Stejarii (Quercus robur) de la Bavna/ Cogna, în Depresiunea Baia Mare, protejează cerbi lopătari, mistreţi, căpriori, iepuri, fazani. Vedem stârci cenuşii (Ardea cinerea) și lalele pestrițe.
text şi imagine: Dumitru Iștvan (Baia Mare)
În secolul al XIII-lea Depresiunea Baia Mare era o imensă pădure. Un document din 1231 menţionează pădurea Finteuş, extinsă între Munţii Gutâi, Remetea Chioarului şi Munţii Codru. Până la graniţa mileniului trei au mai rămas din vechii codri două păduri mai importante: una între Văile Bârsău şi Lăpuş, alta între Bârsău şi Lunca Someşului. Între ele există şi astăzi două localităţi Finteuş, Mare şi Mic.
Pădurea Stejarul (sau a Fersigului), cea dintre Bârsău şi Someş, se dezvoltă pe vechile terase ale Someşului, are 20 km pătraţi şi constituie încă o imagine consistentă a vechilor codri care acopereau depresiunea. Localităţile învecinate au nume care derivă din arbori sau plante ale pădurii: Mireşul Mare (Nyires = mestecăniş în limba maghiară), Iadăra (iederă), Stejera (stejar), Şomcuta Mare (Şom = corn în limba maghiară).
Fostă rezervaţie de vânătoare până în 1989 (cu cerbi lopătari, mistreţi, căpriori, iepuri, fazani), strânsă în chinga aşezărilor umane pentru care terenurile defrişate erau zone agricole de valoare, pădurea Fersig este acum un apreciat teren pentru concursurile de orientare turistică (republicane şi internaţionale), o uriaşă ciupercărie care alimentează pieţele din Baia Mare şi firmele exportatoare şi, în fine, loc de agrement.
În colţul sud-vestic al pădurii, la vest de calea ferată care străbate zona între Mireşul Mare şi Fersig, o suprafaţă de 26 hectare este ocrotită ca rezervaţie forestieră. Denumită Bavna în cărţi şi Cogna de către localnici, ea cuprinde arboret de stejar pedunculat (Quercus robur), cu peste 100 exemplare cu diametru de 1-1,5 metri şi vârstă de aproximativ 150 ani. Termenul pedunculat înseamnă că pe circa 15-20 metri lungime trunchiurile drepte nu au noduri sau crengi, arborii ramificându-se doar spre partea superioară; e plăcut să-ţi imaginezi cum ar arăta o scândură de stejar de vreo 20 metri lungime şi 1 metru lăţime, doar din fibre paralele.
În estul rezervaţiei, un stejar pedunculat de circa 35 metri înălţime, cu diametru de 1 metru, este înconjurat de un gărduleţ de lemn, fiind cel mai reprezentativ. La câteva zeci de metri spre est, un altul, cu diametru la bază de circa 1,5 metri, este cel mai vechi martor al unor vremuri istorice trăite dar pe care nu le poate povesti. În colţul sud-vestic, puţin în interiorul pădurii, coroana stejarilor e tapisată de cuiburi de stârci cenuşii (Ardea cinerea), în număr de peste 100, specie migratoare care îşi petrece „vacanţa“ de iarnă în nordul Africii, dar care cuibăreşte şi se înmulţeşte aici.
Odinioară locul era cunoscut şi prin laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris), redescoperită aici de botanişti în 1965, ceea ce a determinat şi instituirea rezervaţiei. Acum, frumoasa floare mai este prezentă la nord de rezervaţie, dincolo de cursul şerpuit al Măriuşei, dar şi în alte părţi ale pădurii, perioada de înflorire fiind 10-20 aprilie (vezi laleaua pestriță la https://sites.google.com/site/romanianatura57/home/carpatii-rasariteni/depresiunea-baia-mare/laleaua-pestrita-de-fersig-depresiunea-baia-mare).
Aşadar, o rezervaţie armonioasă şi complexă, cu arbori, plante şi faună de interes, care oferă vizitatorului avizat o imagine relativ sugestivă asupra măreţiei foştilor codri de stejar.
Acces. Drumul auto care pătrunde pe păşunea brăzdată de şanţuri de desecare de la sud de rezervaţie porneşte din partea sudică a satului Lucăceşti, din drumul Mogoşeşti - Mireşul Mare (circa 2 km de la drumul asfaltat până la pădure). Localitatea se află la 23 kilometri sud de Baia Mare, pe traseul Hideaga - Mogoşeşti (curse de autobuz între Baia Mare - Iadăra), la 6 km de gara Mireşul Mare şi la 16 km de Şomcuta Mare, pe drumul auto prin Mireşul Mare. (articol din anul 2000)