Poliţele Mărtoiului din Piatra Craiului

Am pornit din Zarnesti pe traseul care strabate Prăpăstiile Zărneștilor. Trecem de intrarea in Cheile Pisicii iar mai sus, de prima poteca ce duce spre cabana Curmatura. Mai urcam putin pe drum si intalnim pe stanga, in sensul de urcus, alt drum, care ne-ar conduce spre intrarea dinspre amonte in Cheile Pisicii; nu ne abatem pe acesta. Inca putin si ajungem la intersectia din imaginea 1. In aceasta imagine, drumul din dreapta duce de asemenea la Cabana Curmatura. Noi ne abatem pe cel din stanga. Strabatem mai departe un sector de chei frumoase (foto 2), apoi valea se largeste si drumul urca domol.  Printre brazi observam in fata o portiune din splendida creasta a Pietrei Craiului (foto 3).

Continuam inaintarea pe acest drum si dupa ce trecem de Pepiniera Brusturet, pe care o lasam pe partea dreapta in sensul de urcus, vom observa, pe partea stanga, o poteca marcata cu triunghi galben, care duce la Casa Folea, peste Muntele Mărtoiu.

Imediat dupa aceasta poteca, tot pe stanga in sensul de mers, intalnim un izvor destul de puternic, de unde e bine sa ne alimentam cu apa. Cam de pe aici drumul a fost distrus de o viitura si incet, incet capata aspectul unei albii de parau cu multi bolovani albi, dispusi haotic. Urcam mai departe pe firul principal al vaii pana in locul unde apare un marcaj triunghi rosu, care intra in padure. Nu urcam pe acel marcaj care duce in locul numit La Table ci urmam in urcus, spre dreapta, firul vaii acum secat. Valea devine ingusta, spectaculoasa. Pereti din conglomerat, spalati de apa, apropiati uneori pana la cativa metri, formand praguri pe alocuri (foto 4). Urcam pe aceasta vale secata, pe panta care se mareste. Undeva mai sus dam de apa, pe o distanta de cativa metri. Apoi si mai sus, valea se bifurca; firul din dreapta, in sensul de urcus, este mai proeminent si continua sa aiba pietre albe care ies bine in evidenta; firul din stanga este mai putin conturat de aceste pietre. Vom continua urcusul pe ramura din stanga. Imediat observam o zona de grohotis, pe o panta destul de mare. Urcam incet pe acest grohotis spre un horn care se zareste mai sus in stanga noastra in sensul de urcus. Prin peretii de conglomerat din stanga noastra zarim cateva grote de mici dimensiuni (foto 6).

Ceva mai spre dreapta, un perete alb ne arata ca suntem la limita dintre conglomerat si calcar (foto 7).  Ne inscriem pe hornul amintit, unde panta este mare si intalnim portiuni in care trebuie sa ne cataram. Urcam pe sub peretele din dreapta noastra si intalnim mai sus un adapost. Din dreptul lui coboara o poteca spre aceeasi vale pe care am urcat.

Noi continuam traseul pe o alta poteca care se desprinde de aici, pe sub peretii din ce in ce mai mari, din dreapta noastra, in urcus usor deocamdata. Suntem la limita superioara a padurii si, treptat, iesim in golul alpin. Apar semnele unui nou grohotis (foto 9).

Traversarea nu ridica probleme deosebite (foto 13), perspectiva care ni se deschide spre muntii din jur fiind splendida (foto 14). Dupa ce traversam in urcus si a doua portiune de grohotis (foto 15), ne inscriem pe un culoar care duce spre Politele Martoiului (foto 16).

Brazi mici se lupta sa supravietuiasca si sa faca fata altitudinii de aici printre stancile care sunt din ce in ce mai mari. Suntem in vecinatatea altitudinii de 2000 metri. Facem si o fotografie spre vale, unde observam Prapastiile Zarnestilor (foto 23). Undeva intalnim stanci cu lapiezuri de perete (foto 24).

Ne deplasam mai departe spre dreapta fata de sensul de urcus pana in aceasta zona, spre o brana destul de larga (foto 25). Pereti albi, netezi sau cu lapizuri, se ridica spre cer (foto 26). Nu suntem foarte departe de creasta iar muntele este foarte spectaculos (foto 27). Urcam mai departe printre stanci (foto 28) iar panta creste.

Jgheabul pe care suim este spectaculos (foto 29): clai de calcar il flancheaza (foto 30). Panta pare sa fie lina (foto 31), insa este o iluzie optica. Urcand printre stanci, dam peste un frumos ac (foto 32).

Dupa el urmeaza o portiune scurta de catarare (foto 33). Inca putin si dupa o mica portiune cu jnepeni ajungem pe creasta, pe Varful Timbalul Mic (2231 m) de unde facem o prima fotografie spre dreapta noastra fata de sensul de urcus, respectiv spre partea nordica (foto 34). Undeva zarim refugiul de la Varful Ascutit.

Facem o fotografie de-a lungul crestei, tot spre zona cea mai inalta a masivului, in care surprindem stratele de calcar (foto 39). Peisajul ne imbie la popas. Decidem apoi sa coboram pe alt jgheab, aflat in imediata apropiere a Varfului Timbalul Mic. Ne deplasam inspre Varful La Om, coborand de pe piscul pe care suntem pana intr-o sa. De acolo observam jgheabul pe care vom pierde altitudine (foto 40).

La inceput este foarte abrupt si coboram cu atentie pe o fata stancoasa (foto 41). Treptat, panta se mai indulceste si in coborare ne abatem spre dreapta, catre o portiune mai domoala si cu mai multa vegetatie (foto 42).

Soarele lumineaza altfel acum peisajul iar Muntii Bucegi si culoarul Rucar - Bran se vad in toata splendoarea (foto 43). Coborand, avem surpriza sa intalnim mai intai o capra neagra, care se lasa pozata (foto 44) apoi un ciopor (foto 45) care alerga printre pietre (foto 46, 47, 48).

Mai jos intalnim si o floare frumoasa (foto 49).  Treptat, in coborare, traversam din nou portiunile de grohotis pe care le-am intalnit la urcus si ne indreptam de data asta direct spre peretii din fata noastra (foto 50).

Imense tancuri de stanca, zvelte si impunatoare se indreapta spre cer (foto 51). Printre ele am zarit o gaura care pare sa fie intrarea intr-o pestera (foto 52). Urcam pana la ea dar constatam ca este de fapt un imens horn blocat de stanci cazute.