Ce este Epilepsia?

Epilepsia în cifre

65 milioane de persoane în întreaga lume suferă de epilepsie

16 din 100,000 de persoane în Moldova sunt depistate anual cu epilepsie

1/3 din persoanele cu epilepsie suferă de crize epileptice necontrolate cu medicamente

la 6 din 10 persoane cu epilepsie nu li se depistează o cauză anumită

Ce este Epilepsia?


Epilepsia este o patologie cu o mie de fețe și nu cuprinde doar o singură patologie în sine, ci un grup de „epilepsii” cu un singur lucru în comun: tendința de a dezvolta crize epileptice în absența factorilor declanșatori cunoscuți în mod repetat. Criza epileptică și epilepsia nu sunt identice.

Criza epileptică reprezintă apariția tranzitorie a semnelor și simptomelor neurologice datorate unei activități neuronale excesive și sincrone și poate reprezenta simptomul și unei afecțiuni generale, metabolice, locale neurologice non-epileptice. Epilepsia este, de obicei, diagnosticată numai după ce o persoană a avut mai mult de o criză convulsivă neprovocată și trebuie să ținem cont că nu toate crizele se datorează epilepsiei. Alte afecțiuni care pot arăta ca epilepsia includ leșinul (sincopa) sau scăderea glicemiei la unele persoane tratate pentru diabet.

Oricine poate dezvolta epilepsie, în orice moment al vieții. Se întâmplă la oameni de toate vârstele, rasele și clasele sociale. Epilepsia este mai frecvent diagnosticată la copii și la persoanele de peste 65 de ani.


Conform Ligii Internaționale de Combatere a Epilepsiei definiția epilepsiei reevaluată în 2014 presupune „ patologie neurologică caracterizată prin predispoziția persistentă de a genera crize epileptice și rezultatul consecințele lor neurobiologice, cognitive, psihologice și sociale asociate.”

O persoană este considerată că suferă de epilepsie dacă îndeplinește următoarele criterii:

1. cel puțin două crize convulsive neprovocate sau reflexe la un interval de cel puțin 24 ore

2. o criză neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate a riscului de recurență a crizelor de cel puțin 60%, după 2 crize neprovocate în următorii 10 ani.

3. diagnosticul unui sindrom epileptic

Epilepsia este considerată rezolvată, dacă persoana a avut un sindrom epileptic dependent de vârstă, iar la moment prezintă o vârstă mult peste pentru sindromul dat sau dacă persoana nu dezvoltă crize epileptice ultimii 10 ani, și fără medicație de cel puțin 5 ani.

Cum funcționează creierul nostru?

Creierul nostru este compus din neuroni și prelungirile acestora. Corpurile neuronilor sunt aliniate unul lângă celalalt și formează materia cenușie a sistemului nervos central sau cortexul, iar extensiile lungi numite axoni creează materia alba a creierului. În cortex, neuronii comunică unul cu celălalt pentru a transmite informații și pentru a realiza acțiuni conștiente (precum mișcarea unui braț). Comunicarea între neuroni se produce la nivel chimic și la nivel electric. Activitatea electrică tipică ce are loc în axoni ajunge la corpul celulelor din cortex, iar acestea eliberează un compus chimic (un “neurotransmițător”) care este recunoscut de către un neuron vecin care va trimite din nou un semnal electric de-a lungul axonului. Neurotransmițătorii din creier pot avea caracteristici excitatoare (precum glutamatul) sau inhibitoare (precum GABA).

Cum apare Epilepsia?

Epilepsia este o boala care își are originea în cortexul cerebral, în asa-numita “materie cenușie”, care face parte din sistemul nervos central. Apariția epilepsiei este caracterizată de existenta dezechilibrului intre inhibiție și excitație, ceea ce conduce la afectarea cortexului, care va deveni astfel hiperexcitabil și va avea o activitate electrică necontrolată. Crizele epileptice se pot manifesta prin simptome în diferite părți ale corpului. Impactul crizelor asupra vieții persoanei ce suferă de epilepsie este dependent de localizarea în creier, cum se propagă criza în creier și de durata crizei. De cele mai multe ori persoanele cu epilepsie se confruntă cu dificultăți la serviciu, și în viața de zi cu zi.

Care este cauza epilepsiei?

În creierul nostru milioane de celule nervoase transmit mesaje prin semnale electrice unul altuia. În timpul unei crize epileptice, aceste semnale electrice sunt perturbate, iar acest lucru afectează modul în care ne simțim sau ce facem în timp ce criza se produce. Uneori există o cauză clară a convulsiilor, de exemplu, dacă cineva are leziuni ale creierului de la o naștere dificilă, o infecție cum ar fi meningita, un accident vascular cerebral sau un traumatism cranian. Alteori, cauza este necunoscută și atunci se presupune originea genetică a epilepsiei. Acest lucru este uneori moștenit de la unul sau ambii părinți, dar, în unele cazuri, poate fi de la o schimbare care se întâmplă numai în genele proprii ale persoanei. Deci, chiar dacă cineva are o tendință genetică de a avea convulsii, în multe cazuri epilepsia nu este moștenită. Medicul sau neurologul dvs. vă pot spune ce a cauzat epilepsia, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Cercetările continuă să înțeleagă mai multe despre motivul pentru care se întâmplă convulsii la unii oameni și nu la alții.

Cum stabilim diagnosticul de epilepsie ?

Stabilirea diagnosticului de epilepsie este unul de durată și sunt necesare mai multe tipuri de investigații pentru a putea aprecia tipul de crize, localizarea crizelor și asocierea altor patologii concomitente. O persoană este considerată că suferă de epilepsie dacă îndeplinește următoarele criterii:

  • cel puțin două crize convulsive neprovocate sau reflexe la un interval de cel puțin 24 ore
  • o criză neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate a riscului de recurență a crizelor de cel puțin 60%, după 2 crize neprovocate în următorii 10 ani.
  • diagnosticul unui sindrom epileptic.

Printre metodele de investigare în epilepsie cele mai utile sunt Electroencefalografia (EEG) standard sau EEG monitorizare de lungă durată, Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) 1,5 Tesla sau RMN 3 Tesla, RMN Spectroscopie, RMN Protocolul Epilepsiei.

Cum tratăm epilepsia?

Stabilirea diagnosticului de epilepsie nu este același lucru cu decizia de a trata. Unele crize sunt minore și nu necesită tratament; unii pacienți aleg să evite efectele secundare ale medicamentelor. Uneori, informațiile prezentate de pacient sunt incomplete; de exemplu, este posibil ca o posibilă criză să nu fi fost observată. În aceste condiții deciziile de tratament sunt individualizate și tot timpul trebuie să fie luate de un medic specialist în epilepsie (epileptolog).