Cele mai mari peșteri cu hărți inteligibile din România
Ică Vasile Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
O hartă de peșteră (preferabil însoțită de articole descriptive - pentru că mediul speleal oferă multitudine de posibilități pentru observații/ determinări - cu imagini explicate și localizate pe hartă) are rolul de a mări sugestiv percepția despre cum arată golul subteran, localizând (printre altele) zone unde sunt posibilități de continuare/ explorare și creând corespondențe între textele explorative și descriptive despre ea.
Cu mult înainte de anii 1990, descopeream prin revistele diverselor cluburi/ federații de speologie din lume „cearceafuri” pentru marile cavități explorate. Față de asemenea informări publice, România (deși cu multe peșteri mari/ foarte mari) stă încă extrem de modest. Evident că publicarea unor planuri mari (dintr-o bucată) necesită cheltuieli tipografice ridicate; dar, un link spre respectivele planuri la scară mare (1:200/ 1:100) puse pe internetul unde costurile sunt acum extrem de mici (accesibile oricărui club/ grup de speologie) ar credibiliza articolele și autorii, ar crea punți între generațiile de exploratori / „exploratori”. Și, atunci când nu ai de ce să te temi de soliditatea datelor oferite, există relativ comoda metodă a paginilor pline cu segmente de hartă relaționate (vezi, de exemplu, Peștera Cerna Deal, Peștera din Valea Clenjii, Peștera Gaura Oanei).
Uitându-ne pe listele celor mai mari peșteri din România descoperim că prima rețea subterană cu hartă vizibilă PUBLIC de pe care poți înțelege cum arată în amănunțime respectivul gol carstic este Peștera 1J2 din Munții Pădurea Craiului, 7067 metri. Urmează: Peștera de la Jgheabul lui Zalion, din Munții Rodnei, 4513 metri; Peștera Grota Zânelor din Munții Rodnei, 4368 metri; Peștera Limanu (din Dobrogea), 4204 metri; Peștera de la Moara lui Pocol (Podișul Someșan), 3493 metri; Peștera 6S de la Mânzălești (Subcarpații Vrancei), 3234 metri; Peștera/ Ponorul Răchițeaua (Munții Șureanu), 2430 metri; Peștera din Valea Clenjii (Munții Șureanu), 1778 metri; Avenul de la Dosul Lăcșorului (Munții Șureanu), 1644 metri; Peștera V2 din mina Albioara Vălău (Munții Pădurea Craiului), 1371 metri; Peștera Gaura Oanei (Munții Șureanu), 1293 metri etc. Dintre aceste 11 peșteri enumerate aici 9 sunt cartate de Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București, una de Clubul Montana Baia Mare (Moara lui Pocol) și una (Limanu) de Institutul de Speologie și Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București. Aproape de a intra în lista de mai sus ar fi Peștera Huda lui Papară (5200 metri, unde, deși era loc pe desen, informații simplu de adăugat lipsesc).
De-a lungul anilor, Peșteri ca Vântului sau Tăușoare au „țopăit” de multe ori la lungime și denivelare. Sunt doar două exemple dintre multe altele. Cluburile de speologie au explorat cavități declarate lungi și adânci dar (vezi enumerarea celor zece peșteri de mai sus) hărțile („hărțile”) lor stau bine pitite.