De la Vârful Cărbunele pe Vârful Setea Mare, în Munţii Parâng

Ajungem pe platoul din preajma Vârfului Cărbunele (2172 metri) şi ne punem rucsacii în spate. Vom merge numai pe creastă. Cornişe imense de zăpadă atârnă încă deasupra golului. Suim apoi pe Vf. Iezer (2157 m). Urmează un coborîş scurt şi iată-ne în faţa primului colos al Parângului: Mohorul (2337 m). De pe creştetul lui, după un urcuş dur printre stânci risipite pe coastă, privim înşirată în faţă întrega creastă a Parângului, trecând de Vf. Parângul Mare şi până spre Vf. Cârja. După ce trecem de Vârful şi Şaua Pleşcoaia ajungem la Hornul Lacurilor. Pe aici se coboară la bijuteriile de apă risipite în căldări glaciare; oglinzile Pencu, Vidal, Păsări au scăpat de povara zăpezii (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura69/home/carpatii-meridionali-ghiduri-harti-marcaje-pesteri/parang/lacul-calcescu-si-imprejurimile-in-muntii-parang).

Urmează, de la Hornul Lacurilor, urcuşul spre Setea Mare (2365 m); capătul traseului propus pentru astăzi. Vârful este alcătuit din lespezi descărcate parcă dintr-un vehicul uriaş. De când am părăsit şoseaua alpină au trecut 2 ore. Coborâm panta spre Lacul Câlcescu. Jnepeniş întunecat, petice întinse de zăpadă. Capre negre şi bubuitura năpraznică a unui glonţ. Strigăm din răsputeri, să speriem caprele şi să stricăm petrecerea braconierilor.

Ne întoarcem pe poteca marcată. Ne despărţim de doi salvamontişti aflaţi în patrulare. Pe drum, turme care se risipesc spre stâne. 

Donează 30 de lei