Peşti de 1,8 metri pe stânci la Voroneţ, Munţii Stânişoara

La baza ei, un grohotis ne face inaintarea ceva mai grea dar, incet-incet ajungem in partea superioara a stancii, de unde avem o spledida priveliste spre amonte (foto 4).

Se vede si podul pe care l-am traversat precum si drumusorul pe care l-am parcurs pana la baza Pietrei Pinului. In departare, este muntele pe care se afla celebrul Aven de la Frasin, cel mai adanc in gresie din tara.

Prin padure, mai sus de Piatra Pinului, mai sunt stanci interesante, de dimensiuni mai mici. Urcam spre o creasta din fata noastra, circa 200 m, pana avem priveliste in partea cealalta a muntelui. Deoarece la un moment dat stancile se raresc pana dispar si in continuare este numai padure decidem sa coboram pe partea opusa a muntelui fata de cea pe unde am urcat. La coborare intalnim muncitori si ne trezim in mijlocul unei activitati bogate, de construire a unei partii de schi. Coboram inapoi pana in drumusorul pe care l-am parasit si continuam traseul de-a lungul lui, inca cateva sute de metri in aval, pana intr-un loc unde se afla o bifurcatie. De aici ne abatem la dreapta si in scurt timp se observa pe partea stanga a drumului un canton forestier unde niste caini liberi latra puternic la noi. Pe partea dreapta a drumului pe care suntem este o fantana de lemn acoperita. Imediat dupa aceasta fantana se desprind mai multe potecute care urca in padurea din dreapta noastra. Urcam pe oricare dintre aceste poteci, unele din ele fiind rezultatul tragerii lemnelor din padure. Potecile se unesc mai sus in una mai mare care la inceput trece printr-o padure mai deasa dar treptat intra intr-o padure mai batrana si cu copaci mai inalti si mai rari. Dupa 15-20 minute de urcus, poteca pe care suntem se abate la stanga, pe curba de nivel.

Din acel loc vom observa ceva mai spre dreapta in padure cateva stanci mari si extrem de spectaculoase. Aceste stanci sunt de asemenea alcatuite din gresie (foto 5).