A fost una dintre cele mai josnice crime de război comise de armata japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial, în oraşul Nanjing şi în împrejurimi, după ce acesta a fost cucerit de niponi pe 13 decembrie 1937. Durata violenţelor nu este bine definită, dar a fost de cel puţin şase săptămâni, până în februarie 1938.Gravitatea atrocităţilor japoneze este subiect de dezbatere, variind de la afirmaţiile militarilor japonezi judecaţi în procesul de la Tribunalul militar internaţional pentru Orientul Îndepărtat, care susţineau că pierderile de vieţi omeneşti au fost de natură militară şi că „ nicio astfel de atrocitate nu a avut loc”, până la afirmaţiile chinezilor, care pretind că au fost ucişi peste 300.000 de persoane necombatante. Occidentul are tendinţa de a accepta punctul de vedere chinez. Punctul de vedere al chinezilor este susţinut de o multitudine de dovezi fotografice, care înfăţişează trupurile mutilate ale victimelor civile, în rândul cărora se aflau inclusiv copii.
Când japonezii au ocupat Singapore, autorităţile militare japoneze s-au arătat îngrijorate de numărul mare de locuitori de etnie chineză. Militarii niponi se temeau că etnicii chinezi sunt loiali ori britanicilor, ori naţionaliştilor chinezi, singaporezii avuţii fiind finanţatorii probabli ai eforturilor de război ale lui Chiang Kai-Shek. În aceste condiţii, autorităţile militare japoneze, conduse de generalul Tomoyuki Yamashita, au decis să „elimine” elementele anitinipone. Oraşul Singapore a fost împărţit în mai multe sectoare, fiecare pus sub comanda unui ofiţer japonez. În fiecare sector au fost organizate „centre de selecţie”. Scopul era adunarea şi selectarea tuturor bărbaţilor între 18 şi 50 de ani şi eliminarea celor declaraţi „antijaponezi”. Cei care treceau cu succes testul de fidelitate primeau o hârtie cu textul „examinat”, sau erau ştampilaţi cu un semn rectgular pe mână sau pe cămaşă. Cei care nu treceau „selecţia”, erau ştampilaţi cu un semn triunghiular. În apropierea centrelor de triere au fost aduse camioane care să-i transporte la locurile de execuţie pe cei declaraţi antijaponezi. Armata japoneză a ales o serie de locaţii izolate pentru a duce la îndeplinire execuţiile, corpurile victimelor fiind mai apoi aruncate în apa oceanului.
În ziua de 10 iunie 1944, la orele amiezii, trei companii ale diviziei Das Reich au ras de pe suprafaţa pământului, comunele Tulle şi Oradour-sur-Glanedin Franţa. Toţi civilii, bărbaţi, femei şi copii au fost măcelăriţi. Masacrele s-au executat fără vreun motiv anume. Criminalii nu au fost deferiţi justiţiei. Majoritatea şi-au găsit sfârşitul în luptele din Normandia care au urmat.