23. Clubul NEBUNILOR

Aici o sa invatam cum sa innebunim. Complet, de tot si iremediabil. Nu de alta, dar ideea asta a noastra stramba de societate, in dorinta ei absoluta de conformism… pardon, sanatate, a produs mai multa nebunie decat ne puteam imagina. Oriunde te uiti domneste legea irationalului, lipsei de bun simt si a puterii de impunere. Cine oare poate imparti lumea intre normali si nebuni? Daca pornim de la ideea ca normalitatea este data de ceea ce este general acceptat, poate ar fi bine sa ne uitam in jur cati traiesc sub imperiul fricilor. Om vorbi noi la misto despre un univers mental si creatia constienta, dar noi inca nu am depasit creatia din frica. Incercam cu chiu cu vai sa ne indesam Sinele in niste reguli strambe cu valoare de lege. Asta in conditiile in care legea suprema pe planeta asta este obedienta. In fata a ce? A cui? Nimeni nu-si asuma, dar toti respecta… cica asa scrie la monitor/hipnoza… Stiti voi, colectia aia de ganduri de-ti ingheata gandul cand o citesti numita monitorul oficial. Oare la caterinca i-or fi zis asa? In traducere libera – niste noi total neasumati si ascunsi dupa lege cica dam sfoara prin tara ca asta dorim sa sadim in constiintele voastre si mai putin asumate ca ale noastre. Din ciclul sa ne aberam in voie. Oare chiar o fi nevoie? Ei bine, cum ideea asta de conformism… pardon, sanatate, mi-a ramas mica… cum sentimentul de normal e o notiune vaga… si cum CREDINTA mea aia mai noua, de pe care doar ce am sters praful fiind proaspat scoasa de la naftalina, e ca “Nebun sa fii, noroc ca esti!”, aici vom trata SANATATEA NEBUNIEI! Nu de alta, dar nebunia sanatatii este atat de evidenta ca nu mai are niciun rost sa mai fie expusa.

Stateam si ma gandeam, cu drag, ca asa imi e mie drag de toate aberatiile, la ce ne facem unii altora cand discutam despre pretinsa “realitate”. Stiti voi, aia subiectiva, in care fiecare in povestea mintii lui crede ca… si se pozitioneaza ca… si are impresii despre… bla bla. Nu de alta, dar suntem asi la teorie si lasi la aplicatie. Tot picam si ne mai si intrebam de ce… de parca n-ar fi atat de evident incat si noi s-o stim. Revenind la “realitate”… Cati dintre voi incearca sa ramana cu picioarele pe pamant? Sa nu-si ia zborul? Si cati dintre voi nu incearca sa-i ajute si pe bietii din jur sa nu zboare? Stiti ce ador eu la “realitatea” asta? Eu sunt in lanturile mintii mele si ti le imprumut cu drag si tie pentru a putea fi colegi in celula vietii. Bai ce chestie. Stiti ce nume poarta, nu? Prietenie. Nu vrei sa fii prietenul meu si sa ne cladim vietile in jurul acelorasi aberatii? NU! Sa fie la tine acolo, poarta-le sanatos si imparte-le cu cine vrei tu. Eu am aberatiile mele de adus in MANIFEST-STARE si te rog sa nu ma deranjezi in timp ce lucrez la a ma (re)CREA de la zero si a-mi construi o viata pentru care tu ma vei judeca inca de pe acum. Da-te un pic mai incolo, am nevoie de spatiu excedentar pentru noile credinte si imensele aripi. Stiu ca nu-ti place, ai dreptul. Dar cum am zis, sa fie la tine acolo. Simti tu ca mori ca zbor eu? Moarte lenta… nu de alta, dar e pacat sa imi pierzi evolutia. Poate in ultima secunda te razgandesti si decizi sa mi te alaturi. Bun venit in clubul nebunilor!

Acum, ca tot avem club… viza de intrare este constienta faptului ca sunt creator. Creez in baza credintelor mele atat ceea ce EU SUNT, cat si ceea ce eu experimentez. Ba mai mult, cum VIBRATIA FACE LEGEA, daca credintele mele sunt mai in ADEVAR decat ale tale (notiune abstracta pentru tine, nu-ti bate capul), e foarte foarte extrem de probabil sa te influentez fara ca macar sa stii. Sau poate stii, ca doar si tu stii adevarul ala de-l tot negi, altfel de ce mi-ai lua gatul? Bineinteles, asa in subtil, in timp ce-ti rozi unghiile ca-mi permit sa fiu altfel si arunci cu pietre de invidie fara sa-ti dai seama ca ce-mi negi mie iti negi tie de fapt. Ah, daca nu ti-ai nega ADEVARUL… Dar poti tu oare?

REALITATEA ESTE CA NU EXISTA NICIO REALITATE!

S-a auzit pana in fund de club? Daca tot o punem de nebunie, hai s-o facem totala, ca de jumatati de masura e plina lumea si vedem si noi cate “miracole” a nascut asta. O lume in care toti sunt si intelepti si total neasumati in acelasi timp. Rar vezi un nebun sanatos cap coada. Nebunie cu lingurita e lapte praf si nu se cade cand ai vaca in curte. Ce, ti-e lene s-o mulgi? AFARA DIN CLUB! Mergi de te vindeca de ce zic eu aici. Ai nevoie mare. Si nu uita sa dai cu pietre ca sa fie evident care-i ala nebun. In visul mintii tale… EVIDENT EU! Amin.

Revenind in clubul nostru, ca doar pe ala il aducem in MANIFEST-STARE aici, va trebui sa renuntam la ideea asta aberanta de “realitate”. Va trebui sa ne trezim din vise, pardon, din sanatate, si sa trecem la nebunia completa a faptului ca UNIVERSUL CHIAR ESTE MENTAL! Sa nu mai dam cu subsemnatul la toate aberatiile pe care le plimbam din gura in gura si din constiinta in constiinta cu valoare absoluta de “asa stau lucrurile si n-ai ce face”, chipurile exista “realitate”. Oare cat ne va tine “sanatatea” asta cu “lumea obiectiva” in care toti traim? Hai sa fim complet nebuni si absolut constienti ca totul este doar o aberatie ce are incorporata o singura intrebare: pui sau nu pui botul? Pune-l tu si pentru mine, sub botul meu stau destule aberatii ca sa mai incapa si ale tale. Sa fie la tine acolo. Este extrem de important pentru un nebun veritabil sa se rupa de povestile sanatatii si sa mearga in nebunia maxima. Care este aia? Puterea mea creatoare si energia vietii mele merge TOATA in propriile-mi aberatii!!! Nu de alta, dar ale voastre nu m-au satisfacut nicicum si acum sufar de insatisfactie pe toate planurile… Logica mea si-a dat demisia… Bunul simt a plecat in vacanta… Viata si-a pierdut farmecul… Nu-mi sta bine in blana de oaie conforma, nu se asorteaza cu CEEA CE EU STIU CA SUNT! Am innebunit? SPER, spre binele meu, ca de-al vostru aveti voi grija. De acum inainte, capul meu va servi EXCLUSIV ideilor mele creatoare, mintea mea va pazi poarta constiintei de gandurile altora ce dau navala si am decis sa ma bucur TOTAL de constiinta faptului ca eu si lumea mea una suntem, oglindindu-ma in ea cu tupeul caracteristic celui mai mare nebun posibil, total nepasatoare de “sanatatile” multimii.

Noua mea cooperare cu restul se poate reduce simplist la: n-ai loc de mine? Impusca-ma! Nu esti in stare? Da-te la o parte, nu tin toti lasii in fata ochilor mei, doamne fereste sa ma imbolnavesc de lasitatea lor. UNDE ITI DUCI ATENTIA ACOLO ESTI! In fata ochilor mei nu-mi pot derula decat propria nebunie, altfel cum sa ma asigur ca nu-mi scapa printre degete? Cu draga inima, totusi, ma deschid in fata tuturor nebunilor care sufera de aceeasi nebunie si ASUMATA in acelasi grad ca si a mea, ca IMPREUNA s-o punem de-o lume nebuna, nebuna de tot. Total interzis accesul celor ce “sufera” de sanatate.

Nebunie sa fie, AM ZIS! SI ASA SI ESTE!