Vârful Musala, cel mai înalt din Balcani, în Munții Rila, Bulgaria

Dan Petrescu (București)

 

Participanţi: Fili, Dan, Traian, Brânduşa, Andreea, Victoraş, toţi de la Turist Club Carpatic.

 

1 leva = 1 DM; 1 euro = 2,6 RON. Trec preţurile în RON la valoarea de după denominarea din 2005.

 

Bilet de tren Bucureşti - Sofia şi retur 100 RON + 25 RON supliment vagon de dormit clasa a 2-a.

 

Vineri 27.07  Plecăm cu acceleratul din Bucuresti la ora 20.20. La vagonul de dormit, o cutie rece de Tuborg  costă 2 RON.

 

Sâmbătă 28.07 Sosim în Sofia la 7.30. În gară ne aşteaptă Antonina, prietena bulgăroaică a Brânduşei. Conversez cu ea în franceză. 

Schimbăm în gară dolari în leva la un curs mult mai prost decât în alte locuri, după cum aveam să aflăm ulterior, dar ne grăbeam şi Antonina nu ştia care e cursul de schimb. Luăm tramvaiul 2 de lângă gară şi traversăm Sofia timp de 40 de minute. Oraşul e curat şi liniştit sâmbătă dimineaţa. Parcuri care par a coborî direct de pe Muntele Vitoşa, multă verdeaţă. Vin controlorii şi ne obligă să compostăm şi pentru rucsaci câte un bilet, cu toate că la ora respectivă tramvaiul era gol şi noi chiar că nu deranjam pe nimeni. Astea-s regulile aici, ne supunem lor.

Ajungem la un soi de autogară, situată sub un pod şi luăm autobuzul până în SAMOKOV, aproximativ 56 km. Ne despărţim de Antonina, bezele prin geam. Autobuzul costă câte 3 leva de persoană. Traversăm o zonă foarte pitorească, munți, lacuri mari, multă verdeaţă.

În autogara din SAMOKOV avem legătură imediat spre BOROVETS (aproimativ 12 km) cu un microbuz, în care ne înghesuim şi plătim fiecare câte 1 leva.

La ora 10.30 ajungem la BOROVETS (o staţiune de sporturi de iarnă gen Poiana Braşov, dar mai celebră şi mult mai mişto).

Aici facem mici cumpărături (mâncare), mai schimbăm ceva dolari – cursul ceva mai bun decât în gară la Sofia – bem o cafea expresso bună pe o terasă; ce mai, e soare, vacanţă, e bine.

La ora 11.30 ne hotărâm cu greu să începem excursia propriu-zisă.

Plecăm pe valea Bistriţa Musalei spre cabana Musala (aproximativ 3 ore) (vezi harta zonei la https://sites.google.com/site/romanianatura58/home/muntii-lumii/muntii-rila-bulgaria-musala-cel-mai-inalt-varf-din-balcani ). Am fi putut urca şi cu telegondola până la cabana Yastrebets (2350 m), dar vrem să ne dezmorţim puţin. Vremea este foarte bună, doar că este un pic prea cald şi ţinând seamă de rucsacii pe care trebuie să îi cărăm în spate, ne e cam greu.

La început poteca urcă printr-o pădure de conifere, pe malul stâng al văii. Panta este relativ domoală. Începem să ne obişnuim cu bagajele grele. Încet ne intrăm în ritm. La un moment dat, traversăm valea şi intrăm în jnepeniş. Poteca este foarte bine conturată, traversăm câteva podeţe bine lucrate peste firul văii. În dreapta se văd creasta şi nişte drumuri (spre cabana Yastrebets). Puţin mai sus întâlnim câţiva cai nepăziţi, care pasc liniştiţi şi ne tratează cu indiferenţă.

Puţin înainte de ora 15 ajungem la cabana Musala.

 

1        Cabana Musala

 

Aici lume foarte  multă şi, ceea ce nu luasem în calcul, fiind totuşi sâmbătă, nu au locuri de nici un fel.

Ni se sugerează să mai urcăm până la următoarea cabană, dar neavând certitudinea că acolo vom fi mai norocoşi, renunţăm şi continuăm să aşteptăm o minune. (A doua zi, văzând cat de cool era refugiul EVEREST la care am fost sfătuiţi să urcăm în ziua precedentă, am regretat decizia luată, dar era deja prea târziu). 

Până la urmă obţinem locuri într-un pod al unei anexe de lemn (3 leva de persoană – asta pentru noi, pentru că eram străini!).

Ulterior vom afla că în Bulgaria, la toate cabanele din munţi se practicau preţuri diferenţiate între bulgari şi turiştii străini.

Ne lăsăm bagajele în anexă şi facem o plimbare până la cabana Yastrebets şi înapoi (cam o oră pe sens, se merge cam pe curbă de nivel).

Aici constatăm că telegondola e oprită şi nu vedem nici o mişcare. Facem zgomot şi apare din cabană o bulgăroaică adormită, care ne trage o primă ţeapă: 3,50 leva pentru o bere. Facem poze şi stăm pe o terasă din lemn, suspendată deasupra văii. Vedere excepţională spre vârful Musala, care domină zona. În jurul cabanei, câteva partii de schi.

Soarele apune promiţător pentru a doua zi.

Întorşi la cabană, mâncăm cartofi prăjiţi şi salată (2,60 leva – ni se pare foarte rezonabil, dupa ţeapa luată cu berea). În general nu sunt preţuri mari la mâncare la cabană, ceai/ cafea - 0,30 leva.

Cabana e dotată cu telefon, cum aveam să vedem şi la alte cabane din Bulgaria. La intrarea în cabană, fluturau nişte hârtii lipicioase în care se prindeau muştele mai proaste şi, ceea ce era mai neplăcut, părul turiştilor.

Dorm prost, ies afară noaptea, călcând peste cei din podul ticsit.  

 

Duminică 29.07 Reuşim să plecăm la 8.15. Urcăm uşor până într-o căldare glaciară (cam o oră), căldare în care se află 6 lacuri și refugiul Everest de sub vârful Musala (altitudinea refugiului - aproximativ 2730 m).

O construcţie superbă, cu condiţii excelente de cazare (5 leva de persoană, în priciuri curate şi foarte arătoase). Regrete tardive că nu am urcat încă de ieri până aici. Cumpăr câteva vederi şi o insignă.

Facem poze în faţa refugiului. Urcăm pe vârful Musala (2925,4 m – cel mai înalt din Balcani, record personal pentru noi, cu excepţia Brânduşei, care urcase ceva mai sus, în Kashkar în Turcia). De la refugiu se urcă pe o creastă stâncoasă destul de ascuţită, sunt şi câteva lanţuri pentru asigurare pe vreme rea; acum nu sunt utile.

Pe vârf facem câteva poze cu drapelul – coincidenţă, astăzi este Ziua Drapelului Naţional în România. 

 

 2  Vârful Musala

 

 Bem ceai la Staţia meteo (aici e ceva mai scump decât la cabana de jos – 0,40 leva). Pe vârf se află două construcţii bine ancorate în stâncă: Staţia meteo şi clădirea Institutului de Cercetări pentru Energii Nucleare.

Vremea este în continuare superbă, aşa că vizibilitatea este extraordinară în toate direcţiile. Se văd cele 3 cabane pe la care am trecut, lacurile frumoase situate în căldarea Musalei, creste zimţate. Stăm cam o oră pe vârf, ne grăbim mai mult de frica de a nu  găsi locuri la cabana următoare. N-ar trebui totuşi să ne facem mari griji, căci este duminică şi bulgaru’ mâine munceşte.

Coborâm apoi pe o culme lungă înierbată (plaiuri gen Munţii Baiului) cam vreo 3 ore. În partea dreaptă cum coborâm se văd o vale frumoasă, un baraj şi un mare lac de acumulare.

Ajungem la cabana Granchar (2187 m). Obţinem cazare într-o cameră de 11 paturi – preţuri rezonabile: 5 leva pentru noi; 4 leva pentru bulgari.

Aici cabana este mai mare, mai sunt şi câteva anexe, căsuţe. Accesul este uşor, urcă un drum de maşină până aici, în parcare sunt şi câteva maşini.

După amiază băieţii fac turul de lac clasic, pe care urma să-l facem la toate cabanele situate lângă lacuri glaciare. Fetele se tratează – tot clasic - cu rom la cabană şi la întoarcerea din plimbare le găsim foarte vesele.

Bem şi noi câte un rom bun, 100 g -1,20 leva.

 

Luni 30.07 Plecăm din cabană la ora 8.50 spre următoarea cabană - Ribno Iezero (Lacul peştilor), 2230 m. Drum destul de uşor, vremea în continuare este foarte bună. Aici sunt 2 lacuri frumoase. Cabana este mare; are anexe. A doua ţeapă: cazare în bungalow (2 camere a câte 3 paturi: 5 leva pentru bulgari, 12 leva pentru noi?! patul, chiar că e exagerat şi încercăm - fără reuşită - mici proteste pe lângă cabanier).

Turul clasic de lac; poze. Intrăm în lac şi ne pozăm pe nişte stânci care ies din apă. Spre seară plouă puţin.

Bere, mâncare bună de la cabană. Dormim bine.

 

Marţi 31.07 Plecăm dimineaţa la 8.30 pe ceaţă. Traversăm o vale printr-o pădure de jnepeni, apoi urcăm într-o creastă şi coborâm într-o altă vale la un prim refugiu mic, unde întâlnim câţiva turişti. Pe drum, nu ne întâlnisem cu nimeni până aici.

De la refugiu urcăm din greu într-o creastă; vremea nu dă semne să se îndrepte.

Plouă şi este ceaţă. Ajungem pe ceaţă la refugiul Strashnoto (Ingrozitorul?) alt. 2450 m. Cât pe ce să nu vedem refugiul şi să trecem liniştiţi pe langă el.

Poziţia – aşa cum aveam să o descoperim când s-a risipit ceaţa – este absolut senzaţională. Nu am mai văzut niciodată ceva asemănător.

Este construit complet din piatră şi pare a fi desprins din stânca muntelui. Plasat într-o căldare foarte spectaculoasă, cu un lac superb în mijloc. De jur împrejurul lacului bolovani imenşi desprinşi din pereţii şi crestele care înconjoară lacul pe 3 laturi. În apropierea refugiului, un fir de apă se scurge din lac la vale.  Noi coborâsem la refugiu pe o brână îngustă, la baza unei faleze stâncoase, suspendate deasupra lacului.

O zonă demnă de filmele văzute în copilărie cu indieni şi cu Winnetou.

Refugiul arată bine şi pe dinăuntru. Este destul de spaţios; are priciuri curate, pături (cuverturi), fără a fi nevoie să fie păzit. Mai vin 5 cehi ciudaţi; pe rând fiecare îşi găteşte mâncarea separat, în vase separate, pe plite separate, apoi mănâncă în tăcere, de parcă ar fi certaţi.

După amiază ploaia încetează; ceaţa se mai disipează puţin, aşa că nu putem rata turul de lac, deja clasic. Ne ia 1,5 ore; ceva mai complicat şi cu ceva cocoţ. Reuşim şi câteva poze, totul e superb. 

 

  3  Lacul de lângă refugiul Strashnoto

 

Noaptea în refugiu suntem 5 cehi, 6 români şi 7 bulgari. Dormim prost, mai ales din cauza mirosurilor amestecate. Brânduşei îi e foarte rău.

 

Miercuri 01.08   Plecăm dimineaţa la 8.50 ca din puşcă, fără să mâncăm nimic, goniţi de mirosuri. Vremea dă unele semne de ameliorare. De aici se coboară straşnic. Într-o oră şi jumătate ajungem la cabana Maliovitsa (2050 m); dacă forţam puţin puteam ajunge aici încă de ieri seară, dar ar fi fost păcat.

 Complex mare, drum forestier care ajunge până aici, telefoane, chiar şi un băruleţ drăguţ. De aici se vede vârful Maliovitsa (2730 m) care domină valea, ţinta noastră de mâine.

 

 4  Vârful Maliovitsa

 

Ne cazăm repede (5 leva pentru bulgari, 10 leva pentru noi – o cameră de 6 paturi suprapuse). Şi de aici incepe răsfăţul: mâncăm omletă (2 leva), bem ceai şi mastică.

Între timp, cum ieşise soarele, coborâm - cam o oră - până la complexul Maliovitsa (staţiune de iarnă, hoteluri, pârtii de schi, acum nu prea e viaţă aici). Ne oprim la o terasă draguţă şi continuăm răsfăţul. Afară, sub umbreluţe, mâncăm pizza, cartofi prăjiţi, salată, bem bere. Mâncăm îngheţată Nirvana.


 

 5  Complexul Maliovitsa

 

De aici dau un prim telefon în ţară, acasă (pe atunci nu aveam telefoane mobile). Ne întoarcem ghiftuiţi la cabana Maliovitsa; dar nu ne dăm bătuţi atât de uşor. Eşuăm în barul ochit de dimineaţă. Dă-i cu bere, dă-i cu mastică, aşa că adormim repede şi fără vise. Doar ne aşteaptă o zi grea.

 

Joi 02.08 Plecăm de la cabană la ora 8.30. Urcăm spre vârful Maliovitsa. Traversăm o vale glaciară, trecem pe lângă un mic cimitir situat într-o căldare glaciară (de fapt plăci pe stâncă, care comemorează pe cei căzuţi pe munte aici şi aiurea).

Vremea este excelentă, drumul pe măsură. Ziua în care ne-am odihnit şi răsfăţat îşi arată roadele. Avem chef de mers şi mergem bine. Urcuşul e solicitant, dar după atâtea zile ne-am intrat în formă.

De pe vârf o imagine superbă; în vale se vede mănăstirea Rila – ţinta finală a turei noastre.

Urmează o mică creastă, coborâm într-o şa, urcăm pe varful Kovacs, apoi coborâm la cabana Cele 7 lacuri ale Rilei (Sedemte Ezera, 2196 m), trecând pe lângă 5 din cele 7 lacuri şi pe lângă o cascadă spectaculoasă.

 

                                             6  Vedere spre cele 7 lacuri

 

Într-un final ne regrupăm la cabană; Traian, rămas în urmă era pe cale să se rătăcească. Ne cazăm – singuri într-o cameră de 8 paturi – 6 leva de persoană.

După amiază coborâm la un complex-hotel cu pretenţii, dar cu ofertă de mâncare slabă (varză - nu servim, omletă - da). Ne întoarcem la cabană; bem bere, ne spălăm în lac.

 

Vineri 03.08  Plecăm la 9.30. Vremea este în continuare superbă, urcăm pe lângă lacuri. De aici, fără marcaj, traversăm o creastă şi coborâm direct într-o vale în care se află plasată cabana Ivan Vazov (2300 m). Cabana frumoasă, în renovare. Bem ceai şi apoi continuăm coborârea spre mănăstirea Rila. O coborâre care ni se pare interminabilă; este foarte cald, mergem mult prin vegetaţia care emană căldură şi multă umezeală. Parcă am fi într-o etuvă.

Andreei, rămasă în urmă cu Traian, îi este rău. Ajunşi la şosea, ne hidratăm cu bere şi apoi vizităm mănăstirea. 

 

  7  mănăstirea Rila

 

 Facem multe poze. Mâncăm la un restaurant: ciorbă de burtă (mănânc şi eu pentru că noi am comandat ciorbă de vacă – dar pentru bulgari asta e ciorbă de burtă) şi frigărui. Bem bere.

Mergem în sus pe vale 1,5 km şi ne cazăm la un camping (câte 8 leva de persoană în căsuţe de 2 locuri). Facem în fine duş cu apă caldă.



 

 

 8   camping lângă Mănăstirea Rila

 

O rudă a celor care administrează campingul ştie româneşte. Un incident care spune multe: şeful campingului îi dă înapoi Andreei toţi banii (valută) uitaţi  de ea în paşaportul pe care-l dăduse pentru înregistrare !!

Seara ne răsfăţăm la camping: bere, vin, tochitură – specialitatea casei. Dormim bine.

 

Sâmbătă 04.08  La 7.30 plecăm din camping, la 8.15 avem autobuz de la mănăstirea Rila până în localitatea Rila (1,10 leva).  Apoi alt autobuz pe ruta Rila – Blagoevgrad (1,20 leva). Din autogara din Blagoevgrad la Sofia este un autobuz mai modern, cu aer condiţionat (aproximativ 108 km - 5 leva).

La 11.40 suntem în gară la Sofia. Luăm bilete (tichetele diferenţă la vagonul de dormit), lăsăm rucsacii în gară, apoi timp de 7 ore ne plimbăm prin Sofia.

Facem mici cumpărături, mâncăm bine – cartofi prăjiţi, falafel, bere.

În tren organizăm ad-hoc un chef, căci e ziua lui Victoraş (pepeni, bere, vin, coniac, brânză, salată).

Trenul întârzie 2 ore din cauza unor contrabandişti; la ora 9.40 ajungem în Bucureşti.  

 

                                             Observaţii

·       Reţea bună de cabane, trasee de cel mult 6-7 ore/ zi;

·       Preţuri rezonabile la cazare/ masă şi în special la transport;

·       Puţini turişti pe trasee;

·       A nu se rata: Musala, refugiul Strasnoto, Maliovitsa, Cele 7 lacuri ale Musalei, mănăstirea Rila.