Cheile Dăneşti, plimbare de iarnă

continuare de la

Iesind din Cheile Danesti spre zona lor estica, in ingusta lunca aparura claile de fan cu discontinue gulere de nea, o casuta de vacanta modesta iar la 30 de minute de la debut, in stanga drumului se ivi un marcaj turistic foarte recent si neglijent facut (marime nestandardizata, vopsea pensulata fara sablon), cruce albastra, conducand probabil spre vestitul obelisc falic riodacitic neaos botezat de danesteni P..a calului (vezi numarul 8 al revistei Natura Romaniei). In mod firesc crucea albastra ar fi trebuit sa debuteze in acelasi loc cu triunghiul albastru (la iesirea din Cheile Danesti) si nu sa apara aici dintr-o data, fara macar o sageata /panou indicator precizand directia/obiectivul vizat, distanta aproximativa si timpul mediu de parcurs, modul de realizare tradand, precum in foarte multe alte cazuri, diletantismul habarnist dublat de indolenta celor care-l facusera. Valea continua in dreapta drumului de caruta, dincolo de ea si pe un plan superior ivindu-se printre neguri mai intai Dl. Muta Mica (vezi harta), mai apoi Dl. Muta Mare, pe unde aveam sa ne intoarcem.

Marcajul triunghi albastru abandoneaza la un moment dat (fara a fi deloc clar de ce) poienile de pe malul geografic drept al V. Izvorul Bulzului iar pentru a-l urmari am trecut cu prudenta deosebita prin vadul alunecos si inghetat. Imediat in dreapta aparu linia de inalta tensiune ce continua spre Cavnic traversand culmea Dl. Crucii (vezi harta).

Urme de vulpi, iepuri si mistreti. Liniste si ger muiat treptat, pe masura ridicarii soarelui pe bolta, generand stranii halouri deasupra paduricilor si huciurilor. Nu peste multa vreme, la o confluenta, triunghiul albastru coteste stanga, marcajul urmand in continuare inspre amonte V. Izvorul Bulzului. Marcajul e destul de rar si prost amplasat pe latura dinspre sleaul de caruta al arborilor, ori a bolovanilor, nefiind vizibil decat din apropiere si nicidecum din ambele directii de mers. La un moment dat privind spre stanga si in sus se vazu o portiune din vasta pajiste a Vf. Blidiristea (vezi harta), inconjurata de codrul matur de fag, deasupra lui Vf. Ulmoasa Mica iar ceva mai spre NV Vf. Portita. De remarcat in zona prezenta pe versantii impaduriti preponderent cu fag si carpen a numeroaselor formatiuni stancoase, adesea sub forma unor lungi spinari, alteori ca niste ciudati martori de eroziune, cateodata ca niste frante obeliscuri cu socluri conglomerat vulcanice.

Daca in debutul traseului neaua nu avea peste 8-10 cm grosime, acum, dupa circa 2 ore de mers, stratul de zapada pufoasa si fosnitoare din pricina stelutelor de gheata atingea lejer 25-30 cm, fara a ne crea insa probleme de deplasare. Practic, timp de 2½ ore aveam sa urmam fidel inspre obarsii Izvorul Bulzului, ajungand in final intr-o mica poienita de confluenta a doua vai, marcajul triunghi albastru traversand prin vad spre N, ivindu-se apoi la baza unui fag, din acel loc poteca ce continua probabil spre Piatra Bulzului si-apoi spre Poiana Arsita (si Vf. Mogosa, vezi harta) disparand, ca si marcajul.

Din acest moment am revenit in poienita la marcajul prezent pe un conglomerat vulcanic, continuand sa suim la dreapta (E-SE) prin succesive poienite, avand la un moment dat posibilitatea sa penetram la stanga-n sus (NE) pentru a accede in zona SV a cracului dublu al Poienii Arsita sau sa o luam tangent spre SE pentru a intersecta doua marcaje turistice realizate de catre colegii mei de tura in anii precedenti, unul cruce albastra, debutand in Dl. Cornului - Surdesti, traversand culmea Dl. Crucii pentru a continua pe sub Piatra Soimului in Cavnic, celalalt cruce rosie, debutand in Surdesti aproape de Piatra Rosie si conducand prin culmea Dl. Crucii si Poiana Arsita pe Vf. Mogosa.

Dupa 3½ ore de la plecare aveam sa ajungem la o raspantie cu o casoaie din boltari de beton, sub ea si spre SV debutul unei modeste vai, afluent a V. Izvorul Bulzului, dand peste marcajele cruce albastra si rosie iar pe un fag monumental dindaratul unei pastorale colibe, de sageata rosie luand-o la stanga spre Piatra Rosie (vezi harta) in timp ce una albastra continua spre inainte si imediat la dreapta.

Aici am facut un scurt popas pentru ceai si fortificare dupa care ne-am angajat pe traseul marcat cu cruce albastra, traversand o zona cu huci de alun, fag si carpen, ajungand in stanga liniei de inalta tensiune, coborand spre o vaiuga in stanga careia am continuat pe un vechi drum de caruta, ocolind astfel prin N-NV Dl. Muta Mare in timp ce, din ce in ce mai aproape, auzeam infundatele troznituri ale pustilor de vanatoare.

Am iesit intr-o sa ce leaga Dl. Muta Mare (NE) de Dl. Muta Mica (SV), remarcand in dreapta o cabanuta si cateva clai langa un stalp de inalta tensiune. De aici, privind spre E prin negurile din ce in ce mai prezente, reci si umede, am putut vedea coltul vestic al Pietrei Rosii (imaginea 6), apoi o buna portiune din Surdesti, stancaria cu Via Dolorosa a Bulbucului Mic si-n dreapta acestuia sulita celebrei biserici din lemn, monument UNESCO, din Surdesti. O vreme ne-am deplasat pe versantul SE, cu livezi clasice, ajungand la o rastignire amplasata in saua dinaintea Dl. Muta Mica. De la rastignire aveam sa continuam la stanga, pe la liziera cu gard viu a unei clasice plantatii de mar, iesind intr-o vasta belvedere spre bisericuta de lemn a cimitirului din Dl. Cornului - Surdesti, la stanga ei noua biserica zidita si cu turle argintii din acelasi Surdesti, ceva mai la dreapta si mai spre S ivindu-se Dl. Magura Cetatelei.

De aici am coborat usor spre stanga, dand de un sleau ingust limitat de un gard din cabluri de otel, continuand spre SV pana la asfaltul DJ 184 Baia Mare - Cavnic, adica la circa 50 m E de culmea Dl. Cornului (dupa 5½ ore de la debut). De acum mai aveam de talpuit pe asfalt circa 2,5 km, iesind in curand din Surdesti si intrand in Danesti, lasand spre stanga devierea spre satul Cetatele.