Nasrallah’s full speech: Soleimani’s assassination will put an end to US presence in the Middle East, US troops will go home in coffins
Nasrallah’s full speech: Soleimani’s assassination will put an end to US presence in the Middle East, US troops will go home in coffins
Full speech of Hezbollah Secretary General Sayed Hassan Nasrallah on January 5, 2020, commemorating the death of Qasem Soleimani and Abu Mahdi al-Muhandis.
Source: https://video.moqawama.org/details.php?cid=1&linkid=2088
Transcript:
[Nasrallah begins by praising God and invoking His blessings on the Prophet and his family, then recites this Quran verse:
“Think not of those who are slain in God’s way as dead. Nay, they live, finding their sustenance in the presence of their Lord. They rejoice in the bounty provided by God: And with regard to those left behind, who have not yet joined them (in their bliss), the (Martyrs) glory in the fact that on them is no fear, nor shall they grieve. They glory in the Grace and the bounty from God, and in the fact that God suffereth not the reward of the Faithful to be lost (in the least).” (Quran, 3, 169-171.)
Then Nasrallah briefly recalls the identity of the martyrs.]
What happened on the night of Thursday, January 2, 2020 is a pivotal point between two stages in the history of the region. It’s the beginning of a new phase, a new history, not just for Iran or Iraq, but for the whole region.
[Nasrallah stresses that if Qassem Soleimani worked tirelessly for the Liberation of Middle Eastern Peoples, on a personal level, he ardently desired martyrdom, just like Abu Mahdi al-Muhandis. Nasrallah sends his congratulations and condolences to their families, and insists that their death is an illusory success for the enemy but a real achievement for the Resistance Axis.]
Today, I will speak directly about this major and decisive event. What happened? Why did it happen? Why was Hajj Qassem, and alongside him Abu Mahdi, targeted? What are the objectives of this assassination? Where is the region going? And finally, what is our stance, what is our duty, what is our responsibility? Because I said that we are now at a completely new stage (of the confrontation against the United States).
Of course, this will not be the topic of my speech, but if I wanted to talk about the personality of Hajj Qassem, his qualities, his characteristics, his piety, his courage, his aptitudes, his knowledge & knowhow, his strategic thinking, his humility, etc., etc., etc., all these beautiful qualities that were his, if I wanted to talk about his successes, his efforts, his jihad, his sacrifices, and the same for Hajj Abu Mahdi, I would have to speak for hours, days and weeks. But we will find another time for that, God willing. What I have to mention is the heart of the matter, in order to base our reaction on the facts. What happened?
On the evening of Thursday, January 2, overnight… I take 2 minutes to clarify all this in detail, because this will be the basis of all my speech. Hajj Qasem and a brother of his have publicly left Damascus Airport for Baghdad Airport. At Baghdad airport, Hajj Abu Mahdi al-Muhandis, accompanied by his brothers-in-arms among those in charge of the Popular Mobilization Units (Hachd al-Cha’bi), were waiting to greet him.
After they got into cars, and drove a certain distance, the whole procession, all the cars in the procession were hit by sophisticated missiles from the sky, fired from American planes, in a barbaric manner. You all saw the pictures. The destruction of the cars and the dislocation of everything inside was ensured by the barbarity of the strike. Our two dear commanders found martyrdom, with all those who accompanied them, all of them becoming shredded and cremated corpses to the point that it was very difficult to reconstruct the bodies.
Let me say that I knew Hajj Qassem, Hajj Abu Mahdi and the brothers who accompanied them very well, and I know that Soleimani (ardently) desired martyrdom. But maybe what happened to him exceeded his expectations. He ended up headless, like Imam Hussein, and without arms, like Abbas (brother of Imam Hussein), and his body was completely torn to pieces, like Ali Akbar (son of Imam Hussein, all killed in Karbala ). I don’t know if that’s what Hajj Qassem and Hajj Abu Mahdi had in mind.
So they all became shredded and burnt corpses to the point where it was very difficult to put the body pieces back together.
After a few hours, the United States Department of Defense issued a statement in which it claimed responsibility for the operation, stating that the assassination was carried out on the orders of President Trump. Then, the American press releases taking credit the operation followed one after another, as did the press conferences: the US Secretary of State, the Defense Secretary, the National Security Advisor, up to Trump himself in his various Tweets, in which he boasts of having personally ordered the assassination of Hajj Soleimani, mentioning the reasons which led him to do so, and which are nothing but shameless lies.
So we are faced with a public and clear crime, perfectly clear. The one who ordered it admits himself to having done so: Trump. The perpetrator of the assassination makes its guilt clear: the United States Minister of Defense and the United States military, and American forces operating in the region, whether inside or outside Iraq, which is merely a detail.
Therefore, we are not facing a secret or opaque assassination operation, such as a car bomb, a suicide attack, a trap by unknown perpetrators, which would require a commission of inquiry to identify the culprits, with assumptions and uncertainties, etc. not at all. We are faced with a clear, extremely clear crime, for which the US frankly claims responsibility.
These are the two lines on which we must base our response: Trump, the US President, ordered the U.S. military to commit this crime, and U.S. military forces did it in the manner I mentioned. Things are therefore very clear.
Second point: why was this crime committed, so openly and so publicly? Everything was done openly, and claimed formally and publicly, Trump boasting about it in front of the whole world, so as to leave no doubt. There are two reasons for this.
The first is the failure of all previous assassination attempts “without fingerprints”, without leaving traces or evidence. Several attempts have been made. Some attempts to assassinate Hajj Qassem have been made public, others remain secret to this day. And the last attempt… See the satanic and infernal spirit with which the Americans and the Israelis act, in what they prepared to liquidate the Hajj Qassem in Kerman (his hometown). The group preparing the assassination was arrested after bringing the explosives there. They planned to buy a house near a Husseiniya, and to dig a tunnel from their house to reach the basement of the Husseiniya, to place an enormous quantity of explosives there, because the Hajj Qassem goes there every year during religious commemorations to celebrate mourning ceremonies (of Imam Hussein) in this Husseiniya. From 4,000 to 5,000 people usually attend. They were ready to kill up to 5,000 people in the Husseiniya to make sure they killed Hajj Qassem Soleimani. So see this (extreme) criminal mentality. God the Almighty and the Most High protected him, and chose for him this type of martyrdom, as His Eminence the Supreme Guide said, because he deserves this type of martyrdom, this level of martyrdom.
On the one hand, therefore, it was the failure of all previous assassinations without trace or evidence that prompted them to resort to public action and to act openly.
The second point which explains this action in this precise context, and in this public way, is the set of situations and circumstances in our region, the failures (of the American Axis) and the successes (of the Resistance Axis), the stage of the struggle we have reached, until recent developments in Iraq, and all this on the eve of the American presidential elections. This is what I will discuss in detail.
[Audience: Greetings on the Prophet and his family]
It is by presenting this whole situation in detail that we can all understand the situation and determine what is everyone’s responsibility to thwart the objectives of the assassination.
[Nasrallah then makes a list of all the failures of the current Administration since Trump’s election: Venezuela, Cuba, North Korea, Lebanon, Syria, Iran, Palestine and the Deal of the Century of which nobody talks anymore, Iraq… Iran in particular is a dismal failure and a humiliation for Trump, who was reduced to ask other heads of State to beg Iran to negotiate or at the very least talk to him, without success. In his foreign policy, he has no success to put forward for the next elections, except for the 450 billion extorted from Saudi Arabia, huge arms sales to Arab countries and the recognition of Al-Quds (Jerusalem) as the capital of Israel, insignificant compared to his objectives and to the victories of the Resistance Axis].
Faced with all these blatant failures, Trump therefore decided to pursue a new policy. We are not facing an isolated crime: in the yes of Washington, this assasination is not an event that can be overcome, and after which an agreement (with Iran) can be reached, not at all. This is not how they see it. For them, it’s only the beginning. It’s the start of a new phase of US (aggression) in the region. We are not the ones who are going to attack them. On Thursday, January 2, they launched a new kind of war in the region.
This is why the current Administration has thought about what it should do in order to overturn the equations, weaken and break the Axis of Resistance, undermine Iran, restore confidence in its allies and its instruments in the region, regain its prestige, gain internal credit for the presidential elections, impose its conditions in the region, and achieve some success in its foreign policy. So they looked for what they could do.
It couldn’t be a war, because war is a dangerous adventure. Israel is already caught up in the issue of the Gaza Strip, which it does not know how to resolve. A war against Lebanon is no easy task for Israel. I’m not saying it’s impossible for them to launch it, but I’m saying it’s very difficult and unlikely in the near future. Anyone who listened to the Israeli Chief of staff a few days ago understands what I’m saying. Trump knows that a war against Iran would be huge, dangerous and extremely adventurous. Therefore, they looked for what they could do short of starting a war, and which would not lead to a war. What could the United States do to bring us to a new phase, new equations and different conditions?
This is where we come to Qassem Soleimani. So they came up with the idea of hitting the heart of the Axis of Resistance. Who is the central element? They did a study on this, and we were following that closely. A few weeks ago, Hajj Qassem was with me, and I told him that. And Glory to God, Wednesday, the first day of the year, Qassem Soleimani visited me in Lebanon, for no particular reason, he just came to see me and greet me (because we were very close brothers), and we discussed things and others. I told him it was a great beginning of the year for me because it started with his meeting, his company and the pleasure of contemplating his noble face. But shortly before, I had told him that the American media & publications were focusing on him, that his photo was on the front pages, and that he was presented as “the irreplaceable General”. This was media and political preparation for his assassination. Of course, the Hajj Qassem laughed, and replied that he hoped so, asking me to pray for his martyrdom. When we were talking about Kerman’s failed attack, I used to say to him, “Praise be to God, He saved you”, but he replied that he had lost an opportunity (to find martyrdom). This was his way of seeing things.
The United States therefore prepared the ground for the assassination of Hajj Qassem Soleimani. They had observed the Axis of Resistance, and saw that wherever they went, they found him. [Nasrallah lists all the battlefields where Soleimani has played a major role for decades in the victories and the development of the Resistance’s military capacities: Gaza, Lebanon, Syria, Iraq, Yemen, Afghanistan, Iran itself…].
Israel considers Qassem Soleimani the most dangerous man ever since their creation. They speak of Qassem Soleimani as the man who surrounded their usurping entity, threatening it with missiles from all sides, throughout the whole region. They speak of Qassem Soleimani as an existential threat for their entity. But they dared not kill him. They could have killed him in Syria, where his movements were public and not secret, the places where he was were known, on all fronts, in Boukamal, etc. But Israel did not dare to kill him, and left the task to the Americans.
Therefore, the central element, which represents the bond, attachment, strength, unity of destiny and objectives, which insufflated the same soul in all the countries, peoples and factions of the Resistance, was embodied by Qassem Soleimani. So they decided to kill this man, and publicly, openly, brazenly, because that was their goal. It wasn’t gratuitous or just a media hype, it was voluntary, with psychological, morale, political and military goals. This overt assassination and this immediate and direct claim of responsibility by the United States after the assassination of Soleimani and Abu Mahdi al-Muhandis served a specific vision and purpose for the Americans, and foreshadowed what was to come. They therefore committed this crime, hoping and still working for it to lead to weakness and discouragement in Iraq and in Iran, in order to shatter the strong bond that links together all the forces of the Axis of Resistance, as well as what binds them to the Islamic Republic of Iran. They hoped that Iran would be afraid, back off and make concessions, and they hope for many more things.
We must state the objectives of the assassination, because when we are going to talk about revenge, equal retribution and fair punishment, it should be understood that these are not two families or clans who fought, with dead on our side that would demand just as many dead on theirs. Not at all. The truth is that there are two rival projects in competition: the project of American-Israeli hegemony over our region, without it being necessary to go into the details specific to each country (Lebanon, Palestine, Syria, Yemen , Gulf, etc.). There is a project of American-Israeli hegemony over our entire region, our holy places, oil and gas, water, our choices, etc. O my brother they even have ambitions on Syrian oil! They even covet Lebanese oil, which has not even been extracted yet! Against them, the opposing project is that of Resistance, independence, sovereignty, liberation and freedom, self-determination of peoples, the re-appropriation of our holy places by our (Arab-Muslim) Nation.
These are the two rival projects today. Some (countries & forces) work for the first project, others work for the second; others are lost, neither in one project nor in the other; others stand on the heights, waiting to see who will win to join him; and finally some do not even know where they are and where they want to go. But those who know what they want are in one of these two Axes.
This is the situation confirmed by the crime of January 2.
What is our responsibility after this assassination? How should we react? This will be the last part of my speech.
[Nasrallah explains that Washington’s main objective was to frighten and subdue Iran, but that the immediate response from Iranian officials and people has already made it clear that this would not be the case, as evidenced by unanimous promises of violent reprisals from the political & military leadership, and the presence of millions of Iranians in the streets for the funeral of Soleimani. He invites the United States to draw lessons from it, and advises Pompeo to turn off his TV today and tomorrow and watch the streets of Iran instead of relying on his advisors.
Regarding Iraq, Nasrallah explains that Trump hoped to scare local leaders and forces, dislocate their ranks and move them away from Iran to strengthen the declining American influence, but the very opposite happened: the whole country is united with Iran and against the United States, whose departure will be required politically and obtained through diplomacy or force of arms, despite all the American pressures that have already started. No American soldier will remain in Iraq, and the least response by Iraqi forces to the assassination of their leaders will be the complete expulsion of American soldiers from Iraq, or even more. No one will back down because of these assassinations, because death, even of great commanders, is a natural thing in the history of wars, especially wars of this magnitude. After the liberation from ISIS orchestrated by Soleimani and Abu Mahdi al-Muhandis, the second liberation will take place against the new US occupation, by the blessing of the blood of the martyrs. In Syria and Yemen, the struggle will continue resolutely until the final victory.]
As for us, the Resistance movements, we must do two things.
First, one of Trump’s goals was to scare us, to terrify us all. He is already starting to talk about the next people on his list (of personalities to be murdered), giving precise names. He tries to scare the Resistance movements and their leaders throughout the region, so that they back off and no longer bear their responsibilities.
The first response of the Resistance movements, which has already been formulated but which I repeat, is that they will remain attached to their objectives and to their central cause (Palestine) and their fundamental struggle (against Israel), without backing down, weakening or fearing anything. The ranks of all the movements have tightened more, and their integration is strengthening; on the psychological and moral levels, the assassination of Soleimani will bring additional impetus to the whole Axis of Resistance to achieve its objectives. The Axis of Resistance feels that it is on the threshold of a great strategic victory at the level of the whole region. Because this assassination reveals the level of anger in the United States, and the extent of their failures, powerlessness and frustration, that lead them to carry out an act of such stupidity.
So we are on the verge of great victories, and it is not the death of one of our great commanders that can shake us, on the contrary. We will carry his blood, his standard and his goals to all battlefields, moving forward with deep-rooted determination, willpower and faith, and a desire to find martyrdom as great as Qassem Soleimani’s.
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
Those who threaten us with assassination and death, hoping that we will weaken and back off, we remind them of History, and we answer them that we are the descendants of (Imam Hussein) who declared to his enemies: “Do you threaten me with death? But death is a habit for us, and the greatest honor that God can bestow on us is martyrdom!”
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
And the second responsibility of the Resistance movements is to help each other and coordinate their actions, and to continue their efforts to strengthen themselves and develop their power and their capacities, because it seems that the region is heading towards a completely different direction and situation. The martyrdom of Hajj Qassem Soleimani is an event that affects the whole region, and must in no way lead to weakness or discouragement in the pursuit of the measures and programs he directed. Likewise, the martyrdom of Abu Mahdi in Iraq must not prevent the pursuit of measures aimed at developing the forces which defend Iraq, its dignity, its holy places and its choices, against all occupiers and all forms of terror.
I finally come to the (appropriate) response (to the assassination of Qassem Soleimani). What is the right price to exact for his blood? The identity of those responsible for this (heinous) crime is clear, and they must be duly punished. I will not speak according to the logic of (tribal) revenge, etc.
The question of Hajj Soleimani is very different (from any other). If for example the United States had struck a particular Iranian objective, like installations, an organization, even a personality other than Hajj Qasem Soleimani, that is to say not responsible for all the actions of the Resistance Axis, we could all consider that it is ‘only’ an aggression against Iran and that it is Iran’s business to retaliate (on its own). But Qassem Soleimani is not just an Iranian affair. Qassem Soleimani concerns the whole Axis of Resistance. Qassem Soleimani, concerns all the forces of the Resistance. Qassem Soleimani concerns Palestine, Lebanon, Syria, Iraq, Yemen, Afghanistan and any country in which there are noble Resistants, supporters and lovers of the Resistance. Qassem Souleimani concerns the whole (Arab-Muslim) Nation. It is not a simple Iranian affair in which the Iranians would be the only ones to determine where, how and when they will strike back, and where (we could wash our hands of it by saying that) it is their business, and that it is up to them to make the decision they deem appropriate. Whatever Iran does, (the other factions of) the Resistance will not be exempt from their responsibility.
Today I also declare to you, and I say to my brothers and sisters there, as well as to all our friends in the forces, factions, parties and States of the Axis of Resistance, that Iran won’t ask anything from you. Iran will ask you absolutely nothing. They will not ask you to act, and they will not refrain you from acting. As far as Iran is concerned, it will decide for itself what to do, and the will of the Iranian people, officials and commanders has been clearly expressed (forceful revenge). But as far as the Axis of Resistance forces are concerned, it is up to them to decide how they will react and behave in the face of this event. And this is why if anyone in the Resistance forces across the region decides to enact revenge, it will be their own decision, their own will and their own choice. They are not Iranian instruments or puppets. I tell you frankly: Iran will ask nothing of its friends, allies and those it has supported, defended and assisted for 40 years. Iran will ask absolutely nothing from anyone.
Iran is in mourning today because it lost one of its greatest men, one of its greatest leaders, one of its greatest commanders and one of its greatest heroes and symbols. But Iran will not ask for anything.
As for us (Hezbollah), you (the other Resistance movements), people, friends, our brothers and those who love us, how will we react? Are we going to be content with condolences, press releases and funeral ceremonies? It is not an attack on Iran, but on the entire Axis of Resistance. (For the United States) it is about preparing for a new stage (of their aggression) and achieving (similar) successes for the United States and Israel in the region. They are ready to target everyone to serve American and Israeli interests.
We must all, through our region and our (Arab-Muslim) Nation, work to enact the right price for this blood that was shed. What is the right price? I will be very clear. Because we already have such an experience (with our various responses against the Israeli aggressions), and I will not go into these details. The issue is open to debate, and we see such discussions today, in meetings, on social media, even in Iran, in newspapers, in the media, etc., where we read that the fair price must consist in the assassination of a personality of the same importance & value as Qassem Soleimani. Who could it be? The Chief of Staff of the American Army? The US Defense Secretary? Intermediate commanders? In reality, there is no personality whose value is comparable to that of Qassem Soleimani or Abu Mahdi al-Muhandis. No one comes close to them in their ranks. Qassem Soleimani’s shoe is better than the head of Trump and of all of his administration & Chiefs of staff! Qassem Soleimani’s mere shoe!
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
There is no equivalent to Qassem Soleimani or Abu Mahdi al-Muhandis so that one could decide to do justice by killing them, thus obtaining revenge. Never. The fair retribution, the fair price of his blood is this, frankly and clearly: the American military presence in the region. (Ending) the American military presence in our region (is the only appropriate revenge for the death of Soleimani).
[Audience: Death to America!]
I’m talking about all the American military bases…
[Audience: Death to America! O God, protect us Nasrallah!]
I am talking about (targeting) all American military bases, American military ships, and all American officers and soldiers who are in our region, in our countries and on our lands. It’s the US military that killed these martyrs, and they will pay the price. This is the equation. When we present it (as clearly as I do)…
Of course, we are not talking about the American people. And I want to be very clear about this. We are not going to (target) the American people, the American citizens. All over our region, we find American citizens: traders, media employees and journalists, companies, engineers, doctors, etc. I’m not talking about picking on them, and picking on them is forbidden to us. More than that, I tell you that attacking American civilians and citizens, anywhere, serves Trump’s policy. This would serve Trump’s policy, as he could then more rightly speak about terrorism. The battle, the confrontation and the equal retaliation concern those who carried out this assassination, namely the American army, which is entirely in the arena of the battle, of the natural and legitimate response, of the just reaction against criminals, murderers and occupiers: (they are fair game everywhere in the Middle East).
This is what I think is (the equal retaliation), and I take personal responsibility for my words. Some may say that I am exaggerating, but that is not at all the case: I consider the situation in its right proportions. These are its true proportions. If we allow the assassination of Qassem Soleimani, Abu Mahdi and their companions (in such a barbaric & brazen way) to go unpunished , then I assure you that this will only be the beginning, the dangerous beginning (of Washington’s new aggression campaign) against all the Resistance movements and all their leaders, all the States and entities of the Resistance, the Axis of Resistance, the Palestinian cause and the cause of Al-Quds (Jerusalem). After that, the region would be subjected to a large American and Israeli aggression.
If we let it go unanswered, whatever we do next, all that is dearest to us in this world will be lost. Can I be clearer than that? Can we accept that our blood, our dignity, our countries, our choices and our people be spilled and squandered (with impunity) and that our holy places be (definitively) given away to the Zionists… We will never accept it. If some are willing to accept it, that’s their problem.
You could tell me that this is a point of dispute: yes, it is a point of discord, a point of debate, and has been for a long time. It’s not new. It’s been a long time (that the Arab-Muslim world has been divided between the countries, parties & forces that submit to the United States and Israel, and those that resist). In Lebanon, at least since 1982, we do not agree on this.
On the other hand, if the forces of the Resistance and the peoples of the region are heading in this direction (retaliation and Resistance), I assure you that the Americans will leave our region. They will leave the Middle East humiliated, defeated, terrified, running for their lives, as they have done in the past. As they have done in the past. The fighters ready for sacrifice and martyrdom who expelled the Americans from our region (and in particular from Lebanon, with the Beirut barracks bombings that killed 241 US Marines and 58 French servicemen) in the past are still present, and in numbers much more numerous than ever.
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
The mujahedeen and resistance fighters who expelled US troops from our region in the past were very small, oppressed, despised through the land, afraid that men, might despoil and kidnap them (“Call to mind when ye were a small (band), despised through the land, and afraid that men might despoil and kidnap you; But He provided a safe asylum for you, strengthened you with His aid, and gave you Good things for sustenance: that ye might be grateful.” Quran, 8, 26). But today we are (whole) peoples, (battlehardened) forces, (armed) factions and (powerful) armies, whose capabilities are colossal.
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
If the peoples of our region are working towards this goal, what will be the consequence of all this? When speaking with such frankness and clarity, there is no point in having megaphones or uttering void & tasteless threats. When, and I describe it precisely, when the coffins of American soldiers and officers will begin to flow, when they’ll come in a vertical position and leave for the United States in a horizontal position, Trump and his Administration will know that they have lost the region and will lose the elections. Within the Axis of Resistance, our will and our objective must be the following: the answer to the murder of Qassem Soleimani and Abu Mahdi is to expel American forces from our entire region!
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
If we achieve this goal, and we will achieve it God willing, the Liberation of Al-Quds, of the Palestinian people, the full return of all Palestine and all the holy places of Palestine to the Arab-Muslim Nation will be very close, a stone’s throw away. When the United States leaves our region, these Zionists will pack up and leave (hastily). It may not even require a battle against Israel.
[Audience: O God, protect Nasrallah for us!]
I will conclude by saying that Trump the ignoramus, and the fools around him, do not know what they have done. They seem oblivious to the meaning & consequences of their act.
[The audience sings the praises of Soleimani.]
These fools and ignorant people don’t know what they did. The next few days will reveal it to them. I declare to them, in the words of the great Zeinab, peace be upon her (after the martyrdom of her brother, Imam Hussein, and of the majority of the members of his family): O Trump and O Americans, “You do not realize the value of our blood that you have just shed. You don’t realize the value of the blood you’ve just shed, and the bodies you’ve just torn (savagely).” It’s not just any blood. It’s not just any body. It’s a whole different story.
Today, this is the right price for the blood of Qassem Soleimani and the blood of Imad Moghniyeh, ‘Abbas al-Mousawi, Ragheb Harb and Mostafa Bardeddine (martyred leaders of Hezbollah), of Abu Mahdi al-Muhandis and of all the martyrs of this (Arab-Muslim) Nation.
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
We do not make this (major) decision because of the anger or enthusiasm of the moment, on the contrary. I wrote about Hajj Qassem that personally, I was jubilant about his martyrdom (which he desired and deserved so much). I am very happy for him. He (finally) found peace (and eternal bliss). He is a man who has spent his life in exertion and efforts, and who has grown enormously tired. From his most tender youth, before his 20th birthday, he was on the front lines and on the battlefields. It was time for him to rest. Thank God, God the Most High and Exalted has generously granted him this long life, up to 62 years. It is a great blessing from God the Most High (in view of the constant dangers to which he was exposed on all fronts, being very often on the front lines). We are in no way under the spell of excitement or anger, let alone fear, on the contrary. We affirm that this pure and grandiose blood is an opportunity for the (Arab-Muslim) Nation, and can allow us to put an end to hegemony, occupation and Arrogance, even if the consequences would be serious (war), because the victories will be decisive and final, with the Grace of God.
With this blood, as with all the martyrs among our great and noble dear and beloved martyrs, we and you, O people of the Resistance, O masses of the Resistance, O the patients, the sincere and the wise, O the noblest, the most worthy and the most generous of peoples, we will continue on our path, and the blood of the martyrs will not have been shed in vain. And we will be victorious in the end.
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
May the peace of God be upon you, as well as His Mercy and His blessings.
[Audience: At your service, O Nasrallah!]
Donate as little as you can to support this work and subscribe to the Newsletter to get around censorship.
“Any amount counts, because a little money here and there, it’s like drops of water that can become rivers, seas or oceans…” Hassan Nasrallah
Discursul complet al lui Nasrallah: Asasinarea lui Soleimani va pune capăt prezenței SUA în Orientul Mijlociu, trupele americane vor pleca acasă în sicrie
Discursul complet al secretarului general Hezbollah, Sayed Hassan Nasrallah, la 5 ianuarie 2020, comemorând moartea lui Qasem Soleimani și a lui Abu Mahdi al-Muhandis.
Sursa: https://video.moqawama.org/details.php?cid=1&linkid=2088
Transcriere:
[Nasrallah începe prin a-L lăuda pe Dumnezeu și a invoca binecuvântările Sale asupra Profetului și a familiei sale, apoi recită acest verset Coran:
„Nu vă gândiți la cei morți în calea lui Dumnezeu ca fiind morți. Nu, ei trăiesc, găsindu-și susținerea în prezența Domnului lor. Ei se bucură de bunătatea oferită de Dumnezeu: și cu privire la cei rămași, care încă nu li s-au alăturat (în binecuvântarea lor), slava (Mucenici), în faptul că asupra lor nu este frică și nici nu se vor îndure. Ei glorifică în Harul și înțelepciunea de la Dumnezeu și în faptul că Dumnezeu nu suferă răsplata Credinciosului de pierdut (cel puțin) ” (Coran, 3, 169-171).
Apoi, Nasrallah își amintește pe scurt identitatea martirilor.]
Ceea ce s-a întâmplat în noaptea de joi, 2 ianuarie 2020 este un punct esențial între două etape din istoria regiunii. Este începutul unei noi faze, a unei noi istorii, nu doar pentru Iran sau Irak, ci pentru întreaga regiune.
[Nasrallah subliniază că, dacă Qassem Soleimani a lucrat neobosit pentru eliberarea popoarelor din Orientul Mijlociu, la nivel personal, a dorit cu ardoare martiriul, la fel ca Abu Mahdi al-Muhandis. Nasrallah își transmite felicitările și condoleanțele familiilor lor și insistă că moartea lor este un succes iluzoriu pentru inamic, dar o realizare reală pentru Axa de Rezistență.]
Astăzi, voi vorbi direct despre acest eveniment major și decisiv. Ce s-a întâmplat? De ce s-a întâmplat? De ce a fost vizat Hajj Qassem și alături de el Abu Mahdi? Care sunt obiectivele acestui asasinat? Unde merge regiunea? Și în final, care este poziția noastră, care este datoria noastră, care este responsabilitatea noastră? Pentru că am spus că suntem acum într-o etapă complet nouă (a confruntării împotriva Statelor Unite).
Desigur, acesta nu va fi subiectul discursului meu, dar dacă aș vrea să vorbesc despre personalitatea lui Hajj Qassem, calitățile, caracteristicile sale, evlavia, curajul său, aptitudinile, cunoștințele și knowhow-ul său, gândirea sa strategică, smerenia lui, etc., etc., toate aceste calități frumoase care erau ale lui, dacă aș vrea să vorbesc despre succesele sale, eforturile sale, jihadul său, sacrificiile sale și același lucru pentru Hajj Abu Mahdi, ar trebui să vorbește ore întregi, zile și săptămâni. Dar vom găsi un alt timp pentru asta, Dumnezeu voit. Ceea ce trebuie să menționez este miezul problemei, pentru a ne baza reacția pe fapte. Ce s-a întâmplat?
În seara zilei de joi, 2 ianuarie, peste noapte ... Îmi iau 2 minute pentru a clarifica în detaliu toate acestea, pentru că acesta va fi baza tuturor discursului meu. Hajj Qasem și un frate al său au părăsit public Aeroportul Damasc pentru aeroportul din Bagdad. Pe aeroportul din Bagdad, Hajj Abu Mahdi al-Muhandis, însoțit de frații săi din rândul celor responsabili de unitățile de mobilizare populară (Hachd al-Cha'bi), așteptau să-l salute.
După ce s-au urcat în mașini și au condus o anumită distanță, întreaga procesiune, toate mașinile din procesiune au fost lovite de rachete sofisticate din cer, tras din avioane americane, într-o manieră barbară. Toți ai văzut pozele. Distrugerea mașinilor și dislocarea a tot ceea ce se afla în interior a fost asigurată de barbaritatea grevei. Cei doi dragi noștri comandanți au găsit martiriul, cu toți cei care i-au însoțit, toți devenind cadavre mărunțite și incinerate, până în punctul în care a fost foarte dificil să reconstruiască cadavrele.
Să spun că i-am cunoscut pe Hajj Qassem, pe Hajj Abu Mahdi și pe frații care i-au însoțit foarte bine și știu că Soleimani (înflăcărat) și-a dorit martiriul. Dar poate ceea ce i s-a întâmplat a depășit așteptările. El a sfârșit fără cap, precum Imam Hussein, și fără arme, ca Abbas (fratele lui Imam Hussein), iar trupul său a fost complet rupt, ca Ali Akbar (fiul lui Imam Hussein, toți uciși la Karbala). Nu știu dacă asta au avut în vedere Hajj Qassem și Hajj Abu Mahdi.
Așa că toți au devenit cadavre mărunțite și arse până la punctul în care era foarte dificil să punem bucățile din nou la un loc.
După câteva ore, Departamentul Apărării al Statelor Unite a emis o declarație în care a revendicat responsabilitatea operațiunii, precizând că asasinarea a fost efectuată la ordinul președintelui Trump. Apoi, comunicatele de presă americane luând credite operațiunii au urmat una după alta, la fel ca și conferințele de presă: secretarul de stat american, secretarul de apărare, consilierul pentru securitate națională, până la însuși Trump în diversele sale Tweet-uri, în care se laudă cu după ce a dispus personal asasinarea lui Hajj Soleimani, menționând motivele care l-au determinat să facă acest lucru și care nu sunt decât minciuni nerușinate.
Deci ne confruntăm cu o crimă publică și clară, perfect clară. Cel care a comandat-o recunoaște că a făcut acest lucru: Trump. Autorul asasinatului își face vinovăția clară: ministrul Apărării al SUA și armata Statelor Unite și forțele americane care operează în regiune, fie în interiorul sau în afara Irakului, ceea ce este doar un detaliu.
Prin urmare, nu ne confruntăm cu o operațiune secretă sau opacă de asasinat, cum ar fi o mașină-bombă, un atac suicid, o capcană a făptuitorilor necunoscuți, care ar necesita o comisie de anchetă pentru identificarea vinovaților, cu presupuneri și incertitudini, etc. toate. Ne confruntăm cu o crimă clară, extrem de clară, pentru care SUA își revendică sincer responsabilitatea.
Acestea sunt cele două linii pe care trebuie să ne bazăm răspunsul: Trump, președintele SUA, a ordonat armatei americane să comită această crimă, iar forțele militare americane au făcut-o așa cum am menționat. Prin urmare, lucrurile sunt foarte clare.
Al doilea punct: de ce a fost comisă această crimă atât de deschisă și atât de publică? Totul a fost făcut în mod deschis și a pretins formal și public, Trump lăudându-se cu asta în fața întregii lumi, pentru a nu lăsa nicio îndoială. Există două motive pentru aceasta.
Primul este eșecul tuturor încercărilor anterioare de asasinat „fără amprente”, fără a lăsa urme sau dovezi. Au fost făcute mai multe încercări. Unele încercări de asasinat a lui Hajj Qassem au fost făcute publice, altele rămân secrete până în zilele noastre. Și ultima încercare ... Vedeți spiritul satanic și infernal cu care acționează americanii și israelienii, în ceea ce au pregătit să lichideze Hajj Qassem din Kerman (orașul natal). Grupul care pregătea asasinarea a fost arestat după ce a adus acolo explozibilii. Au plănuit să cumpere o casă lângă Husseiniya și să sape un tunel din casa lor pentru a ajunge la subsolul Husseiniya, pentru a plasa acolo o cantitate enormă de explozibili, deoarece Hajj Qassem merge acolo în fiecare an în timpul comemorărilor religioase pentru a sărbători ceremonii de doliu (a lui Imam Hussein) în această Husseiniya. De la 4, De obicei, la 000 la 5.000 de persoane participă. Erau gata să omoare până la 5.000 de oameni în Husseiniya pentru a se asigura că l-au ucis pe Hajj Qassem Soleimani. Așa că vedeți această mentalitate (extremă) criminală. Dumnezeu Cel Atotputernic și Cel Preaînalt l-a protejat și a ales pentru el acest tip de martiriu, așa cum spunea Eminența Sa, Ghidul Suprem, pentru că merită acest tip de martiriu, acest nivel de martiriu.
Pe de o parte, prin urmare, eșecul tuturor asasinatelor anterioare, fără urmă sau dovezi, i-a determinat să recurgă la acțiunea publică și să acționeze deschis.
Al doilea punct care explică această acțiune în acest context precis și în acest mod public este ansamblul de situații și circumstanțe din regiunea noastră, eșecurile (a axei americane) și succesele (a axei de rezistență), stadiul de lupta la care am ajuns, până la evoluțiile recente din Irak și toate acestea în ajunul alegerilor prezidențiale americane. Asta voi discuta în detaliu.
[Audiență: Salutări Profetului și familiei sale]
Prezentând în detaliu această întreagă situație, putem înțelege cu toții situația și a determina care este responsabilitatea tuturor să zădărnicească obiectivele asasinatului.
[Nasrallah face apoi o listă cu toate eșecurile actualei administrații de la alegerile lui Trump: Venezuela, Cuba, Coreea de Nord, Liban, Siria, Iran, Palestina și afacerea secolului despre care nu mai vorbește nimeni, Irak ... Iranul este în special Iranul un eșec neplăcut și o umilire pentru Trump, care a fost redus să ceară altor șefi de stat să ceară Iranul să negocieze sau cel puțin să vorbească cu el, fără succes. În politica sa externă, el nu a reușit să prezinte pentru următoarele alegeri, cu excepția celor 450 de miliarde exorbitate din Arabia Saudită, vânzărilor uriașe de arme către țările arabe și recunoașterea Al-Quds (Ierusalim) ca capitală a Israelului, nesemnificativă. comparativ cu obiectivele sale și cu victoriile Axei de rezistență].
În fața tuturor acestor eșecuri flagrante, Trump a decis, prin urmare, să continue o nouă politică. Nu ne confruntăm cu o crimă izolată: în da Washington, acest asasinat nu este un eveniment care poate fi depășit și după care se poate ajunge la un acord (cu Iranul), deloc. Nu așa o văd. Pentru ei, este doar începutul. Este începutul unei noi faze a SUA (agresiune) în regiune. Nu suntem noi cei care urmează să-i atace. Joi, 2 ianuarie, au lansat un nou tip de război în regiune.
Acesta este motivul pentru care Administrația actuală s-a gândit la ce ar trebui să facă pentru a răsturna ecuațiile, a slăbi și rupe Axa Rezistenței, a submina Iranul, a restabili încrederea în aliații și instrumentele sale din regiune, a-și recăpăta prestigiul, a obține credit intern pentru alegerile prezidențiale, impune-și condițiile în regiune și obține un anumit succes în politica sa externă. Așa că au căutat ce pot face.
Nu poate fi un război, pentru că războiul este o aventură periculoasă. Israelul este deja prins de problema Fâșiei Gaza, pe care nu știe să o rezolve. Un război împotriva Libanului nu este o sarcină ușoară pentru Israel. Nu spun că este imposibil să-l lanseze, dar spun că este foarte dificil și puțin probabil în viitorul apropiat. Oricine l-a ascultat pe șeful Statului Major israelian în urmă cu câteva zile înțelege ce spun. Trump știe că un război împotriva Iranului ar fi uriaș, periculos și extrem de aventuros. Prin urmare, au căutat ce ar putea face în scurt timp pentru a începe un război și care nu ar duce la un război. Ce ar putea face Statele Unite pentru a ne duce la o nouă fază, noi ecuații și condiții diferite?
Aici ajungem la Qassem Soleimani. Așa că au venit cu ideea de a lovi inima Axei Rezistenței. Cine este elementul central? Au făcut un studiu în acest sens și noi îl urmărim îndeaproape. În urmă cu câteva săptămâni, Hajj Qassem a fost cu mine și i-am spus asta. Și Slavă Domnului, miercuri, în prima zi a anului, Qassem Soleimani m-a vizitat în Liban, fără un motiv anume, a venit doar să mă vadă și să mă salute (pentru că eram frați foarte apropiați) și am discutat lucruri și altele. . I-am spus că este un început minunat de an pentru mine, pentru că a început cu întâlnirea, compania lui și plăcerea de a-i contempla chipul nobil. Cu puțin timp înainte, i-am spus că mass-media și publicațiile americane se concentrau asupra lui, că fotografia lui se află pe primele pagini și că este prezentat drept „generalul de neînlocuit”. Aceasta a fost pregătirea mediatică și politică pentru asasinarea sa. Desigur, Hajj Qassem a râs și a răspuns că a sperat așa, rugându-mă să mă rog pentru martiriul său. Când vorbeam despre atacul eșuat al lui Kerman, îi spuneam: „Lăudați-vă lui Dumnezeu, El v-a salvat”, dar mi-a răspuns că a pierdut o oportunitate (de a găsi martiriul). Acesta a fost modul lui de a vedea lucrurile.
Prin urmare, Statele Unite au pregătit terenul pentru asasinarea lui Hajj Qassem Soleimani. Observaseră Axa Rezistenței și văzură că oriunde mergeau, l-au găsit . [Nasrallah listează toate câmpurile de luptă în care Soleimani a jucat un rol major de zeci de ani în victoriile și dezvoltarea capacităților militare ale Rezistenței: Gaza, Liban, Siria, Irak, Yemen, Afganistan, Iranul însuși ...].
Israelul consideră Qassem Soleimani cel mai periculos om de la crearea lor. Ei vorbesc despre Qassem Soleimani ca omul care a înconjurat entitatea lor uzurpatoare, amenințând-o cu rachete din toate părțile, din întreaga regiune. Ei vorbesc despre Qassem Soleimani ca o amenințare existențială pentru entitatea lor. Dar nu au îndrăznit să-l omoare. L-ar fi putut ucide în Siria, unde mișcările sale erau publice și nu secrete, locurile unde era cunoscut, pe toate fronturile, în Boukamal, etc. Dar Israel nu a îndrăznit să-l omoare și a lăsat sarcina americanilor. .
Prin urmare, elementul central, care reprezintă legătura, atașamentul, forța, unitatea destinului și a obiectivelor, care a insuflat același suflet în toate țările, popoarele și facțiunile Rezistenței, a fost întruchipat de Qassem Soleimani. Așa că au decis să-l ucidă pe acest om și în mod public, deschis, desfrânat, pentru că acesta era scopul lor. Nu a fost gratuit sau doar un hype media, ci voluntar, cu scopuri psihologice, morale, politice și militare. Acest asasinat excesiv și această revendicare imediată și directă a responsabilității din partea Statelor Unite după asasinarea lui Soleimani și Abu Mahdi al-Muhandis au servit o viziune și un scop specific pentru americani și au prevăzut ce urma să vină. Prin urmare, au comis această crimă, sperând și încă lucrează pentru ca aceasta să conducă la slăbiciune și descurajare în Irak și în Iran, pentru a zdrobi legătura puternică care leagă toate forțele Axei Rezistenței, precum și ceea ce le leagă de Republica Islamică Iran. Ei sperau că Iranul le va fi frică, se va întoarce și va face concesii și speră la multe alte lucruri.
Trebuie să precizăm obiectivele asasinatului, pentru că atunci când vom vorbi despre răzbunare, retribuție egală și pedepse corecte, trebuie înțeles că nu sunt două familii sau clanuri care s-au luptat, cu morți de partea noastră care ar cere la fel de mulți morți pe ai lor. Deloc. Adevărul este că există două proiecte rivale în concurență: proiectul hegemoniei americano-israeliene asupra regiunii noastre, fără a fi necesar să intrăm în detaliile specifice fiecărei țări (Liban, Palestina, Siria, Yemen, Golf etc.) . Există un proiect de hegemonie american-israeliană pe întreaga noastră regiune, locurile noastre sfinte, petrol și gaze, apă, alegerile noastre, etc. O, fratele meu, au chiar ambiții asupra petrolului sirian! Au râvnit chiar petrolul libanez, care nici măcar nu a fost extras! Împotriva lor, proiectul opus este cel al Rezistenței,
Acestea sunt cele două proiecte rivale de astăzi. Unele (țări și forțe) lucrează pentru primul proiect, altele lucrează pentru al doilea; alții nu se pierd, nici într-un proiect, nici în celălalt; alții stau pe culmi, așteptând să vadă cine va câștiga să i se alăture; și în sfârșit unii nici nu știu unde sunt și unde vor să meargă. Dar cei care știu ce își doresc se află într-una din aceste două axe.
Aceasta este situația confirmată de crima din 2 ianuarie.
Care este responsabilitatea noastră după acest asasinat? Cum trebuie să reacționăm? Aceasta va fi ultima parte a discursului meu.
[Nasrallah explică faptul că principalul obiectiv al Washingtonului a fost să înspăimânte și să-l supună pe Iran, dar că răspunsul imediat din partea oficialilor și oamenilor iranieni a lăsat deja clar că nu va fi cazul, așa cum se dovedește prin promisiuni unanime de represalii violente din partea politicii și militarelor conducerea și prezența a milioane de iranieni pe străzi pentru înmormântarea lui Soleimani. El invită Statele Unite să tragă lecții din acesta și îl sfătuiește pe Pompeo să își oprească televizorul astăzi și mâine și să privească străzile Iranului în loc să se bazeze pe consilierii săi.
În ceea ce privește Irakul, Nasrallah explică că Trump speră să sperie liderii și forțele locale, să-și dislocă rândurile și să-i îndepărteze de Iran pentru a consolida influența americană în scădere, dar s-a întâmplat exact opusul: întreaga țară este unită cu Iranul și împotriva Statelor Unite, a cărei plecare va fi necesară din punct de vedere politic și obținută prin diplomație sau forța armelor, în ciuda tuturor presiunilor americane care au început deja. Niciun soldat american nu va rămâne în Irak, iar cel mai puțin răspuns al forțelor irakiene la asasinarea conducătorilor lor va fi expulzarea completă a soldaților americani din Irak sau chiar mai mult. Nimeni nu se va întoarce din cauza acestor asasinate, deoarece moartea, chiar și a unor mari comandanți, este un lucru firesc în istoria războaielor, în special a războaielor de această amploare. După eliberarea de ISIS orchestrată de Soleimani și Abu Mahdi al-Muhandis, a doua eliberare va avea loc împotriva noii ocupații americane, prin binecuvântarea sângelui martirilor. În Siria și Yemen, lupta va continua hotărâtor până la victoria finală.]
Cât despre noi, mișcările de rezistență, trebuie să facem două lucruri.
În primul rând, unul dintre obiectivele lui Trump a fost să ne sperie, să ne îngrozească pe toți. El începe deja să vorbească despre următorii oameni de pe lista sa (despre personalități care vor fi ucise), dând nume precise. El încearcă să sperie mișcările de rezistență și liderii lor din toată regiunea, astfel încât să se întoarcă și să nu-și mai poarte responsabilitățile.
Primul răspuns al mișcărilor de rezistență, care au fost deja formulate, dar pe care le repet, este că acestea vor rămâne atașate de obiectivele lor și de cauza lor centrală (Palestina) și de lupta lor fundamentală (împotriva Israelului), fără a da înapoi, a slăbi sau temându-se de orice. Rangurile tuturor mișcărilor s-au strâns mai mult, iar integrarea lor se consolidează; pe plan psihologic și moral, asasinarea lui Soleimani va aduce un impuls suplimentar întregii Axe a Rezistenței pentru atingerea obiectivelor sale. Axa Rezistenței consideră că este în pragul unei mari victorii strategice la nivelul întregii regiuni. Deoarece acest asasinat dezvăluie nivelul de mânie din Statele Unite, precum și amploarea eșecurilor, neputinței și frustrării acestora,
Așadar, suntem în pragul unor mari victorii și nu dimpotrivă, moartea unuia dintre marii noștri comandanți ne poate zguduia. Îi vom transporta sângele, standardul și obiectivele sale pe toate câmpurile de luptă, înaintând cu o hotărâre adânc înrădăcinată, putere de voință și credință și dorința de a găsi martiriul la fel de mare ca cel al lui Qassem Soleimani.
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Cei care ne amenință cu asasinarea și moartea, în speranța că vom slăbi și ne vom întoarce, le reamintim Istoria și le răspundem că suntem urmașii lui (Imam Hussein) care ne-au declarat dușmanii: „Mă ameninți cu moarte? Dar moartea este o obișnuință pentru noi, iar cea mai mare onoare pe care Dumnezeu ne-o poate oferi este martiriul! ”
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Iar a doua responsabilitate a mișcărilor de rezistență este să se ajute reciproc și să-și coordoneze acțiunile și să își continue eforturile pentru a se consolida și a dezvolta puterea și capacitățile lor, deoarece se pare că regiunea se îndreaptă către o direcție și o situație complet diferite. Martiriul lui Hajj Qassem Soleimani este un eveniment care afectează întreaga regiune și nu trebuie să conducă în niciun fel la slăbiciune sau descurajare în urmărirea măsurilor și programelor pe care le-a îndrumat. De asemenea, martiriul lui Abu Mahdi în Irak nu trebuie să împiedice urmărirea unor măsuri destinate dezvoltării forțelor care apără Irakul, demnitatea, locurile sale sfinte și alegerile sale, împotriva tuturor ocupanților și a tuturor formelor de teroare.
Ajung în cele din urmă la răspunsul (adecvat) (la asasinarea lui Qassem Soleimani). Care este prețul corect pentru a-l exact pentru sângele său? Identitatea celor responsabili de această crimă (acerbă) este clară și trebuie pedepsiți în mod corespunzător. Nu voi vorbi după logica răzbunării (tribale) etc.
Întrebarea lui Hajj Soleimani este foarte diferită (de la oricare alta). Dacă, de exemplu, Statele Unite ar fi atins un anumit obiectiv iranian, cum ar fi instalațiile, o organizație, chiar și o altă personalitate decât Hajj Qasem Soleimani, adică nu este responsabil pentru toate acțiunile Axei de Rezistență, cu toții am putea considera că este „doar” este o agresiune împotriva Iranului și că este afacerea Iranului de a reface (de la sine). Dar Qassem Soleimani nu este doar o aventură iraniană. Qassem Soleimani se referă la toată Axa Rezistenței. Qassem Soleimani, privește toate forțele Rezistenței. Qassem Soleimani privește Palestina, Libanul, Siria, Irakul, Yemenul, Afganistanul și orice țară în care există nobili rezistenți, susținători și iubitori ai rezistenței. Qassem Souleimani privește întregul (arab-musulman) Națiune. Nu este o simplă aventură iraniană în care iranienii ar fi singurii care să stabilească unde, cum și când vor da lovituri înapoi și unde (am putea să ne spălăm pe mâini spunând asta) este treaba lor și că Depinde de ei să ia decizia pe care o consideră adecvată. Orice ar face Iranul (celelalte facțiuni ale) Rezistența nu va fi scutită de responsabilitatea lor.
Astăzi vă declar și vă spun fraților și surorilor mele de acolo, precum și tuturor prietenilor noștri din forțele, facțiunile, partidele și statele Axei Rezistenței, că Iranul nu vă va cere nimic. Iranul nu vă va cere absolut nimic. Nu vă vor cere să acționați și nu vă vor abține să acționați. În ceea ce privește Iranul, va decide singur ce trebuie să facă, iar voința poporului, oficialilor și comandanților iranieni a fost clar exprimată (răzbunare forțată). În ceea ce privește axa forțelor de rezistență, le revine acestora să decidă cum vor reacționa și se vor comporta în fața acestui eveniment. De aceea, dacă cineva din forțele de rezistență din toată regiunea decide să se răzbune, va fi propria decizie, propria voință și propria lor alegere. Nu sunt instrumente sau marionete iraniene. Vă spun sincer: Iranul nu va cere nimic prietenilor, aliaților și celor pe care i-a susținut, apărat și asistat timp de 40 de ani. Iranul nu va cere absolut nimic de la nimeni.
Iranul este în doliu astăzi pentru că a pierdut unul dintre cei mai mari oameni ai săi, unul dintre cei mai mari lideri ai săi, unul dintre cei mai mari comandanți și unul dintre cei mai mari eroi și simboluri ale sale. Dar Iranul nu va cere nimic.
Cât despre noi (Hezbollah), voi (celelalte mișcări de rezistență), oameni, prieteni, frații noștri și cei care ne iubesc, cum vom reacționa? Vom fi mulțumiți de condoleanțe, comunicate de presă și ceremonii funerare? Nu este un atac asupra Iranului, ci asupra întregii axe a rezistenței. (Pentru Statele Unite) este vorba despre pregătirea pentru o nouă etapă (a agresiunii lor) și despre obținerea unor succese (similare) pentru Statele Unite și Israel în regiune. Sunt pregătiți să vizeze toată lumea pentru a servi interesele americane și israeliene.
Toți, prin regiunea noastră și a națiunii noastre (arabo-musulmane), trebuie să lucrăm pentru a obține prețul corect pentru acest sânge care a fost vărsat. Care este prețul corect? Voi fi foarte clar. Pentru că avem deja o astfel de experiență (cu diferitele noastre răspunsuri împotriva agresiunilor israeliene) și nu voi intra în aceste detalii. Problema este deschisă dezbaterilor și vedem astfel de discuții astăzi, în ședințe, pe social media, chiar și în Iran, în ziare, în mass-media etc., unde citim că prețul corect trebuie să constea în asasinarea unei personalități de aceeași importanță și valoare ca și Qassem Soleimani. Cine poate fi? Șeful Statului Major al armatei americane? Secretarul Apărării din SUA? Comandanții intermediari? În realitate, nu există o personalitate a cărei valoare să fie comparabilă cu cea a lui Qassem Soleimani sau Abu Mahdi al-Muhandis. Nimeni nu se apropie de ei în rândurile lor. Pantoful Qassem Soleimani este mai bun decât șeful lui Trump și al tuturor administrației sale și a șefilor de personal! Simplul pantof al lui Qassem Soleimani!
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Nu există niciun echivalent cu Qassem Soleimani sau Abu Mahdi al-Muhandis, astfel încât cineva ar putea decide să facă dreptate ucigându-i, obținând astfel răzbunare. Nu. Retribuția corectă, prețul corect al sângelui său este acesta, sincer și clar: prezența militară americană în regiune. (În încheiere) prezența militară americană în regiunea noastră (este singura răzbunare adecvată pentru moartea lui Soleimani).
[Audiență: Moarte pentru America!]
Vorbesc despre toate bazele militare americane ...
[Audiență: Moarte pentru America! Doamne, ocrotește-ne Nasrallah!]
Vorbesc despre (vizând) toate bazele militare americane, navele militare americane și toți ofițerii și soldații americani care se află în regiunea noastră, în țările noastre și pe țările noastre. Armata americană a ucis acești martiri și vor plăti prețul. Aceasta este ecuația. Când o prezentăm (la fel de clar ca și mine) ...
Desigur, nu vorbim despre poporul american. Și vreau să fiu foarte clar în acest sens. Nu vom urmări poporul american, nici cetățenii americani. În toată regiunea noastră, găsim cetățeni americani: comercianți, angajați media și jurnaliști, companii, ingineri, medici, etc. Nu vorbesc despre preluarea lor, iar alegerea acestora este interzisă pentru noi. Mai mult decât atât, vă spun că atacarea civililor și cetățenilor americani, oriunde, servește politica lui Trump. Aceasta ar servi politica lui Trump, deoarece el ar putea vorbi mai corect despre terorism. Bătălia, confruntarea și represaliile egale îi privesc pe cei care au efectuat acest asasinat, și anume armata americană, care este în întregime în arena luptei, a răspunsului natural și legitim, a reacției juste împotriva infractorilor, criminalilor și ocupanților:
Acest lucru cred că este (represalii egale) și îmi asum responsabilitatea personală pentru cuvintele mele. Unii pot spune că exagerez, dar nu este deloc cazul: consider situația în proporțiile sale corecte. Acestea sunt adevăratele sale proporții. Dacă permitem asasinarea lui Qassem Soleimani, Abu Mahdi și a însoțitorilor lor (într-un mod atât de barbar și arătos) să rămână nepedepsiți, atunci vă asigur că acesta va fi doar începutul, începutul periculos (al campaniei de agresiune a Washingtonului) împotriva toate mișcările de rezistență și toți liderii lor, toate statele și entitățile Rezistenței, axa rezistenței, cauza palestiniană și cauza Al-Quds (Ierusalim). După aceea, regiunea va fi supusă unei mari agresiuni americane și israeliene.
Dacă îl lăsăm să nu răspundă, orice facem în continuare, tot ceea ce ne este mai drag în această lume se va pierde. Pot fi mai clar decât atât? Putem accepta ca sângele nostru, demnitatea noastră, țările noastre, alegerile noastre și oamenii noștri să fie vărsate și risipite (cu impunitate) și ca locurile noastre sfinte să fie (definitiv) dăruite sioniștilor ... Nu îl vom accepta niciodată. Dacă unii sunt dispuși să o accepte, aceasta este problema lor.
Ați putea să-mi spuneți că acesta este un punct de dispută: da, este un punct de discordie, un punct de dezbatere și a fost mult timp. Nu este nou. A trecut mult timp (că lumea arabo-musulmană a fost împărțită între țările, partidele și forțele care se supun Statelor Unite și Israelului și cele care rezistă). În Liban, cel puțin din 1982, nu suntem de acord cu acest lucru.
Pe de altă parte, dacă forțele Rezistenței și popoarele regiunii se îndreaptă în această direcție (represalii și Rezistență), vă asigur că americanii vor părăsi regiunea noastră. Vor lăsa Orientul Mijlociu umilit, învins, îngrozit, alergând după viața lor, așa cum au făcut-o în trecut. Așa cum au făcut-o în trecut. Luptătorii pregătiți pentru sacrificiu și martiriul care i-au alungat pe americani din regiunea noastră (și în special din Liban, cu bombardamentele din cazarmul de la Beirut care au ucis 241 de pușcași marini americani și 58 de militari francezi) în trecut sunt încă prezenți, și în număr mult mai numeros decât vreodată.
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Luptătorii mujahedeeni și de rezistență care au expulzat trupele SUA din regiunea noastră în trecut au fost foarte mici, asupriți, disprețuiți prin țară, temându-se că oamenii ar putea să-i distrugă și să-i răpească („ Cheamă-ți mintea când erai mică (trupă), disprețuită” prin țară și temându-vă că bărbații vă pot dezlega și vă vor răpi, dar El a furnizat un azil sigur pentru voi, v-a întărit cu ajutorul Său și v-a dat lucruri bune pentru susținere: ca să puteți fi recunoscători . ”Coran, 8, 26) . Dar astăzi suntem popoare (întregi), forțe (încărcate de luptă), facțiuni (armate) și armate (puternice), ale căror capacități sunt colosale.
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Dacă popoarele din regiunea noastră lucrează la acest obiectiv, care va fi consecința a toate acestea? Când vorbim cu atâta francozitate și claritate, nu are rost să avem megafoane sau să rostim amenințări cu voință și fără gust. Când și o descriu exact, când sicriele soldaților și ofițerilor americani vor începe să curgă, când vor veni într-o poziție verticală și vor pleca în Statele Unite în poziție orizontală, Trump și administrația sa vor ști că au a pierdut regiunea și va pierde alegerile. În cadrul Axei Rezistenței, voința și obiectivul nostru trebuie să fie următorul: răspunsul la uciderea Qassem Soleimani și Abu Mahdi este să alungăm forțele americane din întreaga noastră regiune!
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Dacă vom atinge acest obiectiv și îl vom atinge de bună voie de Dumnezeu, Eliberarea Al-Quds, a poporului palestinian, întoarcerea completă a întregii Palestine și a tuturor locurilor sfinte ale Palestinei către Națiunea Arab-Musulmană va fi foarte aproape, la o aruncare de piatră. Când Statele Unite vor părăsi regiunea noastră, acești sioniști se vor împacheta și vor pleca (grăbit). Este posibil să nu necesite măcar o luptă împotriva Israelului.
[Audiență: Doamne, protejează-l pe Nasrallah pentru noi!]
Voi încheia spunând că Trump ignoramul și proștii din jurul său nu știu ce au făcut. Par ignorați sensului și consecințelor actului lor.
[Publicul cântă laudele lui Soleimani.]
Acești proști și ignoranți nu știu ce au făcut. Următoarele zile le va dezvălui. Le declar, în cuvintele marelui Zeinab, pace pe ea (după martiriul fratelui ei, Imam Hussein și al majorității membrilor familiei sale): O Trump și O americani, „Tu nu realizează valoarea sângelui nostru pe care tocmai l-ai vărsat. Nu îți dai seama de valoarea sângelui pe care tocmai l-ai vărsat și de corpurile pe care tocmai le-ai rupt (în mod sălbatic). ”Nu este doar sânge. Nu este doar orice corp. Este o cu totul alta poveste.
Astăzi, acesta este prețul corect pentru sângele lui Qassem Soleimani și pentru sângele lui Imad Moghniyeh, „Abbas al-Mousawi, Ragheb Harb și Mostafa Barddine (lideri martiri ai Hezbollah), ai lui Abu Mahdi al-Muhandis și ai tuturor martirilor din această națiune (arabo-musulmană).
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Nu luăm această decizie (majoră) din cauza furiei sau a entuziasmului momentului, dimpotrivă. Am scris despre Hajj Qassem că personal, eram jubilă despre martiriul său (pe care și-l dorea și îl merita atât de mult). Sunt foarte fericit pentru el. El (în sfârșit) a găsit pacea (și fericirea veșnică). Este un om care și-a petrecut viața la efort și la eforturi și care s-a săturat enorm. Încă din tinerețea lui cea mai tandră, înainte de a împlini 20 de ani, a fost pe primele linii și pe câmpurile de luptă. Era timpul să se odihnească. Slavă Domnului, Dumnezeu Cel Preaînalt și Exaltat i-a acordat cu generozitate această viață lungă, până la 62 de ani. Este o mare binecuvântare din partea Celui Preaînalt (având în vedere pericolele la care a fost expus pe toate fronturile, fiind foarte des pe liniile frontale). Nu suntem în niciun fel sub vraja de entuziasm sau furie, să nu mai vorbim de frică, dimpotriva. Afirmăm că acest sânge pur și grandios este o oportunitate pentru Națiunea (arabo-musulmană) și ne poate permite să punem capăt hegemoniei, ocupației și aroganței, chiar dacă consecințele ar fi grave (război), deoarece victoriile vor fii decisiv și final, cu Harul lui Dumnezeu.
Cu acest sânge, ca și în cazul tuturor martirilor dintre marele și nobilul nostru drag și iubit mucenic, noi și voi, O, oameni ai Rezistenței, mase ale Rezistenței, O, pacienții, cei sinceri și înțelepți, O, cei mai nobili, cel mai demn și cel mai generos dintre popoare, vom continua pe calea noastră, iar sângele mucenicilor nu va fi vărsat în zadar. Și vom fi învingători până la urmă.
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]
Fie ca pacea lui Dumnezeu să fie asupra voastră, precum și Milostivirea și binecuvântările Sale.
[Public: În slujba ta, O Nasrallah!]