Column A.

Original text.

La promoción de la democracia, también llamada asistencia democrática,[1]​ es un conjunto de políticas exteriores implantadas por algunos estados para promover la democracia liberal[nota 1]​ en otros estados. Las políticas de promoción de la democracia incluyen la redacción de constituciones, asistencia y observación electoral, reforma de cuerpos judiciales, la promoción del rol de la ley, entrenamiento policial y militar, promover fortalecimiento de la seguridad interna, reforzar los sindicatos y asistir a los medios de comunicación.[1]​ El máximo exponente de estas políticas es Estados Unidos, con su primer auge a partir de los años 1980.[1]

Column B.

Machine translation.

Promovarea democrației, numită și asistență pentru democrație,[1]​ este un set de politici externe implementate de unele state pentru a promova democrația liberală[nota 1]​ în alte state. Politicile de promovare a democrației includ elaborarea constituției, asistența și observarea electorală, reforma judiciară, promovarea rolului legii, pregătirea polițienească și militară, promovarea securității interne, întărirea sindicatelor și asistarea presei.[1] Cel mai mare exponent al acestor politici este Statele Unite, primul său boom a început în anii 1980.[1]

Column Z.

Ayord translation.

Promovarea democrației, numită și asistență pentru democrație,[1]​ reprezinta un ansamblu de politici externe implementate de unele state pentru a promova în alte state democrația liberală[nota 1]​​. Politicile de promovare a democrației includ redactarea de constituții, asistența și observarea electorală, reforma corpurilor judiciare, promovarea rolului legii, antrenarea/pregătirea polițienească și militară, promovarea întăriririi securității interne, întărirea sindicatelor și asistenta acordata presei.[1] Cel mai mare exponent al acestor politici este Statele Unite, cu primul său boom de pe la începutul anilor 1980.[1]

Índice

1 Historia

1.1 Antecedentes (años 1950 a 1970)

1.2 A partir de la administración Reagan (años 1980)

1.3 El colapso de la Unión Soviética (años 1990)

2 Controversias

2.1 Doble rasero

2.2 Injerencia externa

3 Véase también

4 Notas

5 Referencias

6 Bibliografía

Index 

1 Povestea 

1.1 Context (anii 1950-1970) 

1.2 De la administrația Reagan (anii 1980) 

1.3 Prăbușirea Uniunii Sovietice (anii 1990) 

2 Controverse 

2.1 Standarde duble 

2.2 Interferențe externe 

3 Vezi și 

4 Note 

5 Referințe 

6 Bibliografie

Index 

1 Istoria 

1.1 Context (anii 1950-1970) 

1.2 Începând de la administrația Reagan (anii 1980) 

1.3 Prăbușirea Uniunii Sovietice (anii 1990) 

2 Controverse 

2.1 Dublu standard

2.2 Ingerințe externe 

3 Vezi și 

4 Note 

5 Referințe 

6 Bibliografie

Historia

Antecedentes (años 1950 a 1970)

Tras la Segunda Guerra Mundial, en los años 1950, se dieron los primeros intentos de crear programas de desarrollo político en Estados Unidos, con varias proposiciones de leyes para crear una «Academia de la Libertad» para apoyar el desarrollo de partidos políticos en el tercer mundo. Sin embargo, todas ellas serían rechazadas y los intentos cesarían hasta mediados de los años 1960.[2]​

En los años 1960 el anticomunismo dominaba la política exterior de Estados Unidos, compitiendo con la Unión Soviética en múltiples frentes para ganar la lealtad del mayor número posible de países en vías de desarrollo.[3]​ La administración Kennedy enfocaba la ayuda exterior a la teoría de la modernización, según la cual, promover el desarrollo económico en otros países llevaría gradualmente a un sistema económico, político y social similar al estadounidense.[3]​ 

Povestea

Context istoric (anii 1950-1970) 

După cel de-al Doilea Război Mondial, în anii 1950, primele încercări de a crea programe de dezvoltare politică au avut loc în Statele Unite, cu câteva proiecte de lege propuse pentru crearea unei „Academiei Libertății” care să susțină dezvoltarea partidelor politice din lumea în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, toate aveau să fie respinse și încercările aveau să înceteze până la mijlocul anilor 1960.[2]

Până în anii 1960, anticomunismul domina politica externă a SUA, întrucât Statele Unite au concurat cu Uniunea Sovietică pe mai multe fronturi pentru a câștiga loialitatea cât mai multor țări în curs de dezvoltare.[3] Administrația Kennedy a concentrat ajutorul extern pe teoria modernizării, care susținea că promovarea dezvoltării economice în alte țări va duce treptat la un sistem economic, politic și social similar cu cel al Statelor Unite.[3] 

Istoria (contextul)

Context istoric (anii 1950-1970) 

După cel de-al Doilea Război Mondial, în anii 1950, au avut loc  în Statele Unite primele încercări de a crea programe de dezvoltare politică, cu diverse proiecte de lege propuse pentru crearea unei „Academii a Libertății” care să susțină dezvoltarea partidelor politice din lumea a treia. Fara indoiala, toate acestea aveau să fie respinse și încercările aveau să înceteze până pe la mijlocul anilor 1960.[2]

Prin anii 1960, anticomunismul domina politica externă a SUA, Statele Unite  concurand cu Uniunea Sovietică pe mai multe fronturi/planuri pentru a câștiga loialitatea cât mai multora dintre țările aflate în curs de dezvoltare.[3]​  Administrația Kennedy a concentrat ajutorul extern pe teoria modernizării, care susținea că promovarea dezvoltării economice în alte țări va duce treptat la un sistem economic, politic și social similar cu cel al Statelor Unite.[3] 

No obstante, el desarrollo de las instituciones democráticas no era un objetivo directo.[4]​ Tras el triunfo de la revolución cubana en 1959, Estados Unidos aplicó ampliamente tipo de programas de ayuda en América Latina para contrarrestar la influencia de la Unión Soviética en el continente.[5]​ La Alianza para el Progreso fue la principal iniciativa del gobierno estadounidense para la ayuda exterior en América Latina.[6]​

El fortalecimiento de los sindicatos también comenzó a tener importancia en la política de ayuda de Estados Unidos durante los años 1960. La principal central sindical estadounidense, AFL-CIO, trabajó con el apoyo de la Agencia Central de Inteligencia (CIA) en todos los países en los que tenía presencia para minar la influencia de los sindicatos de izquierdas.[7]​

A mediados de los años 1960, algunos políticos y académicos empezaron a cuestionar la política de ayuda exterior, calificándola de inefectiva.[6]​ 

Cu toate acestea, dezvoltarea instituțiilor democratice nu a fost un scop direct.[4] După triumful Revoluției cubaneze din 1959, Statele Unite au implementat pe scară largă programe de ajutor în America Latină pentru a contracara influența Uniunii Sovietice pe continent.[5] Alianța pentru Progres a fost principala inițiativă de ajutor extern a guvernului SUA în America Latină.[6]

Construirea uniunii a devenit, de asemenea, un factor în politica de ajutor a SUA în anii 1960. Principala federație sindicală din SUA, AFL-CIO, a lucrat cu sprijinul Agenției Centrale de Informații (CIA) în fiecare țară în care a avut o prezență pentru a submina influența sindicatelor de stânga.[7]

Pe la mijlocul anilor 1960, unii politicieni și academicieni au început să pună sub semnul întrebării politica de ajutor extern, numind-o ineficientă.[6] 

Cu toate acestea, dezvoltarea instituțiilor democratice nu a fost un scop direct.[4] După triumful Revoluției cubaneze din 1959, Statele Unite au implementat pe scară largă programe de ajutor în America Latină pentru a contracara influența Uniunii Sovietice pe continent.[5] Alianța pentru Progres a fost principala inițiativă de ajutor extern a guvernului SUA în America Latină.[6]

Construirea uniunii a devenit, de asemenea, un factor în politica de ajutor a SUA în anii 1960. Principala federație sindicală din SUA, AFL-CIO, a lucrat cu sprijinul Agenției Centrale de Informații (CIA) în fiecare țară în care a avut o prezență pentru a submina influența sindicatelor de stânga.[7]

Pe la mijlocul anilor 1960, unii politicieni și academicieni au început să pună sub semnul întrebării politica de ajutor extern, numind-o ineficientă.[6] 

En este contexto se reformó la Foreign Assistance Act, añadiendo el Título IX, con un mandato para que la Agencia de los Estados Unidos para el Desarrollo Internacional (USAID) crease programas para el desarrollo de instituciones políticas en los países objetivo.[8]​ La aplicación del Título IX conllevó multitud de proyectos de investigación por parte de USAID.[8]​ La USAID creó iniciativas para desarrollar el gobierno local y programas de educación cívica.[7]​

A pesar de la aprobación del Título IX y el nuevo papel de la USAID, durante los años 1960 y primera mitad de los 1970, la promoción de la democracia todavía no jugaba un papel significativo en la política exterior estadounidense. Por un lado, no existía una asignación de fondos específica para estos programas, y por otro lado, la USAID, como organización de ayuda al desarrollo económico, evitaba la intervención política directa.[9]​

În acest context, Actul de Asistență Externă a fost modificat, adăugând Titlul IX, cu mandat pentru Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) să creeze programe pentru dezvoltarea instituțiilor politice în țările țintă.[8] Implementarea Titlului IX a condus la o multitudine de proiecte de cercetare ale USAID.[8] USAID a creat inițiative pentru dezvoltarea guvernului local și a programelor de educație civică.[7]

În ciuda adoptării Titlului IX și a noului rol al USAID, promovarea democrației încă nu a jucat un rol semnificativ în politica externă a SUA în anii 1960 și începutul anilor 1970. Pe de o parte, nu a existat o alocare specifică de fonduri pentru aceste programe, iar pe de altă parte, USAID, ca organizație de ajutor pentru dezvoltare economică, a evitat intervenția politică directă.[9]

În acest context, Actul de Asistență Externă a fost modificat, adăugând Titlul IX, cu mandat pentru Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) să creeze programe pentru dezvoltarea instituțiilor politice în țările țintă.[8] Implementarea Titlului IX a condus la o multitudine de proiecte de cercetare ale USAID.[8] USAID a creat inițiative pentru dezvoltarea guvernului local și a programelor de educație civică.[7]

În ciuda adoptării Titlului IX și a noului rol al USAID, promovarea democrației încă nu a jucat un rol semnificativ în politica externă a SUA în anii 1960 și începutul anilor 1970. Pe de o parte, nu a existat o alocare specifică de fonduri pentru aceste programe, iar pe de altă parte, USAID, ca organizație de ajutor pentru dezvoltare economică, a evitat intervenția politică directă.[9]

En 1967, Dante Fascell, miembro demócrata de la Cámara de Representantes de los Estados Unidos, propuso la creación de un "Instituto de Asuntos Internacionales", aunque esta fue rechazada. El mismo año el presidente Johnson creó la Comisión Katzenback, que recomendó la creación por parte del gobierno de «mecanismos público-privados para proveer abiertamente fondos públicos a actividades en el extranjero de organizaciones que sean declaradas merecedoras, por el interés nacional, de apoyo público.» [10]​ A principios de los años 1970, la indignación pública contra la guerra de Vietnam, las actividades de la Agencia Central de Inteligencia (CIA) y el escándalo Watergate retrasarían esta iniciativa durante el resto de la década.[11]

În 1967, Dante Fascell, un membru democrat al Camerei Reprezentanților Statelor Unite, a propus crearea unui „Institut pentru Afaceri Internaționale”, dar acesta a fost respins. În același an, președintele Johnson a creat Comisia Katzenback, care a recomandat guvernului să stabilească „mecanisme public-privat pentru a oferi în mod deschis fonduri publice pentru activitățile de peste mări ale organizațiilor determinate, în interes național, să fie demne de sprijin public”. [10] Până la începutul anilor 1970, indignarea publică față de războiul din Vietnam, activitățile Agenției Centrale de Informații (CIA) și scandalul Watergate ar întârzia această inițiativă pentru restul deceniului.[11]

În 1967, Dante Fascell, un membru democrat al Camerei Reprezentanților Statelor Unite, a propus crearea unui „Institut pentru Afaceri Internaționale”, dar acesta a fost respins. În același an, președintele Johnson a creat Comisia Katzenback, care a recomandat guvernului să stabilească „mecanisme public-privat pentru a oferi în mod deschis fonduri publice pentru activitățile de peste mări ale organizațiilor determinate, în interes național, să fie demne de sprijin public”. [10] Până la începutul anilor 1970, indignarea publică față de războiul din Vietnam, activitățile Agenției Centrale de Informații (CIA) și scandalul Watergate ar întârzia această inițiativă pentru restul deceniului.[11]