Sculpturi ale hazardului pe înălțimile Munților Căliman/ Călimani
text și grafică: Mihai Cengher (Reghin)
2
Pe lângă atributele oricărui munte de peste 2000 m altitudine (versanți abrupți, vârfuri semețe, creste, grohotișuri, păduri întunecate, goluri alpine, pâraie tumultoase, „ochiuri de mare“), Munții Căliman/ Călimani (hartă și detalii la https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-caliman-harta-marcaje-pesteri) posedă comori care îi conferă un plus de atractivitate.
Natura are aici un vast atelier. Când se întrunesc anumite condiții, rezultă capodopere. Așa sunt „sculpturile“ în rocă, unele cu aspect de ciuperci, animale sau profile umane, care au înflăcărat imaginația oamenilor. Astfel de forme împietrite împodobesc și crestele Călimanului. La 12 Apostoli (imagini generoase la https://sites.google.com/site/romanianatura23/home/carpatii-rasariteni/caliman/12-apostoli-si-ceilalti-megaliti---inclusiv-cei-adevarati---din-muntii-caliman), Pietrele Roșii și Tihu, drumețul este impresionat (vezi harta alăturată). Haideți să vedem cum s-au format.
Au concurat roca și elementele meteorologice, procesul numindu-se modelare selectivă sau diferențiată. Formațiunile rămase în loc în urma modelării se numesc martori de eroziune sau forme de relief rezidual.
Tipurile de rocă care predomină în Căliman sunt andezitele, rezultate prin solidificarea lavelor și aglomeratele vulcanice. Aglomeratele au luat naștere prin cimentarea fragmentelor colțuroase de rocă vulcanică, andezite, de diferite dimensiuni; liantul este tot de natură vulcanică, în bună parte cenușa pietrificată. Masa de aglomerate nu este omogenă (există porțiuni mai compacte și rezistente și porțiuni mai friabile), în plus este străbătută de fisuri. În aceste condiții, la care se adaugă lipsa vegetației, intervin elementele atmosferice.
Gerul, înghețul și dezghețul apei din crăpături, insolația și variațiile diurne de temperatură provoacă dezagregarea (fărâmițarea) părților mai puțin rezistente. Rămân în loc părțile compacte și dure; cizelarea acestora revine precipitațiilor, șiroirii apelor, vântului care atacă în special liantul, mai vulnerabil.
Grupurile de stânci cu forme deosebite sunt situate pe versantul nordic al Călimanului, pe creasta aflată în continuarea Pietrosului (2100 metri), orientată sud sud vest - nord nord est, care desparte bazinul Pârâului Negrișoara de cel al Negrei, ambii fiind afluenți ai Dornei. De la NNE spre SSV, la o altitudine medie de 1800 metri, se succed grupul Lucaciu, 12 Apostoli (cu Moșul) (imagini la https://sites.google.com/site/romanianatura23/home/carpatii-rasariteni/caliman/12-apostoli-si-ceilalti-megaliti---inclusiv-cei-adevarati---din-muntii-caliman), Pietrele Roșii și Tămăul (1862 m). Se urcă aici din localitatea Șaru Dornei (Neagra Șarului), aflată la sud de Vatra Dornei, pe marcaj triunghi albastru până în creastă, apoi, spre SSV, urmăm punctul roșu.
Formarea reliefului de tip „apostol“: I - Masă de rocă fisurată diferențiat; II - Dezagregarea rocii și lărgirea fisurilor; III - Relieful ruiniform.
Pe versantul sudic, pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Ilva și Răstolița, ambele tributare Mureșului, se află stânci cu forme bizare (ciuperci, căciuli), toate situate în perimetrul Vârfurilor Tihu (1799 m) și Rusca (1913 m). Accesul spre acestea se face din localitatea Lunca Bradului, din Defileul Mureșului, pe marcaj cruce galbenă.