Trei zile au stat rătăciți în Peștera Comarnic, Munții Anina/ Aninei

Marius Terchilă (Timișoara)

La începutul anilor 1980, în prima decadă a lui aprilie, am vizitat peștera cu un grup de liceeni, bucurându-ne de explicațiile ghidului. Ea are două intrări, Comarnic (440 m altitudine) și Ponicova (470), închise cu porți solide de metal. Se vizitează de obicei etajul superior, lung de peste un kilometru, fosil, bogat în formațiuni.

Lămpile de carbid luate de ghid, cu lumina lor jucăușă și veselă, sunt mai utile și mai sigure în spațiile mari decât lanternele noastre. Admirăm formațiunile stalagmitice monumentale. Deseori, în lumina lămpilor, ele scânteiază, împrăștiind o ploaie de steluțe în culori variate. Copii care învață la școală despre misterele speologiei ar trebui să aibă întâi șansa să viziteze această peșteră. Palatul subpământean oferă în cascadă o risipă de fel și fel de formațiuni. La un moment dat, ghidul ne spune să stingem luminile și ne cheamă în jurul lui să privim… stelele. Prilej de râsete și veselie căci de sus ne stropește un snop de picături.

Iată-ne ajunși în zona numită Muzeul. Pe pereți găsim câteva bilețele de hârtie: „Ajutor! Suntem nouă studenți rătăciți în peșteră!”; „Salvați-ne! Am rămas fără lumină.”; „N-avem mâncare și ne este frig. Ajutor!” Ghidul ne liniștește, ne spune că imprudenții au fost salvați.

Cum se întâmplase? Sezonul turistic nu începuse. La sfârșitul lui martie, cei nouă au forțat poarta, au lăsat bagajele la intrare, locurile păreau pustii, și au pătruns în peșteră. Echipați sumar, fără haine groase, cu o sticlă de ulei și o lanternă care să le asigure lumina! Au înaintat prin peșteră pierzând mereu timp prin rătăciri succesive în numeroasele ramificații, ajungând în zona Muzeului. Au reușit apoi să mai înainteze spre ieșirea Ponicova și, în apropiere de ramificația spre Fântâna lui Pluto, au rămas pe întuneric.

Un pârâiaș firav le-a astâmpărat setea. Trei nopți și două zile, care li s-au părut fără sfârșit, au rămas aici, așteptând să fie salvați. Au dormit cu rândul, unii jos, alții sus, ca lemnele așezate la uscat, ca să nu le fie frig o dată la toți. Ghidul a găsit rucsacii la intrarea în peșteră. Între timp, niște forestieri le-au ușurat de ce aveau mai valoros, dar nu au anunțat că în peșteră este cineva; ulterior obiectele au fost recuperate de la ei. Ghidul a intrat cu lampa de carbid, strigând și ascultând ecoul. I-a găsit la ramificația amintită și i-a scos pe la intrarea Ponicova (ghidul zice Ponicva). Unii și-au revenit rapid din șocul fizic și psihic, la o cană cu lapte oferită de pădurarul de la cantonul Comarnic, alții au fost internați la spitalul din Reșița. Greșelile celor nouă le puteau fi fatale: au forțat intrarea, n-au cunoscut dimensiunile peșterii nici cu aproximație (pregătirea documentară?); sperau într-o escapadă de 20 minute; n-au avut lumina necesară, nici haine călduroase (temperatura este în interior de vreo 10 grade).

Trecuseră cinci ani de la vizita noastră. Într-o toamnă blândă, cum numai în carstul bănățean poți întâlni (în mulți ani l-am cutreierat, la sfârșit de noiembrie, în tricou cu mâneci scurte), am ajuns seara, pe la ora 22, în Poiana Comarnic. Voiam să vizităm minunata și misterioasa Peșteră Popovăț. În căsuța de la Peștera Comarnic pâlpâia o luminiță firavă. Am bătut la ușă și ne-a răspuns în liniștea și singurătatea pădurii adânci un glas de… zână speriată.

Era o fată frumoasă, singură. Cei trei colegi ai ei plecaseră la Peștera Popovăț. I-am lăsat și bagajele noastre în grijă. În curând înaintam pe terasamentul fostei căi ferate industriale, spre tunel, la lumina lămpilor de carbid. Noapte înstelată și plăcută, aer îmbălsămat, fior tainic de singurătate, liniște și siguranță în sufletele noastre. Ce bine e să ai prieteni adevărați alături de tine!

Găsim poarta peșterii larg deschisă și ne angajăm în traversarea tunelului scurt de la intrare. Deodată, din adâncuri, auzim o voce tremurată, ce trăda panica, frica, trăiri amestecate: „Nu închideți poarta! Nu închideți!”. Am întâlnit colegii fetei. Cel care strigase păstra în suflet teama sădită cu câțiva ani în urmă, când făcuse parte din grupul celor nouă rătăciți din Comarnic.

vezi și

Peştera Comarnic, hartă

Peştera Comarnic, imagini reprezentative

Peştera Comarnic, câteva imagini

Donează 30 de lei