7. Comandanti militari. Fortele Axei.

Alfred Jodl, general colonel.

GERMANIA

Data nașterii: 10 mai 1880, Wurzburg.

Data decesului: 16 octombrie 1946, Nurnberg.

Decorații: Crucea de Fier, Insigna de Aur a NSDAP, Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, Crucea de Onoare, Ordinul Mihai Viteazul, Anschluss Medalie.

Cariera militara: Debutează in 1910 după absolvirea Scolii de Cadeți si repartizarea dintr-un regiment de infanterie. Lupta pe ambele fronturi din Europa in prima conflagrație mondiala, iar semnarea armistițiului din 11 noiembrie 1918 a provocat indignare in sufletul sau. Vrea sa renunțe la cariera militara, dar rămâne in noua armata, Reichswehr, la sfatul unor foști camarazi de front. Apariția pe scena politica a nazismului si adeziunea entuziasta la NSDAP a dus la o serie de promovări in Wehrmacht, culminând cu anul 1935 când ajunge la gradul de general maior. La 13 martie 1938, in momentele anexării Austriei la Reich, Anschluss-ul, Jodl se afla la comanda Regimentului 44 Artilerie dislocat in Viena. Un an mai târziu, in septembrie 1939, își conduce oamenii la invazia Poloniei. Câștiga rapid simpatia lui Hitler care decide să-l promoveze la șefia Marelui Stat-Major al OKW (Oberkommando der Wehrmacht), direct răspunzător de Biroul Operațiuni. Din acest moment analizează si schițează toate planurile de operațiuni ale armatei pe întreaga durata a războiului. Ca prin minune supraviețuiește atentatului din 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler, fiind rănit ușor la cap. Din simpatie este promovat la gradul de general colonel. In primăvara anului 1945, Germania se prăbușește sub loviturile aplicate de forțele aliate. La 7 mai, in clădirea Scolii din Reims, Franța, la o săptămână după sinuciderea lui Hitler si căderea Berlinului in mâinile sovieticilor, Jodl semnează cu împuternicirea marelui amiral Donitz capitularea necondiționată a forțelor germane. După câteva zile este arestat la Flensburg alaturi de alti lideri naziști si acuzat de crime de război, inițierea si organizarea războiului de agresiune si crime împotriva umanității. In cadrul Procesului de la Nurenberg acuzatorii au pledat pentru faptul ca inculpatul a acceptat ordine care contraveneau legilor războiului. Este condamnat la moarte prin spânzurare, sentință fiind executata la 16 octombrie 1946. Printr-o sentință definitiva din 2 martie 1953 a Înaltei Curți de Denazificare din Munchen, in urma demersurilor celei de-a doua sotii Luisa von Benda, Jodl este reabilitat. Judecătorii au stabilit ca defunctul nu trebuia încadrat la proces in grupurile de acuzați principali si grupurile de vinovați agresive. Rămâne pătat in istorie pentru slugărnicia si lacheismul dus pana la fanatism fata de Führer.

Erich von Manstein, feldmareșal.

GERMANIA

Data nașterii: 24 noiembrie 1887, Berlin.

Data decesului: 10 ianuarie 1973, Irschenhausen.

Decorații: Crucea de Fier, Crucea Hanseatica, Crimeea Shield, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar si Săbii.

Cariera militara: Unul dintre cei mai proeminenti comandanți din Wehrmacht in timpul celui de-al doilea război mondial. Strateg de renume (fapt discutat si astăzi), autor al celebrului ,,Plan Galben" din mai 1940, invazia împotriva Belgiei, Olandei si Frantei care s-a soldat cu un succes rasunator. Profesionist si chibzuit in relațiile cu elita nazista (nu a fost membru NSDAP), inclusiv cu Hitler căruia nu i-a contestat niciodată autoritatea, dar s-a opus in multe cazuri la unele decizii chiar in ședințele de Stast-Major. Hitler a închis ochii la protestele feldmareșalului, dar in toamna lui 1944, când acesta a manifestat reticente privind strategia pe Frontul de Est, l-a trimis la pensie scurt si brutal. Campania din mai 1940, invazia din Europa Occidentala, a marcat rampa de lansare a lui von Manstein prin inițierea unei operațiuni fulger, ,,Sichelschmitt (Tăietura Secerii)" care a rupt in doua frontul aliaților. In debutul războiului antisovietic, ,,Operațiunea Barbarossa", a condus o armata de panzere la asediul Leningradului pana in vara lui 1942, apoi, la comanda Armatei a 11-a in Crimeea ocupa Sevastopolul si Peninsula Kerci. Catastrofa de la Stalingrad destabilizează frontul german in primăvara lui 1943, dar von Manstein, proaspăt avansat la rangul de feldmareșal, preia comanda Grupului de Armate Sud si reușește sa oprească ofensiva sovietica recucerind Harkovul printr-o contraofensiva fulger. Eșecul ,,Operațiunii Citadela" din iulie-august 1943, si a puternicei contraofensive sovietice determina retragerea generala a armatelor germane de pe teritoriul Uniunii Sovietice. La finalul războiului, aflat la pensie, von Manstein este arestat si adus la Londra pentru interogatorii. In 1949 este condamnat de Tribunalul Militar la 18 ani de închisoare pentru crime de război. Din cauza unor probleme de sănătate este eliberat in 1953 si repatriat in Germania Federala. Lucrează ca salariat civil in calitate de consilier pe probleme militare pentru guvernul condus de cancelarul Konrad Adenauer. Participa activ la construcția Bundeswehr, noua armata a Germanicei Federale conceputa ca forță de apărare. Este comandantul onorific al noii structuri pana la moarte.

Wilhelm Canaris, amiral.

GERMANIA

Data nașterii: 1 ianuarie 1887, Westfalia.

Data decesului: 9 aprilie 1945, Flossenburg.

Decorații: Crucea de Fier, Crucea de Onoare a Primului Război Mondial, Otoman War Medalie, Kriegsverdienstkreuz, Cross of Liberty, Deutsches Kreuz.

Cariera militara: Elev inteligent, dotat cu aptitudini pentru studiul lingvisticii, a decis, spre dezamăgirea familiei, sa intre cadet in marina. A participat la misiuni in America de Sud pentru a proteja cetățenii germani in aceasta zona turbulenta. Dotat cu o minte ascuțită si un spirit politic dezvoltat, a analizat mecanismul acestor turbulente, cu puciuri si revolte, si a întocmit un raport doct si detailat pe care l-a remis autorităților de la Berlin. Este racolat ca agent informatii. În mai 1910, în calitate de ofiţer pe un torpilor aflat în voiaj în Ţările Scandinave, el trimite un raport detailat despre agenţii britanici rezidenţi din Norvegia şi Danemarca. Doi ani mai târziu aflat în Marea Egee cu crucişătorul Dresden racolează cetăţeni germani domiciliaţi în ţările balcanice şi în Turcia ca informatori pentru serviciul german de spionaj. La 8 decembrie 1914, Canaris ia parte la bătălia din Falkland (Malvine) fiind capturat de britanici şi încarcerat în Chile. Anul următor, în august, evadează surprinzător şi revine în Germania, unde este decorat cu Ordinul Crucea de Fier. Se transferă la Serviciul de Informaţii, iar prima misiune a sa debutează pe pământ spaniol. Războiul l-a încheiat în funcţia de comandant de submarin. În timpul luptelor din Marea Mediterana a scufundat 18 nave britanice şi franceze. După război activează în Freikorps, apoi în marina Republicii de la Weimar. În 1919, a făcut parte din Tribunalul Militar care i-a judecat pe asasinii lui Karl Liebneck şi ai Rosei Luxemburg. A participat de asemenea la puciul lui Kapp, o tentativă de lovitură de stat în 1920. În 1924 fondează şi conduce Organizaţia de Informaţii şi Spionaj, strămoşul Abwehrului. Întreprinde dese călătorii în străinătate, leagă relaţii de amiciţie cu persoane influente şi pune bazele viitoarei "Coloane a cincea" germane. La 1 ianuarie 1935, Adolf Hitler îl numeşte şef al Serviciului de Informaţii al Armatei; Amtsgruppe Abwehr (Departamenrul Apărării). A luat parte activ la acţiunile de pregatire a celui de-al doilea război mondial şi la reuşitele militare din perioada interbelică: criza Sudeţilor; Anschluss; Danzig şi la crearea "Coloanei a cincea" germane în ţările europene şi în cele două Americi, precum şi la campaniile de represiune şi de distrugere a rezistenţei în zonele ocupate. Ofiţer profesionist şi bine informat, din 1939 a început să aibă suspiciuni privind planurile de agresiune ale lui Hitler. Când armatele germane au invadat Polonia agenţii i-au raportat despre crimele de război comise împotriva evreilor şi civililor polonezi în zonele ocupate. Amiralul a căutat să-şi convingă Fuhrerul de lipsa de şanse în război, conflagraţia urmând să se soldeze cu o mare catastrofă pentru Reich. Ignorat, el devine un antihitlerist convins, activ, trecând cu vederea şi camuflând tentativele de asasinare ale lui Hitler. În acest fel şi-a atras suspiciunea celor mai aprigi duşmani, fostul protejat obergruppenfuhrer SS Reinhard Heydrich, şeful RSHA (Biroul Principal de Securitate al Reichului) şi şeful acestuia, Reichsfuhrer SS Heinrich Himmler. În perioada ianuarie-februarie 1944, Himmler declanşează o mare operaţiune de purificare a grupărilor dizidente. Cel mai vizat de către Gestapo a fost Abwehrul. Hitler s-a lăsat convins şi l-a demis pe Canaris din funcţie la rugăminţile lui Himmler. Amiralului i s-a impus domiciliu forţat. Abwehrul a fost comasat cu SD-ul. Himmler stăpânea toate serviciile de siguranţă ale celui de-al Treilea Reich. La 20 iulie 1944 are loc atentatul eşuat împotriva Fuhrerului, (Operaţiunea Walkiria). Deşi nu a fost inculpat ca participant activ la atentat, Himmler l-a convins pe Hitler că amiralul a întreţinut strânse legături cu majoritatea complotiştilor. Drept urmare Canaris este arestat la 29 iulie şi deferit organelor de anchetă. După opt luni de penitenţă însoţită de interogatorii brutale şi schingiuiri un Tribunal SS l-a găsit vinovat. Amiralul Canaris a fost executat la 9 aprilie 1945, în lagărul de concentrare de la Flossenberg, dezbrăcat complet, prin ştrangulare lentă cu o coardă de pian legată de un cârlig de măcelărie. Colonelul Lundig, fost şef al Serviciului de Spionaj danez, vecin de celulă cu amiralul, printr-un cod de comunicare şi-a notat amintirile şi ultima biografie a amiralului, singura recunoscută ca autentică: "Mor pentru patria mea. Am conştiinţa curată. Mi-am făcut datoria faţă de ţară când am încercat să mă opun nebuniei criminale a lui Hitler - amiral Wilhelm Canaris". Familia amiralului a fost făcută răspunzătoare de faptele acestuia, dar soţia şi fiica au reuşit să fugă în Spania fiind protejate de generalul Franco, prieten vechi de-al amiralului. După mulţi ani, în 1996, în urma unei acţiuni demarată de o grupare de studenţi germani, amiralul Canaris, pastorul Bonhoeffer şi alţi membrii ai rezistenţei antihitleriste au fost reabilitaţi oficial, post-mortem, de către justiţia germană care a anulat sentinţele de înaltă trădare a Tribunalului Nazist din perioada august 1944-martie 1945.

Pietro Badoglio, mareșal.

ITALIA

Data nașterii: 28 septembrie 1871, Grazzano Monferrato.

Data decesului: 1 noiembrie 1956, Grazzano Badoglio.

Decorații: Cavaler Suprem al Ordinului Santissima Annunziata, Mare Cavaler al Ordinului Sf.Maurice si Lazăr, Mare Cavaler al Crucii Ordinului Coroanei Italiei, Mare Cavaler al Crucii Ordinului Militar de Savoia, Crucea de Merit, Medalia de Bronz pentru Vitejie.

Cariera militara: Membru al Partidului Naţional Fascist, a comandat trupele italiene în al doilea război cu Etiopia, 1935-1936, fiind răspunzător pentru utilizarea gazelor otrăvitoare (tip muştar) împotriva populaţiei civile. S-a născut la Grazzano Monferatto, la 28 septembrie 1871, provincia Asti Piemonte. Termină Academia Militară din Torino şi serveşte cu gradul de locotenent de artilerie în campaniile din Eritreea (1896) şi Cirenaica (1912). La intrarea Italiei în primul război mondial, în mai 1916, ca urmare a strategiei aplicate la Monte Sabotino, Badoglio este avansat excepţional la gradul de general şi promovat şef adjunct de Personal la Statul Major. Cu toate acestea este principalul vinovat de dezastrul trupelor italiene în bătălia de la Caporetto din 24 octombrie 1917. În anii interbelici, Badoglio a deţinut mai multe funcţii şi ranguri înalte în armată, dar s-a lansat şi în politică fiind ales senator. A activat în mai multe misiuni diplomatice, speciale, în România şi SUA. În momentul ascensiunii fascismului, el s-a opus lui Mussolini, dar a sfârşit prin a adera la mişcarea acestuia. Drept răsplată primeşte promovarea în funcţia de şef al Statului Major, la 4 mai 1924, iar doi ani mai târziu, la 25 iunie 1926 este avansat mareşal al Italiei. Badoglio a îndeplinit funcţia de prim guvernator al Tripolitaniei şi Cirenaicei (Libia), în perioada 1929-1933, jucând un rol important în înfrângerea rebeliunii libiene în ianuarie 1932. În octombrie 1935,

s-a produs invazia din Eritreea, dar progresul de pe teren era lent şi rezistenţa populaţiei civile destul de aprigă. După un scurt răgaz, Mussolini l-a autorizat pe mareşal să utilizeze gaze otrăvitoare împotriva rebelilor, în săptămâna Crăciunului din 1935. Armatele italiene au zdrobit rezistenţa etiopienilor la Tembien, Amba Aradam şi Maychew. Negusul Haille Selassie a fost înfrânt, silit să plece în exil, iar capitala Addis Abeba ocupată la 5 mai 1936. În ajunul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, Badoglio s-a opus alianţei cu Germania şi participării armatelor italiene la război împotriva Marii Britanii şi a Franţei. După dezastrul din Grecia, decembrie 1940, mareşalul a demisionat de la Statul Major General. În următorii doi ani şi jumătate, trupele italiene au înregistrat înfrângeri catastrofale în Africa şi Rusia. Toate posesiunile coloniale au fost pierdute. La 24 iulie 1943, în urma invaziei aliate din Sicilia, s-a ţinut o consfătuire a Marelui Consiliu Fascist. A doua zi, regele Vittorio Emmanuel al III-lea a dispus arstarea lui Mussolini şi desemnarea mareşalului Badoglio la conducerea guvernului.

La 3 septembrie, generalul Castellano a semnat armistiţiul cu Aliaţii, anunţul oficial fiind făcut public la 8 septembrie. Reacţia germanilor a fost extrem de dură. Partea de nord şi cea centrală a Italiei, inclusiv marile oraşe Roma şi Napoli, au fost ocupate rapid. Guvernul italian a declarat război Germaniei pe 13 octombrie, dar marile unităţi ale armatei erau deja dezarmate de către germani şi Aliaţi. Badiglio a condus guvernul până la 9 iunie 1944, fiind înlocuit de către industriaşul socialist Ivanoe Bonomi. În anii postbelici, mareşalul s-a reîntors la viaţa politică, fiind ales deputat în Parlament. Nu a fost niciodată tras la răspundere pentru crime de război.

Rodolfo Graziani, mareșal.

ITALIA

Data nașterii: 11 august 1882, Filettino, Frosinone.

Data decesului: 11 ianuarie 1955, Roma.

Decorații: Mare Cavaler al Crucii Ordinului Sf.Maurice si Lazăr, Mare Cavaler al Crucii Ordinului Militar de Savoia, Mare Cavaler al Ordinului Coroanei Italieni, Mare Cavaler al Crucii Ordinului Sf.Silvestru, Medalia de Argint pentru Vitejie, Medalia de Bronz pentru Vitejie, Crucea de Serviciu din Aur, Meritul de Comanda Mauritius, Knight of Cross.

Cariera militara: La varsta de 21 de ani, in 1903, s-a decis sa imbratiseze cariera militara. A servit in Primul Razboi Mondial in cadrul Statului-Major General avand grad de colonel. In perioada anilor '20 a comandat fortele coloniale din Libia fiind responsabil cu represiunea rebeliunii conduse de Senussi, viitor imparat al Libiei. In timpul ''pacificarii'', a coordonat personal construirea mai multor lagare de concentrare si de munca fortata in care mii de civili libieni au sfarsit spanzurati sau impuscati, de foame sau maladii. Pentru aceste fapte este supranumit ''macelarul din Fezzan''. In perioada 1926-1930 indeplineste functia de viceguvernator al Cirenaicai, pe urma, pana in 1934, guvernator-general. Urmeaza misiunea din Somalia unde comanda armata de pe Frontul Sudic. Sub comanda sa trupele italiene invadeaza Abisinia (Etiopia). Ocupa dupa lupte grele Genale Doria si Ogadenul, dar afla ca in Addis-Abeba intra-se marele sau rival, maresalul Badoglio. La 9 mai 1936, dupa incheierea razboiului, dictatorul Mussolini l-a promovat la rangul de maresal si confirmat la titlul de vicerege pentru coloniile italiene din Africa de Est si guvernator general la Addis-Abeba. Dupa ai multe tentative organizate de rezistenta etiopiana de a-l suprima, a organizat represalii sangeroase si fara discernsmant in care si-au gasit moartea aproximativ 30.000 de civili nevinovati. Capata un nou renume: ''macelarul Etiopiei''. Nici clerul ortodox nu a scapat de brutalitatea sa. In primii doi ani ai celei de-a doua conflagratii mondiale ramane la Roma, la conducerea Statului-Major General (Regio Esercito). La 28 iunie 1940 se stinge din viata in conditii suspecte maresalul Italo Balbo, iar Graziani preia comanda suprema a trupelor stationate in nordul Africii. La 8 august, Mussolini decide sa atace in Egipt. Graziani si-a exprimat indoielile cu privire la capacitatea militarilor italieni slab dotati pentru infrangerea trupelor coloniale britanice mult mai experimentate. Dupa cateva succese minore inregistrate, in noiembrie britanicii lanseaza ofensiva care duce la distrugerea Armatei a 10-a italiene. Maresalul este rechemat in tara la 25 martie 1941 si tinut inactiv pentru doi ani. Mussolini este indepartat de la putere la 25 iulie 1943. Fascistii pierd puterea si guvernul condus de maresalul Badoglio incheie armistitiu cu Aliatii la 8 septembrie. Graziani ramane fidel idealului fascist si lui Mussolini. Este numit in functia de ministru al Apararii pentru fantomatica Republica Sociala de la Salo in nordul Italiei. Supervizeaza operatiunile grupului mixt italo-german, ''Liguria'', si reuseste sa administreze trupelor Aliate o infrangerre usturatoare in decembrie 1944 la Garfagnani. La incheierea razboiului este arestat si tinut cateva zile la San Vittore din Milano fiind apoi preluat de Comisia Aliata de Control. Pana in februarie 1946 se afla in custodia britanicilor pe teritoriul Africii de Est. In 1948 un Tribunal Militar il condamna la 19 ani de inchisoare pentru colaborationism cu nazistii dupa 1943, insa este eliberat dupa cateva luni. Niciodata nu a fost judecat pentru crime de razboi spre deosebire de germani si japonezi. La inceputul anilor '50, s-a lansat pe scena politica din peninsula cu o miscare de orientare neofascista, ''Movimento Sociale Italiano'' si devine presedintele onorific al acesteia in 1953.

Ugo Cavallero, mareșal.

ITALIA

Data nașterii: 20 septembrie 1880, Casale Monferrato.

Data decesului: 13 septembrie 1943, Frascati, Lazio.

Decorații: Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, Medalia de Argint pentru Vitejie, Cross War Medalie, Mare Cavaler al Crucii Ordinului de Malta.

Cariera militara: Nascut la 20 septembrie la Casalo Monferrato, a beneficiat de o copilarie privilegiata demna de un mebru al aristocratiei italiene. In anul 1900 este absolvent al Scolii Militare Superioare. A urmat Colegiul Regal in 1911 unde obtine diploma in stiinte matematice. Dupa doi ani participa la razboiul italo-turc din Cirenaica si este decorat cu Medalia de Bronz pentru valori militare. In 1915, in momentul intrarii Italiei in Primul Razboi Mondial primeste transferul la Comandamentul Suprem, avansand la gradul de general de brigada si in functia de sef al Biroului Operatiuni. A contribuit decisiv la intocmirea planurilor care au adus victoriile de la Piave si Vittorio Veneto impotriva armatelor austriece. In 1919 se retrage din armata, insa revine in 1925 in plina revolutie fascista. Adera la Partidul Fascist si devine senator. In 1927 promoveaza la rangul de general-maior, dar se retrage iarasi pentru a se implica in afaceri si diplomatie. Reactivat in 1937 la gradul de general locotenent pentru a comanda trupele din Africa de Est. In 1940 primeste gradul de general de armata. In iunie 1940 Italia intra in razboi de partea Germaniei naziste. Cavallero se afla la comanda Grupului de Armate din Albania. In timpul campaniei impotriva Greciei din octombrie 1940, el conduce operatiunile si inregistreaza o infrangere severa in Epir. Este rechemat la Roma pentru a prelua functia de sef al ''Commando Supremo'' in locul maresalului Badoglio. Pastreaza totusi o parte din responsabilitatile de pe frontul grec si supravegheaza campaniile militare din Desertul de Vest si Africa de Est. A colaborat indeaproape cu feldmaresalul german Kesselring, dar s-a opus planurilor feldmaresalului Rommel privind invazia din Egipt si a cerut in zadar demiterea acestuia. In pofida faptului ca sub comanda sa armatele italiene au pierdut pe toate fronturile de lupta, Mussolini l-a avansat maresal in 1942. Totusi, in iulie 1943, dupa debarcarea Aliatilor din Sicilia si pierderea Libiei, el este demis din functia de sef al ''Commando Supremo''. La scurt timp, la 25 iulie, Mussolini este indepartat de la putere si guvernul maresalului Badoglio incheie armistitiu cu Aliatii. Cavallero scrie o scrisoare catre guvern in care se dezice total de fascism si critica pe cei care colaboreaza cu nazistii. Maresalul Badoglio arunca scrisoarea in sertarul de la birou si ordona arestarea lui Cavallero. Germanii riposteaza si ocupa Roma. In haosul creat Cavallero este eliberat si chiar propus pentru functia de comandant al trupelor italiene ramase loiale lui Mussolini. Curand agenti germani descopera scrisoarea maresalului in fostul birou al lui Badoglio si afla despre dispretul manifestat fata de Mussolini si idealurile fasciste. Imediat de la Berlin soseste acuzatia de tradare pentru Cavallero. Disperat, vanat din toate partile, acesta alege sa-si puna capat zilelor. La 13 septembrie 1943 maresalul si-a tras un glont in cap. Chjiar si asa misterul sinuciderii sale reprezinta tema de dezbatere in zilele noastre.