NORMELE

privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule

și a candidaților pentru obținerea permisului de conducere

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

1. Normele privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere (în continuare – Norme) sînt elaborate în temeiul art. 9 lit. a) din Legea nr. 131-XVI din 7 iunie 2007 privind siguranţa traficului rutier care transpune prevederile Anexei III la Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006, şi au drept scop stabilirea procedurii de examinare medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere.

2. Examinarea medicală urmăreşte determinarea aptitudinilor fizice şi mentale necesare pentru conducerea vehiculului.

3. Examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere se efectuează de autoritatea medicală competentă:

• înainte de instruirea teoretică şi practică pentru obținerea permisului de conducere;
• înainte de instruirea teoretică şi practică pentru obţinerea unei categorii (subcategorii) suplimentare;
• înainte de instruirea teoretică şi practică pentru obţinerea certificatului de atestare profesională a conducătorilor de vehicule;
• la expirarea valabilităţii permisului de conducere şi la întocmirea actelor pentru obţinerea unui permis nou;
• la redobîndirea permisului de conducere, după anularea lui, conform legii;
• la expirarea termenului de valabilitate a adeverinţei medicale obţinute anterior;
• la solicitarea întreprinderilor de transport, cu acordul informat al persoanei;
• la solicitarea motivată a organelor de drept în cadrul urmăririi penale. [Pct.3 modificat prin HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]

4. La efectuarea examenului medical pentru determinarea aptitudinilor fizice şi mentale ale conducătorilor de vehicule şi ale candidaţilor se va ţine cont de următoarea clasificare:

1) grupa 1 – categoriile: AM, A1, A2, A, B1, B;

2) grupa 2 – categoriile: B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, F, H, I (vezi mai jos descrierea categoriilor)

5. Normele minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea vehiculului stabilite pentru conducătorii de vehicule din grupa 2 se aplică şi conducătorilor de vehicule şi candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere din categoria B, care folosesc permisul de conducere în scopuri profesionale (taxi, ambulanţă etc.).

6. Solicitanții unui permis de conducere trebuie să se supună unui examen corespunzător pentru a asigura că au acuitate vizuală necesară pentru conducerea unui vehicul. În examinarea respectivă se acordă o atenție deosebită următoarelor : acuitatea vizuală, cîmpul vizual, capacitataea vizuală în condiții de luminozitate redusă, sensibilitatea la lumină

Secțiunea a 6-a

Afecțiuni neurologice

12. Candidații sau conducătorii de vehicule care suferă de afecțiuni neurologice grave se consideră inapți pentru conducerea vehiculului.

Tulburările neurologice asociate afecţiunilor sau intervenţiilor chirurgicale care afectează sistemul nervos central sau periferic, ce conduc la deficienţe senzoriale sau motorii şi afectează echilibrul şi coordonarea, vor fi luate în considerare în legătură cu efectele lor funcţionale şi riscurile evolutive. În astfel de cazuri, candidaţii sau conducătorii de vehicule se consideră apţi pentru conducerea vehiculului sub rezerva evaluării periodice în cazul riscului de agravare.

Crizele de epilepsie sau alte tulburări subite ale stării de conştiinţă constituie un real pericol pentru siguranţa rutieră dacă apar la o persoană care conduce un vehicul.

Epilepsia este definită ca atare dacă au avut loc două sau mai multe crize de epilepsie la un interval mai mic de cinci ani. O criză de epilepsie provocată este definită ca o criză care are un factor provocator recognoscibil care poate fi evitat.

Este necesară întocmirea unui raport de specialitate în care să se precizeze perioada de interzicere a condusului şi monitorizarea ulterioară necesară.

Este necesar să se identifice sindromul epileptic specific şi tipul de criză pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a capacităţii de a conduce vehicule (inclusiv riscul producerii unor noi crize) şi să se prescrie terapia corespunzătoare.Acestea se efectuează de un neurolog.

1) Grupa 1:

a) Conducătorilor de vehicul cu epilepsie din Grupa 1 trebuie să li se monitorizeze capacitatea de a conduce până când trec cel puțin cinci ani fără nicio criză. Dacă persoana suferă de epilepsie nu poate fi considerată aptă pentru conducerea vehiculului necondiționat. Autoritatea responsabilă de efectuarea examenelor medicale trebuie notificată în acest sens.

b) Crize de epilepsie provocate: Solicitantul care a avut o criză de epilepsie favorizată de un factor provocator recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce, în funcție de avizul neurologic.

c) Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: Solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de șase luni în care nu au mai avut loc crize şi dacă s-a efectuat o evaluare medicală corespunzătoare.

d) Pierderea cunoştinţei: Pierderea cunoştinţei trebuie evaluată în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului.

e) Epilepsie: Conducătorii de vehicul sau candidaţii pot fi declaraţi apţi pentru condus după trecerea unui an în care nu au mai avut loc crize.

f) Crize exclusiv în timpul somnului: Solicitantul sau conducătorul de vehicul care nu a avut crize decât în timpul somnului poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar atacuri sau crize în timpul perioadei de veghe, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de a fi considerat apt pentru conducerea vehiculului.

g) Crize care nu influențează starea de cunoștința sau capacitatea de reacție: Solicitantul sau conducătorul de vehicul care nu a avut alte crize decât cele în privința cărora s-a demonstrat că nu afectează nici starea de cunoștință şi nici capacitatea de reacție poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar orice fel de alte atacuri sau crize, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de a fi considerat apt pentru conducerea vehiculului.

h) Crize provocate de schimbarea sau eliminarea terapiei medicamentoase antiepileptice la recomandarea unui medic: Pacientul poate fi sfătuit să nu conducă timp de șase luni de la încetarea tratamentului. Crizele care apar în timpul schimbării sau eliminării tratamentului medicamentos prescris de medic conduc la interzicerea condusului pentru trei luni dacă se reia tratamentul anterior.

i) După intervenția chirurgicală în scop curativ a se vedea litera e).

2) Grupa 2:

a) Solicitantul nu trebuie să urmeze tratament medicamentos antiepileptic în perioada în care nu trebuie să existe crize. La examenele neurologice amănunţite nu trebuie să se confirme o patologie cerebrală aferentă afecţiunii şi nu trebuie să se înregistreze nicio activitate epileptiformă pe electroencefalogramă (EEG). După un episod acut, trebuie să se facă o EEG şi un examen neurologic corespunzător.

b) Crize de epilepsie provocate: Solicitantul care a avut o criză de epilepsie determinată de un factor recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce, în funcţie de avizul neurologic. După un episod acut, trebuie să se facă o EEG şi un examen neurologic corespunzător. O persoană care prezintă o leziune structurală intracerebrală şi care prezintă un risc mare de apariţie a crizelor nu trebuie să conducă vehicule din Grupa 2 până când riscul de epilepsie scade la cel mult 2% pe an. Examenul de specialitate trebuie efectuat, după caz, în conformitate cu alte secţiuni relevante.

c) Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: Solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de cinci ani în care nu au mai avut loc crize şi în care nu s-a administrat tratament medicamentos, dacă s-a efectuat un examen neurologic corespunzător. Autoritățile de specialitate pot permite conducătorilor de vehicul cu pronostic bun, bazat pe datele de evidenţă medicală, să conducă înaintea încheierii acestei perioade.

d) Pierderea cunoştinţei: Pierderea cunoştinţei trebuie evaluată în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului. Riscul de recurenţă trebuie să fie de cel mult 2 % pe an.

e) Epilepsie: Trebuie să treacă o perioadă de zece ani fără crize şi fără administrarea unui tratament medicamentos antiepileptic. Autorităţile de specialitate pot permite conducătorilor de vehicul cu pronostic bun, bazat pe datele de evidenţă medicală, să conducă înaintea încheierii acestei perioade. Aceasta se aplică şi în cazul „epilepsiei juvenile”.

f) Anumite afecţiuni (de exemplu, malformaţii arterovenoase sau hemoragii intracerebrale) presupun o creștere a riscului de apariție a crizelor, chiar în cazurile în care nu a avut loc nicio criză anterioară. Într-o astfel de situație trebuie efectuat un examen de către o autoritate medicală competentă; riscul de apariție a unei crize trebuie să fie de cel mult 2 % pe an pentru stabilirea aptitudinii de conducere a vehiculului.

12¹. Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv.

1) În sensul prevederilor prezentului punct, sindromul de apnee moderată în somn de tip obstructiv corespunde unui număr de episoade de apnee şi hipopnee pe oră (indice apnee-hipopnee) cuprins între 15 şi 29, iar sindromul de apnee severă în somn de tip obstructiv corespunde unui indice apnee-hipopnee de minimum 30, ambele fiind asociate cu somnolenţă diurnă excesivă.

2) Candidaţii sau conducătorii de vehicul pentru care există suspiciuni de sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv se supun unei consultaţii medicale, pentru obţinerea unui aviz autorizat, înainte de eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere.

3) Candidaţii sau conducătorii de vehicule care prezintă sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv şi care dovedesc că îşi controlează afecţiunea în mod corespunzător, că respectă un tratament adecvat şi că prezintă îmbunătăţiri în ceea ce priveşte somnolenţa, dacă este cazul, fapt confirmat de un aviz medical autorizat, pot fi consideraţi apţi pentru conducerea vehiculului.

4) Candidaţii sau conducătorii de vehicule care prezintă sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv şi care urmează un tratament trebuie să facă obiectul unei examinări medicale periodice, la intervale care nu depăşesc trei ani pentru conducătorii de vehicul din grupa 1 şi un an pentru conducătorii de vehicul din grupa 2, pentru a stabili măsura în care respectă tratamentul, necesitatea de a continua tratamentul şi menţinerea unei vigilenţe adecvate.

CAPITOLUL IV

Emiterea concluziei medicale privind aptitudinea

de conducere a vehiculului

23. Emiterea concluziei medicale privind aptitudinea de conducere a vehiculului se efectuează de comisiile medicale a căror componenţă nominală se aprobă de conducătorul autorităţii medicale competente.

24. La elaborarea concluziei de specialitate fiecare medic membru al comisiei se va conduce de normele minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea vehiculului şi de lista afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de vehicul, cu indicarea concluziei în fişa medicală de ambulator (F 025 e). Pentru luarea deciziei medicul este în drept să solicite de la persoanele supuse examenului medical investigaţiile şi consultaţiile necesare pentru determinarea aptitudinii de conducere a vehiculului.

[Pct.24 modificat prin HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]

25. În cazul în care concluzia medicală nu permite conducerea vehiculului, medicul va indica argumentele în fişa medicală de ambulator (F 025 e) şi, respectiv, în adeverinţa medicală de prezentare la inspectoratul auto de stat (F 083/e), la rubrica menţiuni speciale.

26. Concluzia generală „Apt” sau „Inapt” se emite de către preşedintele comisiei, în baza concluziilor membrilor comisiei, confirmată prin semnătură şi parafa autorităţii medicale competente, aplicată pe dreapta de jos a fotografiei.

Persoanelor recunoscute apte pentru conducerea vehiculului cu unele restricţii, în adeverinţa medicală de prezentare la inspectoratul auto de stat (F 083/e) li se indică menţiunile respective, după caz, conform prevederilor anexei la prezentele Norme.

Cînd persoana este recunoscută aptă pentru conducerea vehiculului se indică termenul de valabilitate a adeverinţei medicale. Termenul de valabilitate a adeverinţei medicale constituie 10 ani pentru persoanele cu vîrsta pînă la 65 ani şi 3 ani pentru persoanele cu vîrsta peste 65 ani, cu excepţia cazurilor cînd persoana necesită examinare medicală cu altă periodicitate, în funcţie de afecţiunea constatată. În aceste cazuri în adeverinţa medicală se indică termenul următoarei examinări. Termenul valabilităţii adeverinţei medicale se stabileşte de către preşedintele Comisiei, individual pentru fiecare solicitant, reieşind din starea sănătăţii persoanei şi riscurile posibile la conducerea vehiculului, ţinînd cont de concluziile şi recomandările membrilor comisiei.

[Pct.26 modificat prin HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]

27. Evidenţa concluziilor consultative narcologice şi a adeverinţelor medicale de prezentare la inspectoratul auto de stat (F 083/e), precum şi a duplicatelor acestora eliberate conducătorilor de vehicule şi candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere se efectuează în Registrul de forma aprobată de Ministerul Sănătăţii şi/sau în cadrul sistemului informaţional automatizat de evidenţă.

28. Conducătorii autorităţii medicale competente poartă responsabilitate, conform legislaţiei în vigoare, de corectitudinea efectuării examinării medicale a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere.

Aprobat de HOTĂRÂREA de Guvern Nr. 12 din 19 ianuarie 2009 Secțiunea 6 în redacția Hotărârii de Guvern Nr. 393 din 04 aprilie 2016, MO90-99/08.04.16 art.444