Personalități

1.      Ion Cantacuzino

Ion Cantacuzino (n. 25 noiembrie 1863, București- d. 14 ianuarie 1934) a fost un medic și microbiolog român. Acesta a fost fondatorul școlii românești de imunologie și patologie experimentală. După ce și-a finalizat studiile în Paris, unde a urmat cursurile a trei facultăți: medicină, științe ale naturii și filosofie, acesta s-a întors în țară unde a fost numit profesor de medicină experimentală (în cadrul Facultății de Medicină din București- 1901) și Director general al Serviciului Sanitar din România (1907). Ion Cantacuzino este cunoscut și pentru înființarea laboratoarelor regionale de bacteriologie și igienă din România, care au preparat serul antistreptococic și serul antidizenteric (1904). Cantacuzino a făcut și cercetări privind: vibrionul holeric, vaccinarea antiholerică, febra tifoidă, dizinteria scarlatină, tuberculoza. Astfel, datorită cercetărilor cu privire la vibrionul holeric, acesta a creat ,,metoda Cantacuzino”, o metodă de vaccinare antiholerică, care este folosită în unele țări în care boala apare și astăzi. Mai mult, cu ajutorul medicului Cantacuzino, România a devenit a doua țară din lume care a introdus vaccinul BCG (,,Bacilul Calmette-Guérin), pentru vaccinarea nou-născuților împotriva tuberculozei.

      2.      Victor Babeș

Victor Babeș (n. 28 iulie 1854, Viena-d. 19 octombrie 1926, București) a fost un bacteriolog și morfopatolog român. Prin colaborarea cu Victor André Cornil a devenit autorul primului tratat de bacteriologie din lume (,,Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase”). Victor Babeș a făcut descoperiri importante în evoluția medicinei, atât a oamenilor, cât și a animalelor. Astfel, după ce Robert Koch a descoperit bacilul tuberculozei în 1882, Victor Babeș l-a identificat în urina bolnavilor, croind un drum spre diagnosticarea tuberculozei rinichilor. Acesta a făcut descoperiri cu privire la: studiul turbării (rabia), leprei, malariei, tuberculozei, difteriei sau pelagrei. Tot Victor Babeș este cel care a introdus în România vaccinarea antirabică, în anul 1888.

3.      Ana Aslan

Ana Aslan (n. 1 ianuarie 1897, Brăila- d. 20 mai 1988, București)  a fost medic, inventator și membru titular al Academiei Române. În timp ce profesa la Timișoara, aceasta a descoperit faptul că procaina are un efect antiinflamator în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Ana Aslan a descoperit importanța procainei în timp ce a experimentat-o pe un tânăr reumatic. Tot ea este cea care a inventat vitamina H3, un produs geriatric brevetat în mai mult de 30 de țări, sub numele de Gerovital. Acesta a devenit și medicamentul geriatric cu cea mai mare durată de viață din întreaga lume. De asemenea, în anul 1961, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu a inventat Aslavitalul, folosit în tratarea tulburărilor de memorie, în astenia psihică și fizică, dar și în tratarea formelor de îmbătrânire cerebrală sau cardiovasculară. Tratamentele și medicamentele inventate de Ana Aslan au fost folosite de celebrități, precum: Charlie Chaplin, Charles de Gaulle, J.F. Kennedy ș.a. 

4.      Nicolae Paulescu

Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, București- d. 19 iulie 1931, București) a fost om de știință și medic fiziolog. Acesta a făcut cercetări științifice în domeniul fiziologiei, urmărind: coagularea sângelui, metabolismul glucidelor, mecanismul morții subite și multe altele. Deși Frederick Banting și Ch. Herbert Best sunt considerați inventatorii insulinei și au primit și un premiu Nobel pentru aceasta, Nicolae Paulescu este recunoscut ca fiind primul care a descoperit-o și care a publicat informații despre ea. Înainte cu câteva luni ca cei doi cercetători din Toronto să descopere insulina, Nicolae Paulescu a obținut un extras pancreatic, numindu-l pancreină.

Pe baza unor traduceri incorecte a articolelor lui Paulescu, Frederick Banting și Ch. Herbert Best au negat influența rezultatelor medicului. Mai mult, aceștia susțineau faptul că deși Nicolae Paulescu a demonstrat randamentul extrasului pancreatic în reducerea cantității zahărului sau a ureei din sângele animalelor care suferă de diabet, mai târziu, Paulescu ar fi susținut contrariul. Medicul ar fi afirmat că de fapt injecțiile nu au efect. 

5.      Mina Minovici

Mina Minovici (n. 30 aprilie 1858, Brăila- d. 25 aprilie 1933, București) a fost medic legist și farmacist. După ce a studiat cursurile Facultății de Medicină, acesta a plecat la Paris, unde a studiat toxiologia și medicina legală. Astfel, la data de 7 iunie 1888, Mina Minovici și-a susținut teza de doctorat ,, Étude medico-legale sur la mort subite à la suite de coups sur l’abdomen et le larynx” (,,Studiu medico-legal despre moartea subită în urma loviturilor primite în abdomen și în laringe”). Mina Minovici este cunoscut pentru studiile despre putrefacție, boli mintale, alcaloizi cadaverici și antropologie medico-legală. Totodată, acesta a fost și directorul primului Institut de Medicină Legală din țara noastră, dar și fondatorul școlii române de medicină judiciară. Profesorul Minovici a mumificat corpul unui bătrân cerșetor în anul 1908. Ani mai târziu, mai exact în anul 2003, după multe investigații s-a constat faptul că organele se aflau în interiorul acesteia, mai mult în poziția lor inițială. Mina Minovici a folosit un fluid pentru îmbălsămare, format din 2 litri de formol (40%), 250 de ml de glicerină și 250 ml de alcool etilic de 96 de grade. Acest fluid a fost injectat la nivelul coapsei drepte.