Romania in al II-lea Razboi Mondial

Romania in perioada neutralitati 1939-1941

1939:21 septembrie. Asasinarea primului ministru Armand Calinescu de catre legionari. Victima se ducea cu automobill de la minister spre casa. Pe portiunea, putin frecventata, dintre Dâmbovita si Bulevardul Ardealului, a strazii nou deschise care lega prelungirea Stirbei Voda pe palatul Scolii de Razboi, un car cu boi a obligat pe soferul primului ministru sa încetineze si chiar sa opreasca.În acel moment s-a apropiat automobilul atentatorilor - acestia veneau din Germania unde fusesera instruiti si echipati - si, din imediata apropiere, au fost trase numeroase gloante de revolver, omorându-l pe loc pe Armand Calinescu si pe agentul sau de siguranta. Cu acelasi automobil al lor, asasinii se îndreptara spre sediul Societatii de Radiodifuziune din strada General Berthelot (azi Nuferilor) si acolo, fortând intrarea si imobilizând personalul tehnic, izbutira sa anunte la microfon sângeroasa isprava. 
O dată cu declanşarea războiului şi cu prăbuşirea Franţei, care garantase frontierele României prin convenţia de la 23 august 1939, integritatea regatului României era pusă în primejdie din exterior de revendicările sovietice, ungare şi bulgare, susţinute de Germania şi Italia, şi din interior de mişcările naţionaliste ale minorităţilor conlocuitoare şi de grupările politice extremiste printre care partidul nazist al (Saşi)lor, condus de Andreas Schmidt. Carol al II-lea formează atunci, la 22 iunie 1940 Partidul Naţiunii, un partid unic în fruntea căruia se aşează el însuşi. Acest regim politic, dictatorial, antifascist şi anticomunist, naţionalist şi creştin, este denumit carlist. Durata sa va fi scurtă, sub patru luni : nici tulburările şi asasinatele politice nu încetează (dimpotrivă), nici integritatea teritorială nu este păstrată (prin tratatul Hitler-Stalin, Tratatul de la Craiova şi Dictatul de la Viena România pierde peste o treime din teritoriu şi peste un sfert din populaţie). Criza regimului "carlist" se încheie prin abdicarea regelui la 6 septembrie1940 

Campania din Basarabia

1941 22 iunie, , unităţi ale armatelor germană şi română au început campania din est împotriva Uniunii Sovietice, prima operaţiune numindu-se „Operaţiunea München”, de recucerire a Basarabiei şi Bucovinei. Armata română a început lupta împotriva forţelor sovietice în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941 pe un front cuprins între munţii Bucovinei şi Marea Neagră. 
1941 5 iulie intră în Cernăuţi primele trupe române. La 10 iulie oraşul Soroca este eliberat de către Divizia blindată română care apoi se îndreaptă către localitatea Bălţi pe care o eliberează la 12 iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie de către unităţi din Divizia 5 infanterie română. Pe 16 iulie, ca urmare a acţiunilor întreprinse de Corpul 3 român şi Corpul 54 german, este eliberat oraşul Chişinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului frontului germano-român transmite că odată cu victoria pentru cucerirea masivuluiCorneşti, “cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră” şi că Hotinul, Soroca,Orheiul şi Chişinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunărea şi eliberează localităţile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov şi continuă să meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei.
La 22 august , Ion Antonescu este ridicat prin decret regal la gradul de mareşal al României (auto-promovare) şi decorat (auto-decorat) cu Ordinul militar “Mihai Viteazul” clasa II-a şi I-a.

Videoclip YouTube


Campania din Rusia

În continuare, trupele române au primit ordin sa înainteze în interiorul U.R.S.S- ului pe direcţii diferite. Astfel, Armata a 4-a a
participat la Bătălia de la Odessa, unde a dus lupte sângeroase între 6 august şi 16 octombrie 1941, însemnând pentru unităţile acestei armate 17.792 morţi, 63.345 răniţi, 11.471 dispăruţi, în total 92.608 oameni.
În anii 1941 şi 1942, unităţile române, operând sub comandament general german, au luat parte la bătăliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului şi Stalingrad. La pierderile generale de 130.000 militari morţi, răniţi şi dispăruţi în anul 1941, s-au adăugat marile pierderi ale Armatei a 3-a la cotul Donului şi ale Armatei a 4-a în Stepa Calmucă, la sfârşitul anului 1942 şi începutul anului 1943, ridicâdu-se la 182.441 militari (16.566 morţi, 67.182 răniţi, 98.692 dispăruţi), fapt care a redus considerabil capacitatea combativă a armatei române. După aceste înfrângeri, în februarie 1943, armatele 3 şi 4 au fost trimise în ţară pentru refacere. În prima jumătate a anului 1943, pe frontul de Est mai rămăsesera 7 divizii româneşti, care au acţionat în capul de pod din Kuban, de unde s-au retras în Crimeea, înfrânte în toamna anului 1943. În timpul luptelor din Caucaz şi a celor din capul de pod din Kuban, unităţile române au pierdut 39.074 de militari.În anul 1944, principalele acţiuni la care armata română a participat au fost mai restrânse: 7 divizii de infanterie, cavalerie şi vânători de munte în Crimeea, în cadrul Armatei a 17-a germană. În urma ofensivei armatei sovietice din primavara anului 1944, din totalul de 65.000 de militari români aflaţi în Crimeea, la 1 aprilie 1944 au fost evacuaţi 35.857 (54,61%). Cu unităţile refăcute, cele două armate române, a 3-a si a 4-a, au luat parte în continuare la luptele care s-au dus, inclusiv pe teritoriul României, până la 23 august 1944, în cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de Sud”. În anii regimului lui Antonescu, România a alimentat economia de război a Germaniei cu petrol, cereale, precum şi produse industriale. România a devenit o ţintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943, când au fost atacate câmpurile petroliere şi rafinăriile de la Ploieşti (Operaţiunea Tidal Wave).