Solutia finala

Shoah

Soluţia finală a problemei evreieşti în Europa (în limba germană: Die Endlösung der Judenfrage) se referă la planul germano-nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni în timpul celui de-al doilea război mondial. Termenul a fost folosit pentru prima oară de Adolf Eichmann. Punerea în practică a „soluţiei finale” a dus la Holocaust. Expresia reflectă credinţa conform căreia populaţia evreiască europeană este o „problemă” în sine. Chiar şi înainte de punerea în definitivă în practică a planurilor soluţiei finale în 1942, au fost ucişi în masă aproximativ un milion de evrei, dar numai după ce s-a luat decizia eradicării întregii populaţii evreieşti în lagărele de exterminare au început cu adevărat măcelul. Decizia de a ucide în mod sistematic evreimea europeană a fost luată cu puţin timp înainte sau în timpul conferinţei de la Wannsee, care a avut loc în Berlin, în vila Wannsee, pe 20 ianuarie 1942. În timpul conferinţei a avut loc o discuţie în cadrul unui grup de oficiali nazişti chemaţi pentru a lua o decizie asupra „Soluţiei finale a problemei evreieşti”. Stenogramele şi minutele încheiate la sfârşitul acestei întruniri au fost găsite intacte de Aliaţi la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi au fost folosite ca dovezi la procesele de la Nürnberg. Începând cu primăvara anului 1942, a fost declanşată Operaţiunea Reinhard – exterminarea sistematică a evreilor – deşi trebuie amintit că şi până în acel moment, sute de mii de evrei fuseseră ucişi în diferite pogromuri. În discursul său de la Posen de pe 6 octombrie 1943, Himmler a prezentat pentru prima oară tuturor liderilor nazişti în mod detaliat, brutal şi fără ocolişuri modul de rezolvare a „problemei evreieşti”.La început, germanii au făcut planuri generale pentru deportarea evreilor europeni în Madagascar. În special Adolf Eichmann sprijinea această idee mai înainte de Conferinţa de la Wannsee din 1942, unde el nu a detaliat rezolvările „soluţiei finale”. Şeful SS, Heinrich Himmler a declarat, "Indiferent cât de crud şi de tragic poate fi fiecare caz luat în parte, această metodă este pe departe cea mai blândă şi mai bună, dacă se respinge metoda bolşevică a exterminării fizice o oamenior..." Planul era ca să se folosească navele marinei britanice, după înfrângerea Regatului Unit în război. Cum victoria împotriva Anglie nu s-a produs, Planul Madagascar a fost abandonat.

Porajmos (devorarea)

Porajmos (de asemenea Porrajmos, literalmente, devorarea în unele dialecte ale limbii romani) este un termen din limba romi introdus de Romani om de ştiinţă şi activist Ian Hancock

pentru a descrie încercările facute de către Germania nazistă, statul Independent al Croaţiei şi aliaţii săi de a extermina cea mai mare parte de romi de oameni din Europa, ca parte a Holocaustului.Persecutarea şi uciderea de romi a fost puţin studiata şi în mare măsură umbrită de Shoah (Holocaust evreiesc). Deoarece comunităţi de romi din Europa de Est au fost mai puţin organizată decât comunităţile evreieşti, este mai dificil de evaluat numărul real de victime, deşi se crede că variază de la 220000 la 1500000. Estimările pentru Croaţia sunt în concordanţă că în jur de 27000 (aproape toate) Croată Romanis au fost ucişa. Cercetatorul rrom

Ian Hancock a estimat că aproape întreaga populaţie de romi a fost ucisa în Croaţia, Estonia, Lituania, Luxemburg şi Olanda.