Investigații în epilepsie
Aproximativ o treime dintre pacienții cu epilepsie focală sunt farmacorezistenți, (definită ca eșecul a 2 medicamente antiepileptice corect selectate și în doze terapeutice) și nu poate fi obținută libertatea de crize.
Chirurgia epilepsiei are ca scop îndepărtarea zonei epileptogene, cât mai complet, evitînd totodată deficitele neurologice (Seeck și colab., 2010), iar rezultatele chirurgicale în controlul crizelorajung de la 60 până la 90% la pacienții cu epilepsia lobului temporal (TLE) și 40% până la 60% în epilepsia lobului extratemporal (ETLE) (Tellez-Zenteno și colab., 2005).
La realizarea chirurgiei epilepsiei, neuroimageria joacă un rol pivotal în scopul definirii leziunilor structurale și, în același timp, evaluarea relațiilor dintre leziune și zonele cerebrale funcționale, cum ar fi zona motorie, limbajului și memoriei.
Șansa de a fi considerat candidat pentru intervenție chirurgicală în epilepsie crește semnificativ, atunci când, se identifică un substrat structural prin neuroimagisitcă (Stylianou P et al., 2015).
Practicarea noilor modalități de imagistică (IRM, fIRM, PET, SPECT) și tehnicilor speciale de analiză, și corelarea leziunilor structurale cu modificările electrofiziologice neinvazive (EEG standard de suprafață),reduce necesitatea utilizării metodelor invazive electroencefalografice (Electrocorticografie invazivă) în identificarea zonei epileptogene.
Progresele recente, la nivel mondial, în neuroimagistică, cum ar fi IRM morfometrie, DTI (Diffusion Tensor Imaging), MRS (Magnetic ResonanceSpectroscopy) / MRSI (MRS Imaging), EEG-fMRI, EEG / ESI (Electronic SourceImaging) și MEG (Magnetoencefalografie) / MSI (Magnetic SourceImaging) au îmbunătățit selecția pacientului și luarea deciziilor chirurgicale (Whiting și colab., 2006).
Elaborarea standardelor și protocoalelor de aplicare a neuroimagisticii în epilepsie conform recomandărilor internaționale, ajustate pentru Republica Moldova, vor oferi noi perspective în evaluarea prechirugicală a pacienților cu epilepsie și implementarea tehnicilor chirurgicale pentru a obține libertatea de crize cu sporirea calității vieții persoanelor cu epilepsie, drept consecință cu reducerea cheltuielilor privind costurile înalte în tratamentul farmacologic de lungă durată cu 2, 3 sau 4 droguri antiepileptice.
