9. CUM SĂ TE ROGI?

CUM SĂ TE ROGI?

 „Mămico”, întrebă copilul, „ce înseamnă rugăciunea”?

Mama îi răspunsese: „Sunt două persoane care se iubesc și care discută — una din ele este Dumnezeu, iar alta ești tu”.

Rugăciunea este pur și simplu comunicarea cu Tatăl, care te iubește necondiționat. Bine-cunoscuta „linie fierbinte”, care conectează Președintele cu subalternii săi și stabilește comunicarea directă în cazul unor urgențe de nivel național. Iar dacă aplicăm acest exemplu pentru canalele de comunicare dintre credincios și Dumnezeu, din păcate „linia fierbinte” pe care o avem disponibilă spre inima lui Dumnezeu este prea deseori pusă pe pauză. S-ar părea că uităm, de fapt, că avem la dispoziție această linie, până în momentul în care apare o urgență ori o criză, care ne reamintește că de unii singuri nu ne descurcăm.

CINE SE POATE RUGA?

Instinctiv, omul știe că ar trebui să se roage și o face, chiar dacă în fața dumnezeilor sculptați în piatră. Ori de câte ori în viață ne confruntăm cu o tragedie, dureri de inimă, tristețe sau pericole, recunoaștem nevoia pe care o avem înlăuntrul nostru ca să ne îndreptăm privirea spre cineva mai mare decât noi și mai puternic decât împrejurările dificile în care ne pomenim. Putem totuși să cădem pradă pericolului de înălțare a rugăciunii în mod ignorant. Atunci când omul se ruga dumnezeilor sângelui, focului și războiului, acesta a devenit sadic, nemilos și militarist. Observăm, deci, că omul tinde să preia din moralitatea celui căruia i se închină. Acest lucru este adevărat și în cazul credincioșilor, după cum vom vedea în explicațiile de mai jos.

Scriptura spune clar „Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Cristos Isus” (I Timotei 2:5). Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”  (Ioan 14:6). Sună exclusivist? Anume aceasta a fost intenția lui Isus — să ne arate că pentru ca să ajungi la Dumnezeu, trebuie să pășești pe o cale foarte îngustă, iar nouă ne revine responsabilitatea să ne concentrăm doar pe persoana Lui și nu a altcuiva. El trebuie să fie unicul care primește închinarea noastră, deoarece „cu fața neacoperită, reflectând gloria Domnului ca într-o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din glorie în glorie” (II Corinteni 3:18). Ne închinăm, deci, unicului Dumnezeu sfânt și iubitor, iar atunci când ne concentrăm pe El, ne asemănăm Lui mai mult și mai mult pe zi ce trece.

Rugăciunea se bazează pe curățenia inimii. Să ne imaginăm că am fost invitați la o cană de ceai cu Regina Angliei. Câtă forfotă și pregătire ar fi avut loc! Zile întregi am fi dedicat doar cumpărăturilor din garderoba noastră, cu acest prilej. Am fi apărut astfel în fața Majestății Sale pregătiți din cap până-n picioare, coafați și cu un discurs pregătit pentru ca să nu ne pomenim în momente stânjenitoare de bâlbâială.

Dumnezeu ne cere ca atunci când venim în prezența Sa să avem o inimă curată și deschisă. Marele psalmist  a elogiat în felul următor acest standard: „Dacă aș fi plănuit nelegiuirea în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul” (Psalm 66:18). Dumnezeul nostru nu poate co-exista cu păcatul, așa cum acesta este un factor de separare veșnică. Prin urmare, dacă ne dorim ca El să ne audă rugăciunile, trebuie să ne mărturisim orice păcat din viața noastră și să intrăm în prezența Lui în veșminte ale purității.

Atunci când îndrăznim să ne apropiem de tronul Său cu petițiile noastre și să-I aducem închinare, o facem doar prin autoritatea Fiului Său, Domnul Isus Cristos. El este unicul nostru mijlocitor. În ajunul pironirii Lui pe cruce, Isus a spus-o de șase ori: „Orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul” (vezi pasajul din Ioan 14:13-16).

CUI NE RUGĂM?

În rugăciunile noastre este implicat fiecare membru al Sfintei Treimi. Astfel, ne rugăm Tatălui, în numele Fiului, prin Duhul Sfânt. Rugăciunea ne înalță în prezența Regelui Regilor și Domnului Domnilor, înaintea Căruia ne plecăm cu evlavie și înfiorare. El, însă, ne este Tată, iar comunicarea cu noi Îi aduce plăcere. Prin urmare, putem veni în fața Lui relaxați, cu încredere, cu bucurie în inimi și plini de așteptări. Dumnezeu ne iubește mai mult decât orice ființă umană ar putea-o face.

DE CE NE RUGĂM?

1.      Rugăciunile noastre Îi aduc glorie lui Dumnezeu. Deși Domnul nostru Își găsește plăcerea atât în laudele, cât și în cererile noastre, scopul rugăciunii este să-L glorificăm. Isus a spus: „Orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul” (Ioan 14:13).

 

2.      Comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune. Unii consideră rugăciunea ca „un colac de salvare”, ca rută directă de părăsire a problemei, dar și ca o metodă de manipulare a lui Dumnezeu pentru ca unii să-și obțină astfel îndeplinirea nevoilor. Atunci când cineva folosește rugăciunea în acest mod, e ca și cum ai umple un Cadillac nou și sclipitor cu baloane. În schimb, rugăciunea are un rol mult mai mare. Rugăciunea, deci, este o „linie sfântă” de comunicare, pe care o avem la dispoziție de la Dumnezeu, în calitate de poruncă, spre folosire exclusivă de către copiii Săi prețioși. Noul Testament este plin de instrucțiuni despre rugăciune și rolul ei în umblarea creștină. „Rugați-vă neîncetat”, zicea Pavel (I Tesaloniceni 5:17); „Vegheați și rugați-vă” (Matei 26:41); „Mă voi ruga cu duhul” (I Corinteni 14:15).

 

3.      Rugăciunea este părtășia dintre Dumnezeu și copiii Săi. Dumnezeu ne așteaptă să venim în fața Lui în rugăciune. El l-a creat pe om anume din dorința de părtășie. Dragostea Sa pentru noi este perfectă, de nepotolit. Și chiar dacă noi ca oameni ne gândim mai mult la propria persoană, El ni L-a dat pe Fiul Său să plătească prețul pentru păcatul nostru și să ne deschidă o cale ca să putem veni în prezența Lui. Oricând de incredibil nu ar suna, Dumnezeu Își dorește să aibă părtășie cu noi! Cartea Proverbelor din Biblie ne asigură că „rugăciunea celor drepți Îi este plăcută”  (Proverbe 15:8). Privită prin prisma gândurilor noastre egoiste, rugăciunea a devenit ceva dedicat propriei persoane, cu rol de satisfacere a necesităților. Dar, citim în Biblie că rugăciunea ne satisface nevoia în Domnul, iar noi trebuie să petrecem timp cu El, așa cum rugăciunile noastre sunt cadouri pe care le oferim ca să-I facem pe plac și să-I aducem bucurie Domnului nostru iubit.

 

4.      Cristos ne-a lăsat un model de înălțare a rugăciunii. Atunci când Isus a fost aici, printre noi, pentru El rugăciunea era o prioritate. Chiar și în zilele în care până de dimineața până-n seara avea o agendă extra-plină, Isus găsea timp pentru rugăciune. Vedem, deci, că El era dependent de părtășia cu Tatăl Său. Așadar, El se refugia în timpul de rugăciune și astfel își vindeca rănile sufletului. Oare cu cât mai mult ar trebui să fim și noi conștienți de nevoia noastră proprie de rugăciune?

 

5.      Rugăciunea aduce rezultate. Atunci când te rogi, aceasta chiar aduce o schimbare a lucrurilor. Isus s-a rugat pentru Lazăr care murise, iar Dumnezeu l-a readus la viață (Ioan 11:43). Ilie s-a rugat ca Dumnezeu să oprească ploaia, iar timp de trei ani și jumătate, nicio picătură nu a căzut pe pământul țării. Și atunci când s-a rugat ca Dumnezeu să permită ploii să revină, cerul s-a făcut negru de nori grei, care s-au revărsat peste pământul pârjolit (Iacov 5:17-18). Nimeni nu ar putea nega, deci că rugăciunea are putere.

 

6.      Rugăciunea este hrană spirituală pentru sufletul în maturizare. Atunci când Îi vorbești lui Dumnezeu și Îi asculți răspunsul, aceasta face parte din conceptul Său prin care suntem hrăniți, până ne maturizăm în El. La fel cum un copil mic are nevoie de hrană și dragoste ca să crească puternic fizic, așa și noi avem nevoie de hrană în mod regulat pentru sufletul nostru, dacă ne dorim să ne maturizăm spiritual. Din când în când, ar putea să treacă câte o zi în care uităm să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu sau să comunicăm cu Tatăl, și ne-ar părea că nu sunt efecte negative. Dacă, totuși, continuăm să ne lipsim de alimentare regulată, în scurt timp vom începe să observăm semnele malnutriției spirituale. În momentele de stres, vom descoperi că am pierdut din puterea să trăim o viață de învingător, cu multă roadă.

CÂND TREBUIE SĂ NE RUGĂM?

Suntem îndemnați să ne rugăm neîncetat, să vorbim cu Dumnezeu despre toate, să înălțăm rugăciuni scurte către El, de lungimea unei propoziții, pe parcursul zilei. Îi cerem înțelepciune în cazurile dificile. Îi mulțumim pentru binecuvântări, chiar în timp ce le primim. Ne rugăm pentru salvarea celor pe care-i iubim, dar și pentru vindecarea celor bolnavi. Ne rugăm pentru înțelepciune pentru conducătorii noștri, pentru pastori și politicieni. Toate acestea le facem în timp ce ne trăim viața - în transport, în bucătărie cu copiii pe brațe ori atunci când ne facem timp în oficiu.

Dar, avem și necesitatea timpului în singurătate într-un loc separat, unde putem îngenunchea liniștit, cu Biblia deschisă în față și să vorbim cu Dumnezeu, în timp ce citim din Cuvântul Său. Îi auzim vocea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său și prin impresiile rezultate, în timp ce ne deschidem inimile să medităm în prezența Lui.

În timp ce citești din Biblie, roagă-L pe Duhul Sfânt să-ți facă lectura plină de sens și înălțătoare. Fă pauze frecvente ca să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru cele scrise pentru tine în Cuvântul Său, să-I mărturisești slăbiciunile tale pe care le vezi citind Scriptura, să-L rogi să-ți dea curajul și credința pe care le aveau apostolii, precum și să-I mulțumești pentru noile amănunte pe care le descoperi din planul Său pentru tine. Invită-L pe Dumnezeu să-ți vorbească, apoi ascultă-I vocea.

Rugăciunea de grup în compania altor credincioși este o altă parte vitală a vieții active de rugăciune. Însă, unele adunări sunt mai mocnite, neatractive și plictisitoare decât o adunare obișnuită de rugăciune. Acestea se datorează unei lipse de pregătire individuală, care se lasă cu un gol pe care-l resimțim în astfel de momente. Atunci când petrecem timp cu Dumnezeu în privat, pregătindu-ne de timpul nostru împreună, noi venim deja umpluți de prezența Sa, cu așteptarea că El va face lucruri mărețe atunci când ne adunăm mai mulți împreună, în prezența Sa. Dar, fără pregătire, putem doar rosti rugăciuni ca papagalii, pe care le-am auzit de la alții, pe care însă le formulăm fără ca să aibă viață în ele.

Totuși, cât de mișcătoare devine conversația ta cu Dumnezeu, de parcă chiar ar fi practic prezent acolo – așa cum El de fapt chiar este acolo. Rugăciunile sunt înălțătoare și spontane, dirijate de Duhul Sfânt.

CE CONȚINE RUGĂCIUNEA?

Elementele de bază ale rugăciunii pot fi ușor memorate, dacă le încadrăm în 4 cuvinte: 

·         adorare, 

·         mărturisire, 

·         mulțumire,

·         intermediere.

Adorare. Să-L adorăm pe Dumnezeu înseamnă să I ne închinăm și să-L lăudăm, să-L onorăm și înălțăm în inimile noastre și în mintea noastră. Rugăciunile noastre urmează a fi o expresie a unei încrederi depline în El și în faptul că ne aude cererile. Rugăciunea înseamnă mult mai mult decât cuvinte. Este momentul în care ne revărsăm sufletul înaintea lui Dumnezeu.

Atunci când citim cu voce psalmi de laudă și pasaje similare din Scriptură, aceasta poate ajuta mult rugăciunilor noastre. Timpul petrecut în laudă adusă lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui va încălzi și cele mai reci inimi.

Mărturisire. Pentru creștinii care sunt în căutarea părtășiei cu Dumnezeu, rugăciunea trebuie să înceapă cu mărturisire în baza Psalmului 66:18: „Dacă aș fi văzut nelegiuire în inima mea, nu m‑ar fi ascultat Stăpânul”. Iar pasajul din Isaia 59:2 ne reamintește următoarele: „Nelegiuirile voastre v‑au separat de Dumnezeul vostru și păcatele voastre I‑au ascuns fața de voi, astfel că nu vă aude”. Așadar, mărturisirea păcatelor noastre ne pregătește inimile pentru mulțumire și mijlocire.

Dacă obișnuim să ne începem rugăciunea cu adorarea lui Dumnezeu, orice păcat din viața noastră va fi scos la iveală de Duhul Sfânt. Cum? - Atunci când îl vedem pe Dumnezeu plin de sfințenie și dragoste, noi astfel devenim conștienți de propriul păcat și nevrednicie. Cineva îmbrăcat în alb, care intră într-o mină de cărbune întunecată, nu va ști cât de tare s-a murdărit decât doar revine din nou la lumină. La fel e și în cazul păcatului: până nu venim la „lumina lumii” (Isus), nu ne putem vedea zonele întunecate din propria viață.

Ne putem deschide inima pe deplin în fața lui Dumnezeu întotdeauna, pentru că El ne cunoaște îndeaproape. Nu avem secrete față de El. Firele părului nostru din cap ne sunt numărate, ba și mai mult, El ne cunoaște gândurile până ca să le concepem. Așadar, nu ne putem ascunde după o fațetă ori să-L ducem de nas pe Dumnezeu. Noi, deci, ne putem prezenta în libertate deplină și sinceritate, dar și să-I spunem exact cum ne simțim. Iar dacă nu te simți spiritual, spune-I acest lucru. Dacă ai o inimă rece, mărturisește și aceasta. De asemenea, dacă ai fost neascultător, mărturisește acest lucru și primește iertarea și curățarea Lui, astfel încât să poți restabili părtășia cu El.

Adevărata mărturisire este sinceră și cuprinde următoarele:

Putem fi încrezători despre efectul mărturisirii noastre, în baza promisiunii din I Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate”. Atenție, însă, la anumite extreme în mărturisire, care duc la o cercetare lăuntrică ce nu și-ar avea locul. Acceptă iertarea lui Dumnezeu o dată pentru totdeauna pentru toate păcatele tale, apoi concentrează-te pe dragostea și acceptarea lui ca și copil al Său.

Mulțumirea. Nu există o cale mai bună ca să faci dovada credinței tale, decât să spui: „Mulțumesc, Doamne”. Scriitorul cărții Evrei din Biblie o spune clar că fără credință ne este imposibil să-I fim pe plac Tatălui (Evrei 11:6). Avem, deci, porunca ca să-I aducem mulțumiri în orice împrejurare, „căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi” (I Tesaloniceni 5:18). Așadar, dacă nu-I aduci mulțumiri, aceasta echivalează cu neascultarea față de Dumnezeu.

Dacă suntem umpluți de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și recunoaștem că El are în stăpânire toate lucrurile, Îi putem mulțumi nu doar pentru binecuvântările din fiecare zi, ci și pentru probleme și pentru necazuri. Atunci când medităm la bunătatea lui Dumnezeu, salvarea care ne-a dat-o gratuit, viața veșnică în Cristos, șansa să slujim, sănătatea, mâncarea, un loc de trai, o țară în care avem libertate … atunci îndeplinim porunca lui Dumnezeu. La rândul ei, lauda adusă Lui are un efect remarcabil asupra noastră. Aceasta ne revigorează și ne zidește. Mai mult decât atât, acest fapt ne ajută să ne concentrăm mai mult atenția asupra a ceea ce avem, decât asupra a ceea ce ne dorim; iar astfel avem la suprafață și dovada că Dumnezeu lucrează în noi.

Pe de altă parte, lauda implică și mulțumirea adusă pentru necazuri. Fă o listă a fiecărei probleme, dezamăgiri și supărări din viața ta, apoi începe din partea de sus a listei și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru fiecare din ele. Porunca pe care am primit-o este ca să aducem mulțumiri în necaz, ca și o dovadă a credinței. Atunci când ne exprimăm credința, Îi facem pe plac lui Dumnezeu, iar aceasta-I permite Lui să-Și întărească prezența Sa în noi. Pe de altă parte, un duh de critică și necredincioșie, nu-I face plăcere, așa cum îi reduce din eforturile Sale ca să ne ofere binecuvântări și să ne îmbogățească sufletele, precum și nu-L lasă să ne folosească pentru gloria Lui.

Intermedierea. Pavel ne încurajează: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin mijlocire și rugăciune, cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6). Pentru mulți credincioși, rugăciunea se aseamănă timpului petrecut la vitrina magazinului — privitorii dedică mult timp admirând, dar așa și nu se hotărăsc să facă vreo cumpărătură. Trebuie să ne cunoaștem inima; să știm ceea ce avem nevoie și să ne adresăm lui Dumnezeu în formulări specifice, cu așteptarea că El ne va răspunde. Intermedierea cuprinde atât mijlocirea pentru alții, cât și înălțarea cererilor pentru propriile necesități.

Astfel, suntem îndemnați să ne rugăm zilnic și pentru soț/ie, pentru copii și pentru părinții noștri. Urmează să ne rugăm pentru vecinii și prietenii noștri, pentru pastorul bisericii și misionari, dar și pentru credincioșii față de care Dumnezeu ne-a dat o responsabilitate specială. Ne rugăm și pentru cei din administrația oficială a statului ori localității.

Roagă-te în special pentru salvarea sufletelor, pentru oportunitatea zilnică de a li-L vesti altora pe Cristos și pentru lucrarea Duhului Sfânt, precum și pentru împlinirea Marii Trimiteri în generația noastră. Începe cu comunitatea ta, sau cu localitatea ta. Roagă-te și caută un prieten sau mai mulți prieteni credincioși, cu care ai putea stabili parteneriate de rugăciune.

Deseori, credincioșii nu realizează importanța intermedierii. Apostolul Pavel se ruga în mod continuu pentru cei care au venit la Adevăr prin el (Efeseni 1:15-16), iar el la rândul său îi ruga ca și ei să înalțe rugăciuni pentru el (Efeseni 6:19). Fiecare credincios trebuie să se roage pentru alții și să-i încurajeze și pe alți credincioși să se roage pentru el.

Trebuie să ne rugăm și pentru noi înșine, astfel încât eul nostru interior să fie reînnoit și înviorat, întărit prin Duhul Sfânt. Trebuie să-I spunem lui Dumnezeu despre problemele noastre și să-I cerem înțelepciune și îndrumare. De asemenea, trebuie să ne rugăm așteptându-ne că vom primi puteri ca să facem față ispitelor, precum și mângâiere pentru perioadele mai triste din viață.

NE PUTEM RUGA CU ÎNCREDERE?

Ne putem aștepta să primim răspuns la rugăciunile noastre? Scriptura ne spune că da, în cazul în care: rămânem în El, cerem, credem și primim. 

Isus ne-a făcut cunoscut faptul că rămânerea în El este cheia pentru o rugăciune de succes, promițând următoarele: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereți orice doriți și vi se va da” (Ioan 15:7). Altfel spus, dacă viața noastră este supusă Lui în totalitate, iar Cuvântul Său rămâne în noi pentru ca să-I cunoaștem voia, îi putem cere orice ne dorim, așa cum dorința noastră este să-I împlinim voia Sa.

Rămânerea în El înseamnă pur și simplu să umbli în Duhul, fără păcate nemărturisite în viața ta și să fii disponibil pentru Dumnezeu în totalitate. Și, atunci când ne vom ruga potrivit voii Sale, știm că El ne va răspunde (I Ioan 5:14).

Pentru ca să ne putem aștepta la un răspuns la rugăciunea noastră, trebuie să ne rugăm specific. Iacov ne spune următoarele: „Voi poftiți, dar nu aveți ... pentru că nu cereți”. În continuare, el ne explică: „Cereți, dar nu primiți, pentru că cereți cu motivație rea, ca să risipiți în plăcerile voastre” (Iacov 4:2-3). Domnul Isus ne vorbește cu autoritatea lui Dumnezeu, atunci când ne spune: „Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face”(Ioan 14:14).

Isus ne-a promis: „Toate lucrurile pe care le cereți în rugăciune, cu credință, le veți primi” (Matei 21:22). Să-l crezi pe Dumnezeu, așadar, este factorul de bază al unei rugăciuni cu răspuns. Dumnezeu nu ne cere să avem o credință de proporții, ci doar să credem într-un Dumnezeu măreț și care se ține de cuvânt. Isus a spus că „dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta. Nimic nu v-ar fi imposibil!” (Matei 17:20).

Dar, credința nu-i ceva ce am putea-o fabrica pur și simplu. — Ea vine de la Dumnezeu (Efeseni 2:8,9). Duhul Sfânt produce credință în noi, în timp ce noi continuăm să umblăm în ascultare. Credința e ca un mușchi - dacă nu-l folosești, îl pierzi.

Primește, prin credință, răspunsurile la cererile tale. Dacă rămâi în Cristos și ești condus de Duhul Sfânt, și dacă te mai și rogi potrivit Cuvântului și voii lui Dumnezeu, te poți aștepta ca Dumnezeu să-ți răspundă rugăciunilor tale. Deci, pregătește-te să vezi ceva acțiune. Imaginează-ți cum primești răspunsurile de care aveai nevoie și începe să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru răspunsul primit!

LUCRURI ȘI MAI MĂREȚE

În timp ce ne plecăm în rugăciune, ne conectăm la o sursă de putere ce poate schimba cursul istoriei. Astfel, tăria, puterea, dragostea, înțelepciunea și harul lui Dumnezeu ne stau la dispoziție dacă ne încredem în El și-I cerem intervenția. Rugăciunea este cel mai mare privilegiu regăsit în experiența creștinului, așa cum aceasta ne permite să fim în prezența lui Dumnezeu Însuși. Atunci când luăm în serios promisiunile lui Dumnezeu și-I cerem toate pe care ni le-a promis, nu poate exista vreo limită în ceea ce Dumnezeu poate face.

Dacă ai vrea, deci, să deblochezi puterea deplină a rugăciunii în viața ta, te invit să mi te alături în această rugăciune:

         Tată, ai spus că „nu am, pentru că nu cer”. Chiar în acest moment Îți cer îndeplinirea promisiunilor Tale, pentru că vreau să trăiesc marea biruință așa cum Tu ai promis că o voi putea face, pentru gloria Ta. Mă rog în numele Tău atotputernic. Amin.

Punerea în practică

1.      Ce ți-a plăcut cel mai mult (ce ți-a atras atenția)?

2.      De ce? 

3.      Cu cine aș putea împărtăși această informație?