bucuria experientei, cea autentica, in acea stare, in acea vibratie, totul va fi revelat de la sine. N-ar fi cazul sa aruncam o experienta la gunoi inainte sa-i vedem VALOAREA (valoare este intrinseca, cea data de minte este o eticheta goala).
Doar in VIBRATIA Bucuriei Totale Experientiale ne vom revela, in totala noastra acceptare a tot si toate EXACT ASA CUM SUNT, fara niciun fel de pozitionari personale, intelegand si integrand pe deplin TOTALITATEA A CEEA CE NOI SUNTEM. Acolo apare iluminarea si doar odata cu ea vom putea descoperi sensul propriei existente si ne vom aminti ce ne-a facut sa ne dorim sa fim aici, ce experienta minunata am venit sa avem! SI ASA SI ESTE!