Gangliogliomele(GG) sunt cele mai frecvente neoplasme care determină crize epileptice focale recurente, Blumcke, 2002 (aproximativ 40%), inclusiv determină epilepsie farmacorezisitentă. GG poate apărea în orice parte a sistemului nervos central, iar lobul temporal este cea mai frecventă locație, urmată de lobul frontal, nervul optic, măduva spinării, trunchiul cerebral, cerebelul și glanda pineală.Cea mai frecventă manifestare clinică este epilepsia de lob temporal, probabil din motivul implicării frecvente a acestei zone, pîna la 70%, în special la persoanele tinere - aprox. 22 ani, dar poate varia de la 8 luni -68 ani). Mecanisme implicate în epileptogeneză, se presupune, hiperexpresia enzimelor implicate în producerea neurotransmițătorilor, up-regulation a receptorilor neurotransmițătorilor, creșterea neuropeptidelor și proteinelor legate de Ca2+. În cazuri foarte rare, (aprox. 5%) pot să prezinte caracteristici histologice de malignititate devenind agresive, grad III de malignitate OMS, și se numesc gangliogliom anaplastic. Imagistic se manifestă prin: CT cerebral - proces expansiv - masă nespecifică izo sau hipodensă, se asociată frecvent calcificări ~ 35%, modelare osoasă sau subțierea osului în imediată apropiere a tumorii; Contrastare în aprox. 50% din cazuri, cu implicarea componentului solid).IRM cerebral - de obicei, componentul solid este hipointens în T1p și hiperintens în T2p + semnal variabil generat de componentul chistic dependent de conținut ( cantitatea de conținut proteic sau produse sanguine); Edemul peritumoral se determină foarte rar. În secvențele T2* (GE/SWI) depunerele de calciu - pierderea semnalului (hipointens).