Cetatea Feldioara, la poalele Munţilor Perşani
harta 1
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Satul Feldioara se afla pe drumul E60, la aproximativ 19 km nord de Brasov (vezi harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989). Pana la intrarea dinspre Brasov in Feldioara, drumul E60 are un parcurs aproape orizontal. Insa imediat cum intra in localitate, drumul urca accentuat, o panta destul de mare, pana in centrul satului. De acolo parasim E60 si ne deplasam spre dreapta fata de sensul de parcurs pana aici dinspre Brasov, pe strada principala.
Undeva in fata noastra se observa turnul unei biserici evanghelice din sec XIII. Ne deplasam spre acea biserica, pe care o ocolim pe partea ei dreapta. Tot in dreptul acestei biserici se termina si portiunea asfaltata. Imediat cum depasim biserica drumul coboara putin si dupa cateva sute de metri ni se dezvaluie privirilor ruinele a ceea ce a fost odata Cetatea Feldioara (foto 1). Este asezata pe o colina, la poalele Muntilor Persani si domina Valea Oltului.
1
2
Istoria spune ca aceasta cetate a fost construita prin secolul al XIII-lea de catre cavalerii teutoni. Apoi, pe aceste meleaguri au avut loc lupte importante, cum a fost cea din 22 iunie 1529, dintre voievodul Petru Rares si Ferdinand de Habsburg, batalie castigata de cel dintii. Dupa alte secole de framantari se pare ca cetatea a fost parasita definitiv dupa cutremurul din 1838.
Inainte de a urca pe una dintre potecile care duc spre incinta cetatii, ne deplasam cativa zeci de metri spre stanga fata de sensul de parcurgere pana aici, pentru a admira zidurile ramase in picioare (foto 2). Arata impresionant. Urcam apoi spre o poarta a cetatii (foto 3). Pe colina pe care este construita cetatea observam multe cochilii de melci, mai mari sau mai mici. Depasim poarta de intrare in cetate (foto 5) si pasim intr-o lume unde s-au consumat intamplari, in care s-au dat lupte...
3
5
Imediat cum intram facem o fotografie spre inapoi, catre drumul pe care am ajuns aici (foto 6). Incinta cetatii este napadita de vegetatie. Portiuni din zidurile falnice odinioara mai rezista timpului (foto 7).
6
7
In stanga, cum intram, se mai vede o parte dintr-un zid de aparare, cu acele nise prin care arcasii isi dovedeau maiestria (foto 8). Imediat dupa poarta pe care am intrat se mai pastreaza o parte dintr-un turn (foto 9).
8
9
Patrundem printr-o deschizatura in interiorul acestui turn si observam ca peste tot aceleasi nise prin care cei aflati in cetate in vremuri de restriste se puteau apara (foto 10). Iesim inapoi in incinta cetatii, urmand mai departe poteca care se strecoara pe langa zidurile ramase in picioare (foto 11).
10
11
Peste tot acelasi sistem de aparare, semn ca cei care au conceput cetatea stiau bine arta razboiului (foto 12). Pe dreapta, cum intram in cetate, zidurile sunt mai fragmentate (foto 13). Ne deplasam spre partea opusa intrarii, spre capatul estic al cetatii, de unde fotografiem poarta de intrare si o parte din curtea interioara (foto 14). Suntem atenti la detaliile constructive (foto 15).
12
13
14
15
Undeva printre ierburi urmele fostei capele din cetate inca se mai observa (foto 16). De la extremitatea estica, de pe unul din ziduri, fotografiem Valea Oltului precum si dealurile aflate la sud-est de aceasta (foto 17). Revenind in curtea interioara, tot in extremitatea estica, se mai vede intrarea intr-o pivnita (foto 18). Patrundem acolo si intram intr-o camera cu peretii afumati (foto 19) dupa care iesim la lumina. Daca nu ar ajunge aici zgomotele specifice activitatii umane am putea spune ca suntem intr-o lume medievala…
16
17
18
19
20
De afara, prin ceturile zilei, undeva in departare distingem Magura Codlei (foto 20).