Ivăneţu, aşezări rupestre; Fundătura

Apoi coboram mai departe pe drumul amintit si ajungem intr-o vasta poiana care ne va conduce inapoi in satul Nucu. Pe cer, un stol de gaste salbatice fac multa galagie (foto 89). Ajungem imediat la locul unde am stat cu cortul si la primele case din sat. 

Întrucât fiecare dintre aceste aşezări reprezintă un unicat, ele pot fi grupate după perioadele în care au fost săpate şi locuite, în patru categorii. Din prima categorie face parte una singură, „Fundul Peşterii” sau „Peştera” cea mai veche şi cea mai importantă din punct de vedere istoric, ea fiind amenajată şi locuită în secolele VI–IV î.e.n. şi refolosită în feudalismul timpuriu. Pe pereţii acesteia se află incizate săbii scurte de tip „akinakes” folosite de sciţi şi perşi. În a doua categorie se încadrează acele aşezări rupestre ce au fost săpate în secolele III–VI e.n., mai multe la număr şi anume: Peştera lui Iosif, Piatra Îngăurită, Dionisie Torcătorul, Gaura Tătarilor precum şi complexul rupestru Aluniş, format dintr-o bisericuţă şi două chilii, dintre care una cu dimensiuni mai mari. A treia categorie este reprezentată de cele a căror vârstă nu poate fi coborâtă sub secolul al XIII-lea din lipsa unor elemente sigure de datare, dar menţionate în diverse documente ce le atestă existenţa şi folosirea ca lăcaşuri de cult până la sfârşitul secolului al XIX-lea (Motnău, Sf. Gheorghe, Găvanele sau Găvanu). Cea de-a patra categorie de aşezări rupestre o formează acele aşezări descrise de învăţătorii satelor Aluniş, Nucu şi Colţii de Jos şi transmise lui Alexandru Odobescu şi Bazil Iorgulescu în anii 1871 şi respectiv 1892. Ele nu pot fi datate în prezent, orice indiciu fiind distrus parţial sau în totalitate de agenţii naturali sau de către om. Sunt aşezări săpate dar şi peşteri naturale amenajate pentru a fi locuite. Din această categorie fac parte Agatonul Vechi, Ghereta, Căsoaia, şi cele 4 aşezări din complexul rupestru Aluniş. Complexul rupestru Aluniş se află situat la poalele Vârfului Zboiul, în satul cu acelaşi nume, la 6 km nord de localitatea Colţi. Bisericuţa săpată în piatră de ciobanii Vlad şi Simion la 1277 este atestată documentar la 1352 şi este folosită şi astăzi ca lăcaş de cult. Fundul Peşterii este parte componentă a aşezărilor din complexul Nucu, situată la 2 km faţă de satul Nucu la sud est de Poiana Cozanei, amenajată şi locuită în secolele VI–IV î.e.n. Dionisie Torcătorul este o locuinţă săpată într-o stâncă izolată în Poiana Cozanei la 150 m de „Fundul Peşterii”. Accesul în încăpere se face pe latura sudică a stâncii pe o scară din lemn. Peştera lui Iosif sau Bisericuţa lui Iosif este un lăcaş de cult săpat în acelaşi masiv muntos cu Peştera lui Dionisie Torcătorul la 1 km distanţă de aceasta. Deasupra intrării se află incizat un peşte reprezentând simbolul Paleocreştin. Agatonul Nou este un schit rupestru atestat documentar la 1587, situat în vecinătatea Agatonului Vechi cu foarte multe înscrisuri din diferite perioade printre care un pomelnic în altar care începe cu numele domnitorului Neagoe Basarab. Fundătura este menţionat în foarte multe documente ca schit săpat într-o stâncă izolată în poiana de la poalele Culmii Spătarului.

(din MONOGRAFIA GEOLOGICĂ A BAZINULUI RÂULUI BUZĂU, DUMITRU FRUNZESCU GHEORGHE BRĂNOIU, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN PLOIEŞTI 2004)

     Donează 30 de lei