Vârful Albina și Peștera din Colții Budurului, în Munții Ghițu

Ică Giurgiu, Octavian Păun (București)

 

Situat în sudul Munților Făgărașului, Masivul Ghițu este umbrit - pentru necunoscătorii frumuseții cu mii de fețe a muntelui - de faima vecinului nordic. Vă propunem un traseu ușor, de o zi, în luna aprilie, pentru a descoperi o parte din atracțiile locului. Pentru că ținta noastră este Vf. Albina (1370 m) vă recomandăm și articolul lui Nae Popescu din Munții Carpați, nr. 11, pagina 22.


1   Piciorul care coboară de pe Vârful Albina spre Colții Budurului. Foto: Octavian Păun.


Plecăm de la Casa Argeșană (830 m), loc de petrecere și cazare, situată pe drumul transfăgărășan la câteva minute amonte de barajul de la Vidraru, pe malul stâng al lacului. Peste drum de ea, pe dreapta șoselei cum urcăm, înainte de un perete înalt, aproape vertical, cenușiu sau negru la culoare în funcție de umiditatea de pe el, întrezărim poteca pe care o vom urma. Primii metri sunt foarte abrupți; apoi, în serpentine scurte, câștigăm serios altitudine. După 20 minute panta se domolește și intrăm într-o pădure cu zade tinere.

După alte 10 minute sosim în Poiana Pleșa, pe la 1100 m altitudine. Urcăm încă 5 minute, trecând pe lângă o stână, spre partea superioară a poienii. Panoramă asupra Lacului Vidraru și împrejurimilor sale. Piscuri majore din creasta principală a Munților Făgărașului se descoperă privirii.

Pe lângă câțiva copaci trăsniți, intrăm în pădurea de fag. Apare un marcaj punct roșu, foarte vechi. Poteca, clară acum, ne duce spre dreapta, iese din pădure, pe sub o muchie, trece peste câteva frumoase porțiuni pietroase și în aproximativ 15 minute sosim în Șaua Pleșa (1280 m). Aici ne orientăm spre dreapta noastră și găsim poteca largă prin pădurea de foioase, spre sud, care ne conduce până pe Vf. Albina.

De acolo avem panoramă generoasă cu Vf. Ghițu, spre est (dincolo de Valea Limpede) și creasta Făgărașului către nord. Spre sud este Valea Argeșului iar către vest vedem picioarele abrupte al Masivului Frunți. Floră diversă, cu multe exemplare, ca și până aici, substratul de rocă favorizând bogăția și varietatea ei (foto 3). Coborâm pe piciorul care se lasă din vârf spre sud-vest (foto 1), intrând în pădurea de pe dreapta lui (parfum deosebit pe locuri, de la liliacul sălbatic, foto 2, care este prezent uneori în mici tufe, contrastând din acest punct de vedere cu modul obișnuit în care-l întâlnim, fire izolate); la aproximativ 1200 m, în locul numit Colții Budurului (Țâfna Albinei) este o peșteră de tracțiune tectonică, de 50 m dezvoltare și peste 15 m denivelare negativă, se pare că singura și prima știută în acest masiv (am fost conduși la ea de domnul Ducu Gheorghiescu din Curtea de Argeș). Puțin în amonte de această peșteră două desene rupestre de mari dimensiuni pot fi observate cu ușurință. 


2   Liliac sălbatic (Daphne mesereum). Foto: Trestian Găvănescu (Râmnicu Vâlcea).

3   Porumbei (Muscari racemosum). Explicație: Ducu Gheorghiescu. Foto: Cristina Lazăr (București).



Pentru întoarcere putem reface în sens invers drumul de până aici. Sau putem continua coborârea pe piciorul de munte până în localitatea Căpățâneni, aflată la poalele masivului. Mai este o variantă de înapoiere: revenim în Șaua Pleșa și continuăm de aici spre vest, pe sub firele liniei electrice, cam 15 minute, pe un drumeag, până la un mic izvor. Mai avem 45 minute de coborâre continuă până în drumul transfăgărășan; mergem la stânga pe el și după câteva sute de metri sosim în stația de autobuze pentru Curtea de Argeș.

Încheiem astfel un parcurs de 4 ore, bogat în frumuseți și perspective, curat, pe care trebuie să-l respectăm, la fel ca de altfel orice colț de natură. (articol scris în anul 2002)