Începuturile animației

Deși acest subiect al apariției animațiilor produce o multitudine de întrebări și unele contraziceri, unii cercetători consideră faptul că istoria animației trebuie abordată încă din Antichitate, odată cu olăria grecească, care este percepută ca descriind scene în mișcare pe suprafețele obiectelor confecționate, ca o bandă desenată, sau chiar desenele preistorice de pe pereții peșterilor.1

În 1892, francezul Émile Reynaud a creat un dispozitiv numit „praxinoscop”, utilizând oglinzi care creau iluzia de mișcare prin afișarea unor serii de imagini într-o succesiune foarte rapidă, dând naștere filmului animat „Pauvre Pierrot”, care este adesea considerat ca fiind primul film de animație, deoarece imaginile folosite au fost pictate de mână, ajungând la un număr de 500 de imagini.1

Cu toate acestea, alți istorici consideră „Fantasmagorie”(1908) de Émile Cohl ca primul adevărat film de animație, deoarece a fost produs prin tehnici tradiționale de animației. Alții cred că în 1906, odată cu apariția animației de 3 minute numită „Humorous Phases of Funny Faces” a lui J. Stuart Blackton a apărut și primul film din industria animației. În procesul de creație a fost utilizată tehnica „stop-motion” pentru a prezenta mișcarea personajelor și este primul film de animație înregistrat pe film standard, tehnic vorbind fiind primul film de animație făcut pe film real.

Animația computerizată

La începutul anilor 1940, oamenii au început să fie interesați de graficile computerizate și au manifestat dorințe de a le pune la încercare. Astfel, John Whitney Sr., animator și inventator, a construit un dispozitiv care era capabil de a trasa și produce linii și forme precise, folosind matematica pentru programare, acest dispozitiv fiind convertit dintr-un Kerrison Predictor. Ulterior, cu ajutorul unui faimos designer de grafică, Saul Bass, animează în anul 1958 secvența de titlu a ceea ce va deveni unul dintre primele filme „live-action” bazate pe o animației computerizată, „Vertigo”.1

Între anii 1960-1970 animația computerizată a câștigat o foarte mare popularitate, fiind o inovație digitală, iar în perioada anilor `70, aceasta a fost considerată o formă de artă. Grafica computerizată s-a dezvoltat semnificativ în următoarele decenii, apărând și noi metode de utilizare a acesteia, toate acestea jucând rolul de mediator pentru apariția CGI-ului(computer-generated imagery) care reprezintă forma principală de animație din zilele noastre.1

Animația în prezent

Secolul XXI este asociat cu ideea de eră digitală, în care tehnologia a evoluat semnificativ și într-o manieră rapidă, apărând o multitudine de tehnici noi și dispozitive, inclusiv în domeniul animației. Cu toate acestea, animația, deși bucurându-se de o mare popularitate și regăsindu-se în viața noastră de zi cu zi sub diferite forme, încă nu este pe deplin considerată de toată lumea o subdiviziune a domeniului artistic. Odată cu apariția cinematografului, animația a continuat sa se dezvolte, apărând în primele decenii o multitudine de tehnici de animare(tradițională, stop-motion, gravare direct pe film, pixilation, claymotion, animație cu păpuși etc.), după care s-au concretizat principiile animației. Industria animației în zilele noastre propune tehnici de animației inovative și îndrăznețe care o diferențiază de industria filmului propriu-zis(cinematografia), utilizând diverse materiale, poate uneori percepute ca banale, pentru a da naștere unui nou fel de fantastic, unor lumii spectaculoase. Iar ca efect al profundei digitalizări și a evoluției tehnologice, animația computerizată își face simțită prezența pretutindeni, devenind arhicunoscută și regăsită în majoritatea filmelor animate, a desenelor, etc.

Așadar, animația s-a dezvoltat semnificativ și în domeniul artei, însă și ca industrie, pornind de la o multitudine de desene pe hârtie la animația computerizată, toate acestea datorită tehnologiilor avansate, care au condus și la apariția mai multor tipuri de animație. În trecut, vizionam filme 2D, iar astăzi ne bucurăm de animații 3D, 4D și chiar de o realitate virtuală. În acest moment, chiar și marile branduri, diverse industrii, chiar și televiziunea, social media și domeniul educației apelează la animații pentru a capta atenția și a trimite un mesaj, fiind și un mijloc de informare publică, însă jucând un rol important și în economie.2,3,4

Viitorul animației

Cu toate că probabil ne este dificil să ne imaginăm faptul că animația se mai poate îmbunătății, că nu este la capacitățile sale maxime, totuși, viitorul se arată foarte promițător. Ne putem aștepta la o logică îmbunătățire a practicilor, o evoluție în calitatea animațiilor, însă și în designul acestora. O altă noutate ar putea viza apariția din în ce în ce mai mare a filmelor de animație pentru adulți(precum marile succese: South Park, Family Guy, American Dad, Rick and Morty), care nu ar mai limita animațiile la o categorie anume de vârstă, iar percepția animațiilor ca fiind exclusiv „pentru copii” ar putea fi alterată.

Există și probabilitatea de apariției a mai multor programe care vor ușura munca animatorilor, făcându-i mai eficienți, iar rezultatele vor apărea mult mai rapid, însă costurile pentru animație în viitor și pentru asemenea programe vor fi pe măsură. O altă schimbare prevăzută este la nivelul filmelor, ce ar putea deveni hiperrealiste la nivelul animației utilizate datorită unui software mai dezvoltat și mult mai permisiv( precum animația „Piper” a celor de la Disney Pixar).4