Cheile Munceilor, peşteri; Canionul Jgheabului, cascade; Munţii Şureanu
harta 1
harta 1a
2 La ieșirea nordică a localităţii Crivadia, şoseaua trece peste un viaduct pus pe role. Foto: Ică Giurgiu.
2a Pe sub viaduct sunt Cheile Crivadiei. Foto: Ică Giurgiu.
2b Din Crivadia, chiar din şoseaua Petroşani - Haţeg, se desprinde drumul forestier spre zona Gaura Oanei, Tecuri. Foto: Ică Giurgiu.
De aici se desprinde către dreapta (harta 3; harta 1; acum asfaltat pe primii 20 de metri) drumul forestier Crivadia - Tecuri (vezi și harta 1a, extras din Valer Trufaș - Șureanu - colecția Munții Noștri, Editura Sport-Turism, București, 1986), care - după ce urcă aproximativ 100 de metri lungime pe două serpentine abrupte - ajunge pe versantul drept geografic al unei văi largi, flancată de dealuri rotunde și țuguiate ca niște cușme, pe fețele cărora apar câmpuri de lapiezuri sau pâlcuri de pădure.
Pe fundul văii se strecoară un fir de apă subțire și cuminte, Pârâul Munceilor. Albia este formată pe calcare mezozoice, sub care se află probabil un relief pe roci metamorfice. Platoșa de calcar, puternic tectonizată, pleacă de la 1300 metri altitudine (dinspre nord), din zona Peșterii Tecuri și se termină pe la 500 metri altitudine, dispărând sub depozite mai noi (neozoic). Pârâul Munceilor se adună pe cristalin și ajunge pe calcare pe la 900 metri altitudine. Cu o sută de metri diferență de nivel mai jos el a dat naștere unui sistem carstic bine conturat, lung de mai mulți kilometri, încă în curs de explorare (Peștera de la Malul Roșu, Peștera din Perete, Peștera Gaura Oanei și multe alte cavități din apropierea acestora).
Cea mai veche captare laterală, acum colmatată, Peștera Fosilă, prima pe care o întâlnești coborând din amonte - pe malul stâng geografic (vezi schița 3) - este lungă de 21,8 metri (cu 8 (-3/ +5) metri denivelare) și se află la 12 metri altitudine relativă față de talveg.
schiţa 3
4 Turnul medieval de la Crivadia, de pe versantul stâng al cheilor cu acelaşi nume. Dincolo de linia ferată începe Retezatul. Foto: Ică Giurgiu.
5 Triunghiulară, intrarea în Peştera de la Malul Roşu. Foto: Ică Giurgiu.
Puțin mai aval de ea, chiar la nivelul apei, se deschide intrarea joasă și îngustă în Peștera de la Malul Roșu (imaginea 5), o cavitate care a ajuns în anul 1990 la 1003,5 metri lungime și 54,7 metri denivelare. Denumirea ei a fost inspirată de culoarea calcarului de pe malul opus, derocat din drumul forestier pe panta din dreptul peșterii, pantă acum bine împădurită. În dreptul intrării în Peștera de la Malul Roșu apa dispare în subteran prin mai multe ponoare, care migrează după cum se adună sau se desfundă aluviunile. De aici în aval, de obicei valea este seacă (imaginea 6) până când intrăm în Peștera Gaura Oanei (imagini 7, 8; harta 8a).
6 În aval de Peștera de la Malul Roșu, valea nu mai este activă decât la viituri importante. foto: Ică Giurgiu
7 Intrarea din amonte în Peștera Gaura Oanei, văzută din gura Peșterii din Perete (temporar locuită). foto: Ică Giurgiu, Valentin Țintea, Bogdan Constantinescu
8 Intrarea din amonte în Peștera Gaura Oanei, văzută din interior. În fundal, intrările în Peștera de sub Peștera din Perete (jos) și în Peștera din Perete (sus). foto: Ică Giurgiu, Valentin Țintea
9 Aval de intrarea amonte în Peștera Gaura Oanei. foto: Ică Giurgiu, Valentin Țintea, Bogdan Constantinescu
Aval de Peștera de la Malul Roșu valea se îngustează și pereții se ridică din ce în ce mai mult, pe măsură ce altitudinea scade. După aproximativ 250 metri distanță de la Peștera de la Malul Roșu, într-un contrafort de stâncă al versantului stâng se deschide, imediat în apropierea actualului talveg, Avenul din Cheile Munceilor, adânc de 9 metri (poate fi coborât în ramonaj).
De aici valea se îngustează puțin și trecem pe sub un portal; o dată depășit, el se dovedește a fi o lespede uriașă, desprinsă din versantul stâng. După alți 50 de metri întâlnim o înșiruire de trei marmite (marmită = bazin unde adâncimea apei depășește media pârâului, de obicei cu pereți abrupți și lustruiți) unde apa de ploaie care macerează frunzele căzute de pe versanți creează condiții pentru existența unei bogate lumi microorganice. Aval imediat de aceste trei marmite, în fiecare versant se deschide câte o peșteră mică.
Mai mergem încă 20 de metri pe firul văii; de aici urcăm 15 metri pe versantul drept și ajungem la intrarea Peșterii din Perete; ea este situată deasupra unei scurte cavități și este bine mascată de înclinația pantei. Ne aflăm în fața unei foste pierderi a Văii Munceilor, care scurtcircuita versantul drept geografic. Deasupra Peșterii din Perete este micul platou cu stâna din Scăuniș.
Să revenim la firul Văii Munceilor, de unde am început urcușul spre Peștera din Perete. Aval de noi se deschide maiestuoasa intrarea din amonte în Peștera Gaura Oanei (imagini 7, 8). Dacă după câțiva metri parcurși în interiorul Peșterii Gaura Oanei ne întoarcem privirile spre amonte (figura 8), din acest unghi rămânem și mai impresionați de dimensiunile arcadei săpate de Pârâul Munceilor.
Continuăm drumul în aval parcurgând o parte din galeria principală din Peștera Gaura Oanei (imaginea 9; 1262 metri dezvoltare, 47,1 (-21,6/ +25,5) metri denivelare). După aproximativ 100 de metri ajungem iarăși la lumina zilei, în dreptul intrării din mijloc a Peșterii Gaura Oanei (imaginea 10).
Mai parcurgem de aici alți aproximativ 100 de metri (cu doua pasaje mai acrobatice) și iată că se vede iarăși lumina (imaginea 11).
Coborâm săritorile cu cascade de la ieșirea din aval a Peșterii Gaura Oanei și de aici încep Cheile Jgheabului (imaginea 12).
10 Intrarea D în Peștera Gaura Oanei (vezi harta 8a). Dacă din dreptul stânei Scăuniș pornim pe drumul forestier spre Crivadia, din a doua curbă care ajunge spre versantul drept al Văii Jgheabului găsim către nord o potecă ce coboară la intrarea D. foto: Ică Giurgiu, Valentin Țintea, Bogdan Constantinescu
11 Înainte de intrarea/ ieșirea E din Peștera Gaura Oanei (vezi harta 8a), cale de acces spre Cheile Jgheabului, o sală spațioasă, străbătută de pârâul subteran, are multe galerii laterale și în tavan. foto: Ică Giurgiu, Valentin Țintea, Bogdan Constantinescu, Mircea Vlădulescu
12 Aval de intrarea E a Peșterii Gaura Oanei încep Cheile Jgheabului, cu primele marmite și repezișuri. foto: Emilia Marinescu, Mircea Vlădulescu, Radu Călinescu
După ce trecem de câteva marmite, pe versantul stâng observăm cele două intrări în Peștera Craniului. După câțiva metri înspre aval, dar pe versantul drept, la zece metri înălțime față de talveg, bine mascate de vegetație, sunt cele două intrări în Peștera Țepoasă (130,2 metri lungime; 23 (-17,1/ +5,9) metri denivelare).
Urmează o cascadă de 6 metri (imaginea 13).
Acesta este debutul porțiunii alpine a Cheilor Jgheabului, zonă care se poate parcurge integral numai dacă avem echipament special (corzi, coborâtoare, pitoane, scări, eventual protecții din neopren). De aici și până la cascada de 7 metri de dinaintea confluenței cu Pârâul Crivadia (vezi harta 3) mai sunt câteva poteci sau locuri care ne permit să coborâm de pe ambii versanți abrupți sau surplombați până la firul apei și să parcurgem unele tronsoane din Cheile Jgheabului.
Dacă până la această primă cascadă panta apei era în general domoală de aici urmează o succesiune de trepte/ repezișuri/ cascade. Pereții se vor apropia și la mai puțin de un metru în câteva locuri. Valea va avea contorsionări violente iar colții de stâncă îi vor învolbura pe alocuri apele. În unele marmite adâncimea apei va trece bine de un metru iar curentul va fi rece și rapid. În preajma cascadelor, acolo unde pereții sunt apropiați, curentul de aer de pe vale se face bine simțit. Cu cât echipa care parcurge această porțiune este mai numeroasă scade ritmul de înaintare și crește expunerea la condiții vitrege de climat.
13 Cascada de 6 metri din aval de Peștera Țepoasă. Pe malul ei drept este un amaraj din două pitoane cu expansiune, cu urechi și lanț între ele; dar de la amaraj se coboară direct prin cascadă. Dacă folosim unul din pomii de pe malul stâng geografic evităm cea mai mare parte a căderii de apă. foto: Emilia Marinescu, Mircea Vlădulescu
14 Un pic aval față de cascada de 6 metri, o cădere de doar 3 metri (amaraj pe malul drept, 2 pitoane cu expansiune, cu urechi); marmita de la baza ei, ca și în alte asemenea locuri, poate conține resturi periculoase de trunchiuri. foto: Radu Călinescu, Emilia Marinescu, Mircea Vlădulescu
15
15, 16 Cu 65 metri altitudine mai jos de buza cascadei de 6 metri (din aval de Peștera Țepoasă) un prag de 3 metri, cu marmită la bază adâncă de peste 1,5 metri. Amaraj pe malul drept, 2 pitoane cu expansiune, cu urechi. foto: Emilia Marinescu, Mircea Vlădulescu, Ică Giurgiu
17
17, 18 Aval de cascada din imaginile 15-16 este o cădere de apă de 6 metri, cu un adăpost față de jetul lichid pe malul stâng geografic, la baza ei. (Apoi urmează o cascadă de 8 metri.) Amaraj: două pitoane cu expansiune, pe malul stâng, cu legătură între ele. fotografii: Ică Giurgiu, Mona Diaconu (CT Chindia Targoviste), Mircea Vlădulescu, Emilia Marinescu
Sunt câteva locuri în Cheile Jgheabului unde în plină zi de vară căldura și lumina intensă par uitate (imaginile 18, 19, 20).
19, 20 Partea cea mai întunecoasă, rece și acvatică a Cheilor Jgheabului se află mai jos de cascada din imaginile 17-18: o cădere de apă de 8 metri, urmată la bază de o bălăceală prin câteva marmite furioase, lustruite și adânci. Foto: Ică Giurgiu (Bucureşti), Adrian Oprin (Timişoara)
Iar dacă debitul apei a fost sporit de ploi puternice, dificultatea parcurgerii Cheilor Jgheabului creste considerabil. Ultima cascadă de pe vale, de 7 metri înălțime, aflată înainte de confluența cu Pârâul Crivadia (imaginea 22) poate fi ocolită pe versant.
22 Ultima cascadă de pe vale. Foto, Ică Giurgiu, Mihaela Iordache.
23 Aval de cascada din imaginea 22, din stânga vine apa Crivadiei, pentru care Cheile Jgheabului sunt afluent. Foto: Ică Giurgiu, Mihaela Iordache.
Am ajuns la locul de vărsare a Pârâului Muncei/ Jgheab în Pârâul Crivadia, care sosește din stânga noastră cum coborâm pe vale (imaginea 23).
Pe acesta din urmă, parcurgând înspre aval cheile din imaginea 2a, ajungem repede sub viaductul din imaginea 2.
Pe apa Crivadiei înspre amonte (imaginea 23), începe o porțiune de chei lungă de câteva sute de metri, printre pereți impunători și de multe ori foarte apropiați; va fi un parcurs acvatic, prin marmite uneori destul de adânci, dar binevenit pentru destindere într-o zi călduroasă de vară. Ieșim înspre amonte chiar la șoseaua Petroșani - Hațeg.
Pe malul stâng geografic al Pârâului Crivadia, aproape de șoseaua națională (în câteva minute accesibil de la ea), chiar înainte de viaductul din imaginea 2, se află turnul medieval din imaginea 4. De lângă el putem privi spre nord, de-a lungul tăieturii pe care se află Cheile Jgheabului.
Bibliografie
Ică Giurgiu - Zona carstică Cheile Munceilor - Cheile Jgheabului - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 1, Bucureşti, 1973, paginile 22-30
Ică Giurgiu, Mircea Vlădulescu - Peştera Gaura Oanei - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 12, Bucureşti, 1989, paginile 70-83
Mircea Vlădulescu, Gigel Cuţa - Peştera de la Malul Rosu - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 13, Bucureşti, 1990, paginile 1-13
Mircea Vlădulescu, Ică Giurgiu - Noi descoperiri în Cheile Munceilor - Cheile Jgheabului - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 12, Bucureşti, 1989, paginile 84-96