Embedded Files
TITLUL III
Timpul de munca si timpul de odihna
CAP. I
Timpul de munca
SECTIUNEA 1
Durata timpului de munca
ART. 108
Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru
indeplinirea sarcinilor de munca.
ART. 108
Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca,
se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale,
conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de
munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.
----------------
Art. 108 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA
nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 18
septembrie 2006.
ART. 109
(1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de
munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
(2) In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este
de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.
ART. 110
(1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula,
uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.
(2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si
pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale
a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
ART. 111
(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe
saptamana, inclusiv orele suplimentare.
(2) Cand munca se efectueaza in schimburi, durata timpului de munca va
putea fi prelungita peste 8 ore pe zi si peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia
ca media orelor de munca, calculata pe o perioada maxima de 3 saptamani, sa
nu depaseasca 8 ore pe zi sau 48 de ore pe saptamana.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca poate fi prelungita peste 48 de ore
pe saptamana, care includ si orele suplimentare, cu conditia ca media orelor de
munca, calculata pe o perioada de referinta de o luna calendaristica, sa nu
depaseasca 48 de ore pe saptamana.
----------------
Alin. (2) al art. 111 a fost modificat de pct. 47 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare,
poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de
munca, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu
depaseasca 48 de ore pe saptamana.
----------------
Alin. (2) al art. 111 a fost modificat de pct. 25 al articolului unic din LEGEA nr.
371 din 13 decembrie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.147 din 19
decembrie 2005.
(2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin
contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul
colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinta
mai mari de o luna, dar care sa nu depaseasca 12 luni.
----------------
Alin. (2^1) al art. 111 a fost introdus de pct. 48 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin
contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul
colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinta
mai mari de 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni.
----------------
Alin. (2^1) al art. 111 a fost modificat de pct. 26 al articolului unic din LEGEA
nr. 371 din 13 decembrie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.147 din
19 decembrie 2005.
(2^2) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2) si (2^1) nu se
iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a
contractului individual de munca.
----------------
Alin. (2^2) al art. 111 a fost introdus de pct. 48 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de
18 ani.
(3) Prevederile alin. (1), (2) si (2^1) nu se aplica tinerilor care nu au implinit
varsta de 18 ani.
----------------
Alin. (3) al art. 111 a fost modificat de pct. 49 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
ART. 111
(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe
săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare,
poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de
muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu
depăşească 48 de ore pe săptămână.
(3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de
muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv,
perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi
securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind
organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la
durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinţă
care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2)-(4) nu se iau în
calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a
contractului individual de muncă.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de
18 ani.
-----------------
Art. 111 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31 martie
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
ART. 112
(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili
prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata
zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de
repaus de 24 de ore.
ART. 113
(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul
saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru
comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul
angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat
expres in contractul individual de munca.
ART. 114
Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la
cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului.
ART. 115
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul
sau la solicitarea salariatului in cauza, daca aceasta posibilitate este prevazuta in
contractele colective de munca aplicabile la nivelul angajatorului sau, in absenta
acestora, in regulamentele interne.
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul
sau la solicitarea salariatului în cauză.
-----------------
Alin. (1) al art. 115 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31
martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
(2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare
flexibil a timpului de munca.
(3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o
perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada
variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu
respectarea timpului de munca zilnic.
(4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea
dispozitiilor art. 109 si 111.
ART. 116
Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de
fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori
de cate ori este solicitat.
SECTIUNEA a 2-a
Munca suplimentara
ART. 117
(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal,
prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara.
(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu
exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii
producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
ART. 118
(1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara cu
respectarea prevederilor art. 111.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor
alin. (1) este interzisa.
ART. 118
(1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu
respectarea prevederilor art. 111 sau 112, dupa caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor
art. 111 sau 112, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora
sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori
inlaturarii consecintelor unui accident.
----------------
Art. 118 a fost modificat de pct. 50 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA
nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576 din 5 iulie
2005.
ART. 119
(1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele
30 de zile dupa efectuarea acesteia.
(2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru
orele prestate peste programul normal de lucru.
ART. 119
(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele
60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru
orele prestate peste programul normal de lucru.
(3) În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a
acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi
prestate în următoarele 12 luni.
-----------------
Art. 119 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31 martie
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
ART. 120
(1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in
termenul prevazut de art. 119 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va
fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei
acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin.
(1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau,
dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din
salariul de baza.
ART. 121
Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.
SECTIUNEA a 3-a
Munca de noapte
ART. 122
(1) Munca prestata intre orele 22,00-6,00 este considerata munca de noapte.
(1^1) Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau
zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30%
din timpul sau lunar de lucru.
------------
Alin. (1^1) al art. 122 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788
din 18 septembrie 2006.
(2) Durata normala a muncii de noapte nu va depasi 8 ore intr-o perioada de
24 de ore.
(2) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va
depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum
3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul
saptamanal.
------------
Alin. (2) al art. 122 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788
din 18 septembrie 2006.
(2^1) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatii de noapte a caror
activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca, stabilite
potrivit dispozitiilor legale, nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de
24 de ore, in care presteaza munca de noapte.
------------
Alin. (2^1) al art. 122 a fost introdus de pct. 26 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788
din 18 septembrie 2006.
(2^1) Durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror
activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va
depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care
majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil
şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi
exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
-----------------
Alin. (2^1) al art. 122 a fost modificat de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 40 din
31 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
(2^2) În situaţia prevăzută la alin. (2^1), angajatorul este obligat să acorde
perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor
de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
-----------------
Alin. (2^2) al art. 122 a fost introdus de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31
martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
(3) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat
sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.
ART. 123
Salariatii care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte beneficiaza fie
de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, fara
ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza, fie de un spor la salariu de
minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte
prestata.
ART. 123
Salariatii de noapte beneficiaza:
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de
munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara
ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare
ora de munca de noapte prestata.
------------
Art. 123 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA
nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 18
septembrie 2006.
ART. 123
Salariaţii de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de
muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără
ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de
bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul
normal de lucru.
-----------------
Art. 123 a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31 martie
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
ART. 124
(1) Salariatii care urmeaza sa desfasoare cel putin 3 ore de munca de noapte
sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si dupa
aceea, periodic.
(1) Salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte in conditiile art.
122 alin. (1^1) sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea
activitatii si dupa aceea, periodic.
------------
Alin. (1) al art. 124 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788
din 18 septembrie 2006.
(2) Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia se
stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii si
solidaritatii sociale si al ministrului sanatatii si familiei.
(3) Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate
recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru
care sunt apti.
ART. 125
(1) Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte.
(2) Femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa
presteze munca de noapte.
SECTIUNEA a 4-a
Norma de munca
ART. 126
Norma de munca exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea
operatiunilor sau lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare,
care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice si de
munca determinate. Norma de munca cuprinde timpul productiv, timpul pentru
intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze
legale in cadrul programului de munca.
ART. 127
Norma de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului de
productie sau de alte activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp,
norme de productie, norme de personal, sfera de atributii sau sub alte forme
corespunzatoare specificului fiecarei activitati.
ART. 128
Normarea muncii se aplica tuturor categoriilor de salariati.
ART. 129
(1) Normele de munca se elaboreaza de catre angajator cu acordul
sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
(1) Normele de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor
in vigoare, sau, in cazul in care nu exista normative, normele de munca se
elaboreaza de catre angajator cu acordul sindicatului ori, dupa caz, al
reprezentantilor salariatilor.
----------------
Alin. (1) al art. 129 a fost modificat de pct. 51 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(1^1) In cazul unui dezacord cu privire la normele de munca, partile vor apela
la arbitrajul unui tert ales de comun acord.
----------------
Alin. (1^1) al art. 129 a fost introdus de pct. 52 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(2) In situatia in care normele de munca nu mai corespund conditiilor tehnice
in care au fost adoptate sau nu asigura un grad complet de ocupare a timpului
normal de munca, acestea vor fi supuse unei reexaminari.
(3) Procedura de reexaminare, precum si situatiile concrete in care poate
interveni se sabilesc prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin
regulamentul intern.
ART. 129
Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în
vigoare, sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se
elaborează de către angajator după consultarea sindicatului reprezentativ ori,
după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
-----------------
Art. 129 a fost modificat de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31 martie
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
CAP. II
Repausuri periodice
ART. 129^1
Perioada de repaus reprezinta orice perioada care nu este timp de munca.
----------------
Art. 129^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA
nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 18
septembrie 2006.
SECTIUNEA 1
Pauza de masa si repausul zilnic
ART. 130
(1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6
ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite
prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel
putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai
mare de 4 ore si jumatate.
(3) Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca
aplicabil si din regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica normala a
timpului de munca.
ART. 131
(1) Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus care nu poate fi
mai mic de 12 ore consecutive.
(2) Prin exceptie, in cazul muncii in schimburi, acest repaus nu poate fi mai
mic de 8 ore intre schimburi.
ART. 131^1
(1) Munca in schimburi reprezinta orice mod de organizare a programului de
lucru, potrivit caruia salariatii se succed unul pe altul la acelasi post de munca,
potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, si care poate fi de tip
continuu sau discontinuu, implicand pentru salariat necesitatea realizarii unei
activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada zilnica sau
saptamanala, stabilita prin contractul individual de munca.
(2) Salariat in schimburi reprezinta orice salariat al carui program de lucru se
inscrie in cadrul programului de munca in schimburi.
----------------
Art. 131^1 a fost introdus de pct. 30 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA
nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 18
septembrie 2006.
SECTIUNEA a 2-a
Repausul saptamanal
ART. 132
(1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula
sambata si duminica.
(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia
interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal
poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil
sau prin regulamentul intern.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu
stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual
de munca.
(4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat,
dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 15 zile calendaristice,
cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau,
dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
(4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat,
dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice,
cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau,
dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
----------------
Alin. (4) al art. 132 a fost modificat de pct. 31 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 55 din 30 august 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 788
din 18 septembrie 2006.
(5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au
dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).
ART. 133
(1) In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara
pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor
angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea
efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor
sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul
necesar in vederea executarii acestor lucrari.
(2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. (1)
au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).
SECTIUNEA a 3-a
Sarbatorile legale
ART. 134
(1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
- 1 si 2 ianuarie;
- prima si a doua zi de Pasti;
- 1 mai;
- 1 decembrie;
- prima si a doua zi de Craciun;
- 2 zile pentru fiecare dintre cele doua sarbatori religioase anuale, declarate
astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele
apartinand acestora.
(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 şi 2 ianuarie;
- prima şi a doua zi de Paşti;
- 1 mai;
- prima şi a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 1 decembrie;
- prima şi a doua zi de Crăciun;
- 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel
de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele
aparţinând acestora.
-------------
Alin. (1) al art. 134 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 202 din 21
octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 728 din 28 octombrie
2008.
(2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.
ART. 135
Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru
unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii
asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare
de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie.
ART. 136
Prevederile art. 134 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu
poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului
activitatii.
ART. 137
(1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 135, precum si la
locurile de munca prevazute la art. 136 li se asigura compensarea cu timp liber
corespunzator in urmatoarele 30 de zile.
(2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii
beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la
salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza
corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
ART. 138
Prin contractul colectiv de munca aplicabil se pot stabili si alte zile libere.
CAP. III
Concediile
SECTIUNEA 1
Concediul de odihna anual si alte concedii ale salariatilor
ART. 139
(1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
(2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei
cesiuni, renuntari sau limitari.
ART. 140
(1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
(2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste prin contractul
colectiv de munca aplicabil, este prevazuta in contractul individual de munca si
se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.
(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul
individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi
se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
-----------------
Alin. (2) al art. 140 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31
martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
(3) Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite
stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse in durata
concediului de odihna anual.
(4) Durata concediului de odihna anual pentru salariatii cu contract individual
de munca cu timp partial se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat.
----------------
Alin. (4) al art. 140 a fost abrogat de pct. 53 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
ART. 141
(1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului in anul
urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile
prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil.
(3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului
urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral
concediul de odihna la care aveau dreptul.
(4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa
numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
ART. 142
(1) Salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare,
nevazatorii, alte persoane cu handicap si tinerii in varsta de pana la 18 ani
beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.
(2) Numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar
pentru categoriile de salariaţi prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin contractul
colectiv de muncă aplicabil şi va fi de cel puţin 3 zile lucrătoare.
-----------------
Alin. (2) al art. 142 a fost introdus de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31
martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
ART. 143
(1) Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari
colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau,
dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu
consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face
pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
(2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot
fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de munca.
(3) Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului sau,
dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada
care nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4) In cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) si (3) salariatul
poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii
acestuia.
(5) In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este
obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intrun
an calendaristic cel putin 15 zile lucratoare de concediu neintrerupt.
(5) În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul
este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze
într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
-----------------
Alin. (5) al art. 143 a fost modificat de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31
martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
ART. 144
Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada
in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau
atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
ART. 145
(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o
indemnizatie de concediu care nu poate fi mai mica decat valoarea totala a
drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectiva.
(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o
indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza,
indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada
respectiva, prevazute in contractul individual de munca.
----------------
Alin. (1) al art. 145 a fost modificat de pct. 54 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a veniturilor
din luna/lunile in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de
concediu.
(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor
salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este
efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
----------------
Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de pct. 54 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel
putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.
ART. 146
(1) Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive
obiective.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de
forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul
de munca. In acest caz angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile
salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii la locul de munca,
precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii
concediului de odihna.
ART. 147
(1) In cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au dreptul la zile
libere platite, care nu se includ in durata concediului de odihna.
(2) Evenimentele familiale deosebite si numarul zilelor libere platite sunt
stabilite prin lege, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin
regulamentul intern.
ART. 148
(1) Pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii
fara plata.
(2) Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de
munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
SECTIUNEA a 2-a
Concediile pentru formare profesionala
ART. 149
(1) Salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare
profesionala.
(2) Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata.
ART. 150
(1) Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea
salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din
initiativa sa.
(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul
sindicatului sau, dupa caz, cu acordul reprezentantilor salariatilor si numai daca
absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii.
(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai dacă absenţa
salariatului ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii.
--------------
Alin. (2) al art. 150 a fost modificat de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 40 din 31
martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011.
ART. 151
(1) Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie sa fie
inaintata angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si
trebuie sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala,
domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei de formare
profesionala.
(2) Efectuarea concediului fara plata pentru formare profesionala se poate
realiza si fractionat in cursul unui an calendaristic, pentru sustinerea examenelor
de absolvire a unor forme de invatamant sau pentru sustinerea examenelor de
promovare in anul urmator in cadrul institutiilor de invatamant superior, cu
respectarea conditiilor stabilite la alin. (1).
ART. 152
(1) In cazul in care in cursul unui an calendaristic, pentru salariatii in varsta de
pana la 25 de ani, si, respectiv, in cursul a 2 ani calendaristici consecutivi, pentru
salariatii in varsta de peste 25 de ani, nu a fost asigurata participarea la o
formare profesionala pe cheltuiala angajatorului, salariatul in cauza are dreptul la
un concediu pentru formare profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile
lucratoare.
(1) In cazul in care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe
cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesionala in conditiile
prevazute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare
profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile lucratoare sau de pana la 80
de ore.
----------------
Alin. (1) al art. 152 a fost modificat de pct. 55 al art. I din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 576
din 5 iulie 2005.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) indemnizatia de concediu va fi stabilita
conform art. 145.
(3) Perioada in care salariatul beneficiaza de concediul platit prevazut la alin.
(1) se stabileste de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu platit
pentru formare profesionala va fi inaintata angajatorului in conditiile prevazute la
art. 151 alin. (1).
ART. 153
Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata
concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in
ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul.
Google Sites
Report abuse