Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
1
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
Localizare, toponime
Este situată la nord-vest față de clădirea căminului cultural din satul Isvarna (comuna Pocruia, județul Gorj). Vezi harta Google și harta topografică (extras de la https://portal.geomil.ro/portal/home/) (1-3).
2
3
Unii locuitori din Isvarna folosesc toponimul Râpa Vânătă. Treptei calcaroase în care se află intrarea peșterii i se mai spune Steiul lui Răuț (de unii locuitori din Isvarna și Costeni). Unii locuitori din Padeș (localitatea aflată la vest de Isvarna și Costeni) îi spun Peștera de la Ogașul Gârcului (sau Peștera Isvărnarilor).
Într-un articol publicat în anul 1966 despre peșterile din zonă (https://sites.google.com/site/romanianatura91/home/carpatii-meridionali/muntii-valcan-vilcan/pesteri-la-pocruia-sohodol-si-isvarna-in-muntii-valcan) Peștera Râpa Vânătă nu este menționată.
Geologie
În articolul de la https://sites.google.com/site/romanianatura91/home/carpatii-meridionali/muntii-valcan-vilcan/pesteri-la-pocruia-sohodol-si-isvarna-in-muntii-valcan este prezentată geologia sumară a zonei (imaginea 4).
Hărți mai ample despre geologia zonei (imaginile 4a, 4b) sunt în lucrarea lui Grigore Pop - Depozitele mezozoice din Munții Vâlcan - Editura Academiei, București, 1973.
4
4a
4b
Hidrografie, hidrologie
În afara apelor care se pierd în Peștera de la Râpa Vânătă în zona Steiului lui Răuț (imagini 11a, 12), pe mai multe trasee vizibile, având cursuri de suprafață modificate de la an la an (de aluviuni și vegetație), la sud-est de Steiul lui Răuț se află o zonă numită de localnici Săliște, iar la sud-est de aceasta este Ponorul Costenilor (unde nu am insistat cu explorarea). În interiorul peșterii, cursul de apă principal primește mai mulți afluenți. Este de așteptat ca și dincolo de capătul aval al explorărilor noastre cursul principal să mai primească aporturi hidrice.
Explorarea și cartarea Peșterii de la Râpa Vânătă
Direct de la întâlnirea națională a speologilor de la Leșu Baraj (Munții Pădurea Craiului), venind spre București, Ică Giurgiu și Dan Nanu fac prima recunoaștere a Clubului de Speologie „Emil Racoviță” București în acest areal carstic, pe 6-7 noiembrie 1975. Se fac explorări în Peștera Fușteica (imaginea 10) și în Cheile Sohodolului (ValeaCheii, potrivit imaginii 3) și rezultă suficiente motive pentru a reveni pe această suprafață carstică. Localnicii ne-au spus și de existența altor „găuri”. Suntem primiți cu amabilitate, peste noapte, în singura încăpere a unor localnici, la Nicolae Mindoiu.
Pe 6-7 martie 1976, echipa Ică Giurgiu, Adrian Done, Costel Roman, Gabriel Silvășanu ajunge (și) la intrarea Peșterii de la Râpa Vânătă. Se explorează aproximativ 500 metri de galerii.
Pe 19-21 martie 1976, Ică Giurgiu și Gabriel Silvășanu încearcă să intre în Râpa Vânătă, pentru explorare, dar debitul mult sporit al apelor nu permite tentativa noastră. Sunt descoperite și cartate șase peșteri în Cheile Sohodolului (Valea Cheii, potrivit imaginii 3).
Pe 30 aprilie - 2 mai 1976, Ică Giurgiu, Adrian Done, Dan Nanu și Mihaela Giurgiu, intră în Peștera de la Râpa Vânătă și ajung (vezi harta 5a) până în sala cu punctul 289 de cartare, explorând alte câteva sute de metri de galerii. Imaginea 11b este făcută după ieșirea din peșteră, când ajunsesem la etajul căminului cultural din localitate (vezi harta 3), acolo unde ni s-a permis cazarea.
Între 2-20 august 1976 facem o tabără lângă o pădurice de pe pitorescul Deal Pârliturile (potrivit hărții 3). Participă Ică Giurgiu, Mihaela Giurgiu, Dima Ștefan, Coca Ștefan, Horia Mitrofan, Maria Mitrofan, Eva Ceară, Costache Roman, Nanu Brateș, Adrian Done, Dan Nanu, Adrian Iurkiewicz, Denise Drafta.
Peștera are numărul de catalog 2117/11 (imaginea 5b) (vezi mai mult despre catalogul peșterilor din zonă începând de la https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan).
Pe 28 mai 1978, Ică Giurgiu și Gabriel Silvășanu adaugă, la vest față de intrarea în cavitate (puț de 4,8 metri, harta 5a) o nouă poartă de acces (la aproximativ 5 metri distanță de prima), situată cu aproximativ 2 metri denivelare mai sus, un puț de 2 metri (lungimea peșterii crește astfel cu 10 metri iar denivelarea cu cel puțin 2 metri).
Datele din carnetul de cartare sunt prezentate integral, ceea ce constituie o premieră pentru peșterile din România, la https://sites.google.com/site/romanianatura91/home/carpatii-meridionali/muntii-valcan-vilcan/pestera-de-la-rapa-vanata-pestera-de-la-steiul-lui-raut-pestera-de-la-ogasul-garcului-pestera-isvarnarilor-de-la-isvarna-muntii-valcan-datele-din-carnetul-de-cartare.
Pe 4 august 1976, Ică Giurgiu, Nanu Brateș și Adrian Done cartează 112,17 metri.
Pe 5 august 1976, Ică Giurgiu, Nanu Brateș și, pentru puțin timp, Dan Nanu cartează încă 320,55 metri.
Pe 7 august 1976, Ică Giurgiu, Nanu Brateș, Costel Roman cartează 416,37 metri.
Pe 9 august 1976, Ică Giurgiu, Nanu Brateș, Adrian Done, Mihaela Giurgiu continuă cartarea peșterii.
Pe 11 august 1976, Ică Giurgiu, Nanu Brateș, Adrian Done continuă cartarea, în zona din aval a peșterii (ei revin la suprafață pe 12 august).
Pe 14 august 1976, echipa Ică Giurgiu, Costel Roman, Adrian Done continuă să carteze zona din aval a peșterii.
După aceste ședinte de cartare și explorare dezvoltarea/ lungimea peșterii este de 2420 metri (harta 5, 5a). Denivelarea peșterii este de -59,72 metri (harta 5a, punctul 800 de cartare). Extensie 711 metri. O colorare cu fluoresceină (pusă la punctul de cartare 800, vezi harta 5a) a ieșit după 30 de ore la Izbucul Bolborosu, sursa curentă de apă (unde erau pești) a satului Isvarna pentru oameni și animale, stârrnind oarecare agitație/ nedumerire în localitate; când am anunțat că verdele este doar un colorant alimentar (și că peștii, se vedeau încă, sunt bine mersi) și am vorbit cu oamenii, lumea s-a liniștit. Doar vacile au refuzat să mai bea din apa respectivă până când aceasta nu și-a pierdut din culoarea intensă.
În octombrie 1977, Horia Mitrofan și Vasile Stroe, profită de nivelul scăzut al apelor și mai adaugă, plecând de la punctul de cartare 801 (harta 5a) încă 250 metri de galerie (vezi harta 6). Dezvoltarea peșterii urca la 2670 metri.
În primăvara și toamna lui 1978 s-au mai adăugat 86 metri de târâșuri în zona intrării în peșteră.
Adrian Done și Silviu Scobai adaugă (pe 26 mai 1978) 35 metri (vezi harta 7) la planul peșterii, undeva pe o galerie situată spre avalul cavității. La data respectivă harta mare a peșterii (imaginea 5a) nu era pusă pe hârtie și acum nu este clar punctul de racordare cu galeria principală...
Așadar, Peștera de la Râpa Vânătă are 2420 + 250 + 35+ 86 + 10 metri lungime, adică în total 2801 metri (cu observația că pentru tronsoanele de 86 și de 10 metri carnetul de cartare este încă rătăcit pe undeva). Denivelarea peșterii este de cel puțin -61,72 metri.
În august 1982, Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu, Gabriel Miclăuș, Eliza Anghel fac o tură foto în Peștera de la Râpa Vânătă, ocazie cu care sunt realizate cele mai multe imagini care însoțesc acest articol.
5 Harta Peșterii de la Râpa Vânătă, formatul mic. Realizată de Ică Giurgiu. Pentru detalii vezi capitolul Explorarea și cartarea Peșterii de la Râpa Vânătă. Pentru detalii vezi harta 5a, atașată în baza acestei pagini (5a Harta Peșterii de la Râpa Vânătă, formatul mare. Realizată de Ică Giurgiu. Pentru detalii vezi capitolul Explorarea și cartarea Peșterii de la Râpa Vânătă.).
5b
6
7
Cartare la suprafață
Ică Giurgiu, Adrian Done, Mihaela Giurgiu și Costel Roman au realizat drumuirea dintre intrarea în Peștera de la Râpa Vânătă - intrarea în Peștera Fușteica - izvorul Bolborosu (locul de apariție a apei din Peștera de la Râpa Vânătă) (imagini 8, 8bis, 9). Sinteza datelor a fost pusă pe hârtie de Ică Giurgiu. Scopul acestei drumuiri era să ne dăm seama mai bine unde este situată intrarea în Peștera de la Râpa Vânătă față de intrarea în Peștera Fușteica (vezi imaginea 10) (peșteră situată în dreptul căminului cultural din Isvarna, vezi harta 3) și să apreciem, față de izvorul Bolborosu, ce șanse de explorare mai sunt.
8 Drumuire (atașată în baza acestei pagini), cu Peștera de la Râpa Vânătă pusă pe ea, între intrarea în Peștera de la Râpa Vânătă - Peștera Fușteica - Izvorul/ emergența Bolborosu. Realizată de Ică Giurgiu. Pentru detalii vezi capitolul Cartare la suprafață.
8bis Drumuire (atașată în baza acestei pagini) între intrarea în Peștera de la Râpa Vânătă - Peștera Fușteica. Realizată de Ică Giurgiu. Pentru detalii vezi capitolul Cartare la suprafață.
9 Drumuirea din imaginea/ fișierul 8, redusă la scară, pentru ca prin comparare cu imaginea 3 să apreciem mai bine particularitățile locului.
Harta 8 cuprinde toată drumuirea realizată. Harta 8bis este destinată tronsonului dintre Peștera de la Râpa Vânătă și intrarea în Peștera Fușteica, ea constituind, prin cele câteva repere de relief adăugate un ghid pentru a merge de la Peștera Fușteica (imaginea 10) la Peștera de la Râpa Vânătă. Nu este doar o singură cale comodă de a merge cu rucsacii în spate de la Peștera Fușteica la Peștera de la Râpa Vânătă. Odată ce ne aflăm pe teren putem alege dintre drumurile și potecile locale pe care ne place să avansăm, evitând zonele cu pădure incomodă.
Hărțile 8 și 8bis au ca reper principal drumul de căruță care trece pe lângă Peștera Râpa Vânătă (altitudine relativă 0 metri), drum pe care îl putem urma între punctele de cartare 10 (altitudine relativă 10,73 metri) - 92 (altitudine relativă -7,31 metri). Din punctul 92 drumul merge spre localitatea Costeni iar noi ne îndreptăm (având în dreapta depresiunea în care se află localitatea Isvarna) spre intrarea în Peștera Fușteica (punctul 136, altitudine relativă -29,37 metri). Izvorul de lângă Peștera Fușteica este la altitudine relativă de -32,29 metri. Punctul de cartare 133 este colțul dinspre Peștera Fușteica al clădirii din imaginea 10.
Din punctul de cartare 142 intrăm pe drumul local care unește Isvarna de Pocruia (vezi harta 1). Acesta este al doilea reper major al hărților 8 și 8bis, el conducându-ne la Izvorul Bolborosu (imagini 31, 31a) care este o emergență (altitudine relativă -25,92 metri).
Valorile de altitudine pentru intrarea în Peștera de la Râpa Vânătă (0 metri), terminusul ei actual pe activul principal (-59,72 metri, harta 5a) și Izvorul Bolborosu (-25,92 metri altitudine ralativă) sunt în concordanță (deși nu excludem o cotă de eroare a măsurătorilor noastre) cu modelele de circulație acvatică subterană carstică explicate de Marcian Bleahu în Morfologia carstică.
Folosind un altimetru, intrarea în Peștera Fușteica este la 200 metri altitudine iar intrarea în Peștera de la Râpa Vânătă la 350 metri altitudine.
Descrierea peșterii de la Râpa Vânătă
Harta 5a (de 206 pe 212 centimetri) ne permite să descoperim o bună parte din aspectul rețelei subterane. Inclusiv puncte de viză și valorile altimetrice relative ale punctelor de viză, ceea ce permite localizarea ușoară a unor noi descoperiri și localizarea unor imagini fotografice.
Peștera de la Râpa Vânătă, cavitate dificil de parcurs (din cauza apei și a unor porțiuni joase sau strâmte), este o rețea de galerii dezvoltată inițial în regim inundat. Apoi nivelul apei a început să coboare (vezi, semnalate de hartă câteva locuri cu nivele de eroziune), aceasta curgând cu nivel liber. A urmat cel puțin o etapă de colmatare intensă a golului subteran (cu bolovani și argilă). Apoi, în cea mai mare parte, aluviunile au fost spălate. Concreționarea peșterii s-a petrecut înainte, în timpul și după eliminarea aluviunilor. Pe joncțiunea de timp dintre spălare aluviuni - concreționare - efectul coroziv al aerului de condens - aport suplimentar de apă corozivă de prelingere s-au format, în mai multe locuri din peșteră, pânze delicate de speleotheme, pe care, din păcate, în lipsa aparaturii potrivite, noi nu am reușit să le imortalizăm.
Uitându-ne pe hărțile 9 și 3 apreciem că este posibilă descoperirea și a altor sectoare ale acestui mare drenaj subteran.
Temperaturi
Pe 9 august 1976. 16 grade Celsius la exterior. 9 grade în zona punctului de cartare 17 din apropierea intrării în peșteră (harta 5a). 8 grade la baza puțului/ săritorii de 4,6 metri de pe galeria de intrare. 10,5 grade Celsius în zona punctului de cartatre 205 (cota -23,94, harta 5a). 9,2 grade în zona de unde vine activul principal al peșterii. În zona punctului de cartatre 288 (harta 5a), temperatura aerului 9,6 grade și a apei de 9 grade Celsius.
10 Aproximativ în centrul satului Isvarna, peste drum de clădirea impunătoare a căminului cultural (harta 3) se deschide intrarea în Peștera Fușteica (815 metri lungime, vezi).
11 Prin răcoroasele păduri de pe Dealul Pârliturile (harta 3), în drum spre Peștera de la Râpa Vânătă (august 1982). De la stânga, Eliza Anghel, Virginia Vasile, Gabriel Miclăuș, Gabriel Silvășanu. Foto: Ică Giurgiu.
11a Ponorul de la Steiul lui Răuț, la început de mai 1976. În dreapta peretelui, jos, este intrarea în peștera de la Râpa Vânătă. Foto: Ică Giurgiu.
11b După explorarea de la început de mai din Peștera de la Râpa Vânătă, ajungem la căminul cultural, unde ne-a fost permisă cazarea. De la stânga, Adrian Done, Mihaela Giurgiu, Dan Nanu. Foto: Ică Giurgiu.
12 Ponorul de la Steiul lui Răuț, în august 1982. Foto: Ică Giurgiu.
13
13, 14 Peștera de la Râpa Vânătă, aspect de pe galeria dintre punctele de cartare 10 - 1 (harta 5a), galerie aflată la intrarea în peșteră, începând de la baza puțului/ săritorii de 4,6 metri spre nord-est. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu (în imagine).
14a Peștera de la Râpa Vânătă, aspect de pe galeria dintre punctele de cartare 10 - 1 (harta 5a), galerie aflată la intrarea în peșteră, începând de la baza puțului/ săritorii de 4,6 metri spre nord-est. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Miclăuș (în imagine).
14b Peștera de la Râpa Vânătă, urcare pe scăriță în galeria care începe de la punctul de cartare 291 (vezi harta 5a), pe fosil, către avalul cavițății, și apoi joncționează cu etajul parcurs de apă. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu (în imagine).
15-30 Imagini din partea aval a Peșterii de la Râpa Vânătă, realizate de Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu, Gabriel Miclăuș, Eliza Anghel.
15 Anastomoze. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu (în imagine).
16 Pahar de egutație. Acest tip de formațiune este prezent în mai multe locuri. Pe stratul gros de argilă depus în diverse locuri ale galeriei a picurat din tavan, apa scursă săpând în argilă și depunând carbonat de calciu pe fundul și pereții gropiței săpate. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu.
17 Zonă cu mai multe generații de formațiuni. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu (în imagine). Remarcăm echipamentul de „protecție” al întregii echipe: salopete neimpermeabile, lanterne.
18
19
20
22
23 Ample nivele de eroziune și apoi săpare rapidă în podea, pe verticală. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Miclăuș (în imagine).
24 Galeți surprinzător de nerotunjiți în primul plan al imaginii. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu (în imagine).
25 Fost meandru, cu nivel de eroziune, acum părăsit de apă. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Miclăuș (în imagine).
26
27
28
29
30 Galeți impresionați în partea din stânga a imaginii. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Miclăuș (în imagine).
31 Izbucul Bolborosu, în august 1976. Foto: Ică Giurgiu, Evantia Ceară.
31 Izbucul Bolborosu, în august 1982. În apele sale zburdau pești de cel puțin mărimea palmei ca lungime. Foto: Ică Giurgiu, Eliza Anghel, Costel Roman.
Peștera din Steiul lui Răuț/ Peștera de lângă Peștera de la Râpa Vânătă
Se află la 15 metri vest față de intrarea de cotă inferioară a Peșterii de la Râpa Vânătă. A fost descoperită și explorată de Ică Giurgiu și Gabriel Silvășanu, pe 28 mai 1978 (imagini 32, 33). Lungime 12 metri, denivelare +2,5 metri.
În apropierea Peșterii de la Râpa Vânătă au mai fost descoperite și cartate alte două peșteri.
Page updated
Google Sites
Report abuse