Noiembrie, pe creastă în Munții Făgăraș / Făgărașului, retragere din cauza vremii potrivnice
Ovidiu Mărieș (București)
De la un an la altul, în aceeași lună, pe creasta masivului, din cauza stării vremii și condițiilor locale specifice, aspectul muntelui este altfel (gratuit, ghidul masivului).
15 noiembrie 1999. Plecăm din Brașov (Romi, Claudiu și Ovidiu), pe vreme închisă. Munții nu se zăresc. În orașul Făgăraș plouă. Coborâm în gara Avrig; ne îndreptăm spre cabana Poiana Neamțului. Rece, plouă temporar. Prin pădure, nici pic de zăpadă. Ne învăluie ceața și în apropiere de cabana Bârcaciu începe o ninsoare din ce în ce mai deasă. Ne oprim să dormim acolo.
16 noiembrie. De dimineață, senin complet. Strat proaspăt de 15 centimetri. Urcăm spre Scara, dar nu pe vârf; ieșim înspre est, direct pe muchie. Pe creastă e frig și bate vântul. Vizibilitate grozavă în toate direcțiile. Zăpadă nu prea mare, 20-30 cm, foarte bună pentru mers. La 13,30 suntem pe Șerbota.
2 Vedere de pe creasta de la Bârcaciu spre Vf. Scara. Fotografii: Claudiu Bălășoiu (Brașov).
Custura Sărății ne invită să punem colțarii. Este gheață, zăpadă veche și nouă, stâncă, frig, bate vântul. Pe fața sudică este mai puțină zăpadă decât pe nord. Trebuie să ținem colțarii în picioare până sub Vf. Sărății, unde întindem cortul. Începe să ningă viscolit. Vântul bate în rafale toată noaptea.
17 noiembrie. Ninsoarea a stat, stratul de zăpadă a crescut foarte puțin, gerul l-a întărit. Ne punem colțarii și ajungem imediat sub Vf. Negoiu. Mergem pe linia de cea mai mare pantă, pe zăpadă dură, excelentă pentru colțari și piolet. După vârf, Strunga Dracului este plină de zăpadă grea. Apăruse și ceața așa că hotărâm să nu atacăm orbește hornul; vom ocoli prin Strunga Doamnei.
De acolo până în Portița Călțunului zăpada este mare, destul de dificil de traversat, dar fără pericol de avalanșă. Ajungem la refugiul Călțun (cel vechi, „Toma Boerescu”). Este foarte frig înăuntru și întindem cortul pe un prici.
18 noiembrie. Staționăm. Toată ziua ninge, viscolește, ceața nu se sparge nici măcar o secundă.
19 noiembrie. Dimineață extraordinară. Senin complet și calm. Zăpadă de 40-50 cm, dar mergem destul de ușor.
3 Negoiu, văzut dinspre Lăițel.
Pe Lăițel începe să bată vântul. Coborârea nu prezintă pericol dar în șaua estică întâmpinăm primele greutăți. Apoi ne întâlnim cu două grupuri de două persoane. Următorul punct cu probleme este în Șaua Doamnei. Ocolim prin sud Turnul Paltinului, cât mai aproape de peretele stâncos. Vremea începe să se strice, un nor negru întunecă cerul dinspre Negoiu. Călțunul parcă fumegă. Coborâm la Bâlea și, cu părere de rău - Romi este răcit, hotărâm să întrerupem aici traseul. Începem coborârea spre Bâlea Cascadă. Din creastă începe să bată vântul, cu o forță uriașă; ne gândim cu îngrijorare la cei întâlniți pe sus. Tot cerul se întunecă, abia ne putem ține pe picioare, zăpada viscolită ne orbește. Ne-am retras la timp.