refugiul Coștila - Brâna Aeriană - Brâna Mare a Coștilei - Brâul Văii Albe - Crucea Caraiman, în Munții Bucegi
Mihai Cernat (București)
La ora 8, în luna iulie, treceam de Căminul Alpin, din Bușteni, spre refugiul Coștila. După ramificația spre (fostul) refugiul Valea Albă, menținându-ne pe triunghiul roșu se ajunge la ramificația nu prea bine definită cu acces spre refugiul Coștila. De aici mai departe întâlnim la un moment dat un marcaj vechi bandă albastră apoi un izvor, ultima sursă de apă și după un urcuș în serpentine se ajunge la refugiu. De acolo, priveliște superbă spre Munții Baiului, Piatra Mare și Valea Prahovei.
Imediat ce traversăm Valea Coștilei se ramifică în stânga poteca Circurilor, în dreapta rămânând poteca spre traseele alpine din Țancul Mic (vezi schița). Vom traversa prin vegetație Vâlcelul Pietros și cel al Policandrului, intrând într-o pădurice. Urcând în serpentine se pătrunde pe Vâlcelul Stâncos. Menținându-ne pe firul acestuia se distinge la un moment dat, spre stânga, o potecă ce printr-un urcuș mai susținut ajunge la ramificația drumurilor spre Circuri, stânga și spre Brâna Aeriană, înainte. Acest loc, potrivit ghidurilor din domeniu, este Poiana La Pândă.
De acolo ne-am încadrat pe drumul Brânei Aeriene, urcând susținut printr-un jgheab, până la o plăcuță comemorativă, apoi traversând către dreapta, spre Vâlcelul Policandrului. Undeva există un loc de belvedere spectaculos, spre Baiului, Piatra Mare, Albișoare și Creasta Picăturii.
Peretele Policrandrului (Vulturilor). Foto: Dinu Mititeanu (Cluj-Napoca).
Ajungând în Vâlcelul Policandrului continuăm să urcăm pe partea stângă a văii. În jos se poate distinge refugiul Coștila. În față, spre stânga, întâlnim niște cabluri, cam șubrede. În față se vede Peretele Vulturilor, cu brânele sale: Policandrului, Suspendată, Interzisă și Aeriană (sus). După urcarea unui horn cu cabluri pe stânga se pătrunde într-o zonă cu jnepeniș. De aici, după o traversare spre dreapta și un urcuș, apoi la stânga, se ajunge la un promontoriu ce oferă priveliști aparte: Valea Albă, Peretele Albișoarelor, Crucea Eroilor. Aici, cine suferă de rău de înălțime ori se vindecă ori se va teme și mai tare.
După o scurtă pauză pornim spre dreapta, urmează un urcuș sub Hornul Vulturilor și iată-ne ajunși în Brâna Aeriană. Aceasta prezintă o scurtă coborâre mai expusă, apoi se angajează în urcuș spre Creasta Văii Albe. Pe tot parcursul există cabluri de asigurare, reducându-se astfel substanțial orice risc. Cine are probleme cu înălțimile trebuie să renunțe. Nu după mult timp se iese în Creasta Văii Albe, pe un mic platou, unde ar încăpea vreo două corturi. De aici drumul continuă spre stânga, urcând susținut pe creastă. Lățimea ei nu este periculoasă, parcurgerea efectuându-se mai mult pe partea dreaptă sau, pentru cine dorește, pe culmea matematică.
Am ajuns la ramificația cu Brâul/ Brâna Mare al Coștilei (descriere amănunțită la https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/bucegi-ghid-volumul-5 ) (există și o momâie). În față se vedeau Stânca și Hornul lui Gelepeanu, ambele ușor de remarcat. Ieșirea în Platou prin acest horn nu prezintă probleme, ajungându-se în apropierea releului TV. Noi am continuat pe Brâul mare al Coștilei. Ieșirea din Valea Coștilei se vedea bine. Brâul este bine conturat și prezența unui piolet nu este inutilă.
După un ocol spre stânga am intrat pe rând în căușurile Găvanelor Mic și Mare. Traversând un loc cu zăpadă și făcând la dreapta, am ajuns în zona Blidului Uriașilor, pâlnie imensă și grandioasă. Aici brâul prezintă o traversare mai dificilă, de aproximativ 7 metri. De remarcat acustica deosebită din zonă.
După Blid, brâul urcă ușor spre stânga, ajunge în zona Vâlcelului de sub Streașină, identificat printr-o surplombă pe sub care se trece. Nu după mult timp, observând în spate Pintenul Văii Albe, se conturează ieșirea în Valea Albă. În stânga, Albișoarele sunt foarte clare, străbătute transversal de Brâul Văii Albe.
După scurte ezitări și întoarceri din drum am traversat Valea Albă, apoi am urmat brâul acesteia (cu destule segmente foarte înclinate spre vale), care nu prezintă probleme de tehnică decât la traversarea unor Albișoare. Peisaj remarcabil spre Peretele Văii Albe unde se disting impunătoarea Fisură Albastră, dar și Brâna Aeriană, de unde veneam. Am ajuns în Șaua Caraimanului, străjuită de celebra cruce.
Ne-am angajat în viteză spre cabana Caraiman, coborând pe Valea Jepilor, în Bușteni. De pe peron am reușit să distingem Brâna Aeriană. Timpii noștri de parcurgere: Bușteni - refugiul Coștila, 1½ ore; refugiu - Brâna Aeriană, 2½ ore; Brână - Hornul lui Gelepeanu, 1 oră; Hornul lui Gelepeanu - Brâul Coștilei - Brâul Văii Albe - Cruce, 3½ ore; Cruce - Bușteni, 1½ ore.