Pilda Fiului risipitor este una dintre cele mai vestite istorii din Biblie. Mezinul își cere partea de moștenire și cheltuie totul, până la ultimul bănuț pe chefuri și beții. Venindu-si în fire, și-ar dori cu disperare să se întoarcă în casa tatălui său, cel puțin în calitate de slugă, pentru că nu se mai crede vrednic de se numi fiu. Dar tatăl reacționează într-un mod cu totul surprinzător! 

La Búsqueda - The Search

Pilda fiului risipitor

11 El a mai zis: – Un om avea doi fii. 

12 Cel mai tânăr dintre ei i‑a zis tatălui: „Tată, dă‑mi partea de avere care mi se cuvine!“ Și tatăl a împărțit între ei avuția. 

13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într‑o țară îndepărtată, iar acolo și‑a risipit averea, trăind într‑un mod destrăbălat. 

14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 

15 S‑a dus și s‑a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l‑a trimis pe câmpurile lui ca să‑i pască porcii. 

16 El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 

17 Atunci și‑a venit în fire și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! 

18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și‑i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta 

19 și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă‑mă ca pe unul dintre angajații tăi!»“ 

20 Și s‑a ridicat și s‑a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă de el. A alergat la el, l‑a îmbrățișat și l‑a sărutat mult. 

21 Fiul i‑a zis: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!“ 

22 Dar tatăl le‑a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați‑l cu ea! Puneți‑i un inel în deget și sandale în picioare! 

23 Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați‑l! Să mâncăm și să ne înveselim, 

24 pentru că acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!“ Și au început să se înveselească. 

25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s‑a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri 

26 și l‑a chemat pe unul dintre slujitori ca să‑l întrebe ce se întâmplă. 

27 Acesta i‑a răspuns: „A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‑a primit înapoi sănătos.“ 

28 Atunci el s‑a mâniat și n‑a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și l‑a rugat să intre, 

29 însă el, răspunzând, i‑a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți‑am încălcat porunca! Și mie nu mi‑ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei! 

30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți‑a mâncat averea cu prostituatele, lui i‑ai tăiat vițelul cel îngrășat!“ 

31 Tatăl i‑a zis: „Copile, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. 

32 Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și acum trăiește, era pierdut, și a fost găsit!“

Fiul risipitor spera ca tatăl să-l ierte cel puțin în măsura de a-l accepta ca pe o slugă. Pe când tatăl, în tot acest răstimp, își aștepta fiul cu speranța ca acesta să se întoarcă acasă. Iată de ce l-a primit cu mare bucurie și i-a restituit onoarea de fiu.

Isus povestește pilda despre fiul risipitor pentru a ne arăta cât de mult ne iubește Dumnezeu. Este o istorie a speranței pentru ambele personaje - atât pentru fiul risipitor cât și pentru tatăl care iubește necondiționat. Este o istorie a dragostei lui Dumnezeu față de noi. El speră că ne vom întoarce de la calea noastră păcătoasă și vom reveni la El. Ne putem baza pe acceptarea și iertarea Lui și putem fi siguri că ne va primi în brațele Sale, la fel cum tatăl din pildă și-a primit fiul rătăcit.