Embedded Files
TITLUL V
Sanatatea si securitatea in munca
CAP. I
Reguli generale
ART. 171
(1) Angajatorul are obligatia sa ia toate masurile necesare pentru protejarea
vietii si sanatatii salariatilor.
----------------
Alin. (1) al art. 171 a fost abrogat de pct. 59 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(2) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in
toate aspectele legate de munca.
(3) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta
nu il exonereaza de raspundere in acest domeniu.
(4) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot
aduce atingere responsabilitatii angajatorului.
(5) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in
nici un caz, obligatii financiare pentru salariati.
ART. 172
(1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale
contractelor colective de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele
de protectie a muncii.
(2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:
a) masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de
munca si a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite
activitati;
c) masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale
de asigurare a securitatii si sanatatii in munca.
ART. 173
(1) In cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare
pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de
prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru
punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare
acesteia.
(2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se va
tine seama de urmatoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor
de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in
vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive,
precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea
ce este mai putin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de
protectie individuala;
i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.
ART. 174
(1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si
securitatii in munca.
(2) In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli
privind securitatea si sanatatea in munca.
(3) In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se
consulta cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu
comitetul de securitate si sanatate in munca.
ART. 175
Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de
munca si boli profesionale, in conditiile legii.
ART. 176
(1) Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in
domeniul securitatii si sanatatii in munca.
(2) Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de
comun acord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate
in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (2) se realizeaza obligatoriu in cazul noilor
angajati, al celor care isi schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care
isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. In toate aceste cazuri
instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.
(4) Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale
legislatiei in domeniu.
ART. 177
(1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze
securitatea si sanatatea salariatilor.
(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor,
utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii
si securitatii salariatilor.
(3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului
ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare
a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz
de pericol iminent.
ART. 178
(1) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca institutia abilitata prin
lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricarii, comercializarii, importului
ori utilizarii cu orice titlu a substantelor si preparatelor periculoase pentru
salariati.
(2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa
impuna angajatorului sa solicite organismelor competente, contra cost, analize si
expertize asupra unor produse, substante sau preparate considerate a fi
periculoase, pentru a cunoaste compozitia acestora si efectele pe care le-ar
putea produce asupra organismului uman.
CAP. II
Comitetul de securitate si sanatate in munca
ART. 179
(1) La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de securitate si
sanatate in munca, cu scopul de a asigura implicarea salariatilor la elaborarea si
aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.
(2) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in cadrul
persoanelor juridice din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital
strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.
ART. 180
(1) Comitetul de securitate si sanatate in munca se organizeaza la angajatorii
persoane juridice la care sunt incadrati cel putin 50 de salariati.
(2) In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau
periculoase, inspectorul de munca poate cere infiintarea acestor comitete si
pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de salariati.
(3) In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se
pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca. Numarul
acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil.
(4) Comitetul de securitate si sanatate in munca coordoneaza masurile de
securitate si sanatate in munca si in cazul activitatilor care se desfasoara
temporar, cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) In situatia in care nu se impune constituirea comitetului de securitate si
sanatate in munca, atributiile specifice ale acestuia vor fi indeplinite de
responsabilul cu protectia muncii numit de angajator.
ART. 181
Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si
sanatate in munca sunt reglementate prin ordin al ministrului muncii si solidaritatii
sociale.
ART. 181
Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si
sanatate in munca sunt reglementate prin hotarare a Guvernului.
---------------
Art. 181 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 94 din 16
aprilie 2007, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 19 aprilie 2007.
CAP. III
Protectia salariatilor prin servicii medicale
ART. 182
Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de
medicina a muncii.
ART. 183
(1) Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom
organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronala.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculeaza in
functie de numarul de salariati ai angajatorului, potrivit legii.
ART. 184
(1) Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat in profesia sa potrivit
legii, titular al unui contract de munca incheiat cu un angajator sau cu o asociatie
patronala.
(2) Medicul de medicina a muncii este independent in exercitarea profesiei
sale.
ART. 185
(1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:
a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;
c) asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat
si pe durata executarii contractului individual de munca.
(2) In vederea realizarii sarcinilor ce ii revin medicul de medicina a muncii
poate propune angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii
unor salariati, determinata de starea de sanatate a acestora.
(3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept in comitetul de
securitate si sanatate in munca.
ART. 186
(1) Medicul de medicina a muncii stabileste in fiecare an un program de
activitate pentru imbunatatirea mediului de munca din punct de vedere al
sanatatii in munca pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt
supuse avizarii comitetului de securitate si sanatate in munca.
ART. 187
Prin lege speciala vor fi reglementate atributiile specifice, modul de organizare
a activitatii, organismele de control, precum si statutul profesional specific al
medicilor de medicina a muncii.
Google Sites
Report abuse