Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:

speologie, relief carstic, Peștera Fușteica, la Isvarna, în Munții Vâlcan

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)

Localizare

Intrarea ei se află aproximativ în centrul satului Isvarna, peste drum de clădirea căminului cultural. Vezi harta 0 (extras de la https://portal.geomil.ro/portal/home/) și imaginile 1-2. Într-un articol publicat în anul 1966 despre peșterile din zonă Peștera Fușteica este însoțită de o hartă pentru 516 metri de galerie.

2 1-2 Aproximativ în centrul satului Isvarna, peste drum de clădirea impunătoare a căminului cultural (harta 0) se deschide intrarea în Peștera Fușteica. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvășanu.

Geologia zonei este descrisă la.

Hidrografie, hidrologie

Peștera (harta 8, vezi fișierul din baza paginii) este străbătută de un curs subteran temporar pe care nu l-am văzut ajungând/ ieșind la intrarea ei. În apropierea intrării în Peștera Fușteica (harta 9, vezi fișierul din baza paginii) se află un izvor/ exurgență permanent. În anul 1985, la Speosport, am văzut o hartă a peșterii pentru 815 metri lungime. Hărțile 9 și 10 (fișiere în baza acestei pagini) ne arată un potențial interesant de cavernament. Trebuie urmărită o perioadă secetoasă în peșteră. Echipa de cartare trebuie să fie precedată de o echipă care să dreneze cursul de apă și bălțile/ lacurile care apar pe parcursul lui, lucru oarecum realizabil pentru că în multe locuri dăm de doar nisip sau galeți neprinși de fundul galeriei.

Explorarea și cartarea Peșterii Fușteica

Direct de la întâlnirea națională a speologilor de la Leșu Baraj (Munții Pădurea Craiului), venind spre București, Ică Giurgiu și Dan Nanu fac prima recunoaștere a Clubului de Speologie „Emil Racoviță” București în acest areal carstic, pe 6-7 noiembrie 1975. Se fac explorări în Peștera Fușteica (se ajunge până la barajul de concrețiuni din imaginea 7, apropiat de terminusul cartării noastre ulterioare) și în Cheile Sohodolului (Valea Cheii, potrivit imaginii 0) și rezultă suficiente motive pentru a reveni pe această suprafață carstică. Localnicii ne-au spus și de existența altor „găuri”. Suntem primiți cu amabilitate, peste noapte, în singura încăpere a unor localnici, la familia Nicolae Mindoiu.

Pe 3 august 1976 cartăm (Ică Giugiu, Nanu Brateș, Dima Ștefan, Mihaela Giugiu) 579,7 metri lungime (harta 8). Denivelarea peșterii este mică, undeva în jur de +4 metri în zona punctului 12 de cartare de pe hartă.

Hărțile 9 și 10 arată un potențial interesant de cavernament. Trebuie urmărită o perioadă secetoasă în peșteră. Echipa de cartare trebuie să fie precedată de o echipă care să dreneze cursul de apă și bălțile/ lacurile care apar pe parcursul lui, lucru oarecum realizabil pentru că în multe locuri dăm doar de nisip sau galeți neprinși de fundul galeriei.

Descrierea peșterii

O galerie comodă, relativ largă, pornește de la intrarea de 4 metri lățime și 4 metri înălțime. Tavanul este frecvent la 4-5 metri de podea. Meandrele, nivelele de eroziune și terasele în aluviuni conturează fostul curs de apă care a săpat galeria și apoi a golit-o de aluviunile acumulate. Sunt prezente formațiuni pe aproape tot parcursul peșterii. Galerii laterale apar doar în partea finală a zonei cartată de noi.

3 Imediat după intrarea în peșteră, privind spre exterior. Observăm nivele de eroziune, resturi de aluvionare masivă și formațiuni parietale.

4-6 Pe măsură ce avansăm spre terminusul cartării noastre vedem mendre, nivele de eroziune, zone cu acumulări de nisip, bălți/ lacuri, resturi de aluviuni concreționate, scurgeri parietale.