Peșteri la altitudine în Munții Parâng, lângă Vârful Parângul Mare și în Căldarea/ Valea Găuri
Peșteri la altitudine în Munții Parâng, lângă Vârful Parângul Mare și în Căldarea/ Valea Găuri
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
Septembrie 1991 avea să ne aducă primele explorări și descoperiri în zona înaltă a masivului. Echipa noastră mai avea în componență pe Paul Pupăzeanu și Alina Lințea. Nopțile au fost obositoare din cauza vântului puternic care sufla în permanență. Vremea destul de senină, perspectivele spre masivele învecinate și spectaculosul cadru al Văii Găuri (imaginea 0), dezvoltată în calcare, te făceau să regreți că mai era și noapte, limitând dorința de a cerceta cât mai mult.
Accesul în partea superioară a bazinului Găuri l-am făcut dinspre creastă, din zona Vf. Coasta lui Rus, amplasând cortul la 2050 metri altitudine.
Descrierea zonei Găuri
Chiar de pe creasta Parângului remarcăm impresionante forme carstice în zona glaciocarstică A (imaginea 1). Cercetarea din apropiere ne dezvăluie un interesant și încă puțin cunoscut potențial speologic.Avenul din Valea Găuri, dezvoltat în calcar, situat la 2045 metri altitudine, explorat și parțial cartat de Clubul Nyphargus Râmnicu Vâlcea, este un gol de aproximativ 100 m dezvoltare și aproximativ -10 m denivelare (estimările noastre), care trebuie abordat cu echipament special de protecție (neopren), escaladă artificială și derocare pentru a se depăși cifrele mai sus exprimate. La data vizitei noastre, accesul în galeria nordică era obturat de un mare și greu bolovan de șist, prăbușit.
Se remarcă câteva doline puț, situate la nord și nord-vest de aven, cu diametru de zeci de metri sau metri, tentante de explorat prin decolmatare. Profesorul Valer Trufaș, de la Facultatea de Geografie din București, ne povestea prin 1980 că ciobanii au acoperit gura câtorva avene, pe care le apreciau destul de adânci și deci capcane pentru animalele pe care le aveau în grijă.
Remarcăm de asemenea lapiezuri șlefuite de ghețari, văi cu lapiezuri clasice și ponoare, versanți, grohotișuri. Dolinele sunt dezvoltate atât pe calcare cât și pe șisturi.
Zona glaciocarstică B (imaginea 1), la fel de spectaculoasă, poate fi descoperită venind dinspre avalul ei, indiferent de pe care latură: pereți cu strate verticale de calcar, grohotișuri, doline și o morenă.
1
Peștera RB1 din Valea Găuri
Descoperită și explorată pe 6 septembrie 1991. Schiță realizată de Ică Giurgiu (imaginea 2). 38,7 metri dezvoltare, 9 (-7 / +2) m denivelare. Situată în malul stâng al unei văi de obicei seacă vara, la 2010 metri altitudine, în calcare, dezvoltată prin eroziune. Intrarea vestică este marcată cu RB1. Intrarea GH, de cotă zero, este aval de o săritoare cascadă de 5 metri. (vezi și imaginea 1)
2
3
Peștera RB2 din Valea Găuri
Descoperită, prin decolmatare și derocare, în septembrie 1991. Schiță realizată de Ică Giurgiu (imaginea 3). 16 metri dezvoltare, 5 (-2/ +3) metri denivelare. Situată în ponorul activ cel mai amonte din Valea Găuri, la 2050 metri altitudine. Marcată cu RB2. Deasupra cavității se află o dolină cantonată pe șisturi. (vezi și imaginea 1)
4
5
Peștera RB3 din Muntele Slivei
Cavitate de tracțiune gravitațională, dezvoltată în șisturi, situată la 2400 m altitudine (imagini 4, 5). După ce coborâm de pe Vf. Parângul Mare (2519 m) spre Vf. Cârja, pe traseul de creastă, imediat după ramificarea potecii spre Muntele Slivei, la baza unui mic abrupt găsim puțul de intrare (1 m) în Peștera RB3. De la această intrare, pe o busolă cu 360 diviziuni, capul nord al acului magnetic se oprește la poziția 60 dacă îl îndreptăm spre Vf. Cârja. La baza lui P1, podeaua galeriei este acoperită cu gheață. Peștera are 11,2 metri lungime și -3 metri denivelare. Schiță realizată de Ică Giurgiu.
Peștera RB4 din Muntele Slivei
Este situată pe partea vestică a crestei dintre Vârfurile Parâng și Cârja (imagini 4 și 6), la 5 metri mai jos de poteca turistică. Cavitate de tracțiune gravitațională, în șisturi. 13 metri lungime, -5 metri denivelare, 2370 metri altitudine; schiță realizată de Ică Giurgiu. Gheață pe talpa sălii centrale. Ținând seamă de cât de repede au fost identificate Peșterile RB3 și RB4 și de condițiile propice pentru a exista și alte asemenea goluri, Creasta Parângului prezintă un element de interes în plus.
6
Marele abri din Muntele Ghereșu
De pe Vf. Coasta lui Rus (2301 m), dincolo de Valea Ghereșului, în versantul ei stâng geografic, la baza unui perete din malul stâng al unui afluent de stânga al Ghereșului, se vede o mare deschidere de peșteră.Ea este situată la 1530 metri altitudine și a fost marcată cu RB. Urzici de-a lungul întregii intrări. La 100 metri amonte de această mare deschidere se află patru abriuri mici, pe același nivel cu Marele abri (unul jos și trei deasupra lui). 14 metri este lățimea deschiderii, 4 metri înălțimea ei maximă și tot 14 metri profunzimea sălii de la intrare. Stratele sunt decimetrice și tot planșeul este acoperit cu plăcuțe și bolovani desprinși din tavan. Schiță realizată de Ică Giurgiu.
Bibliografie
Ică Giurgiu - Peșterile din România de la peste 2000 m altitudine
Ică Giurgiu - Peșterile de la mare altitudine din Munții Parâng
Silvia Iancu - Masivul Parâng, studiu geomorfologic (autoreferat la teza de doctorat) - Facultatea de Geografie, Cluj, 1970
Nae Popescu - Parâng - colecția Munții Noștri, nr. 3, Editura pentru Turism, București, 1974
7